Da, este o chestiune de alegere; la fel cum alegem partenerul de viață, numai că în dreptul credinței este un nivel mai înalt.
În ambele cazuri se face un contract, un legământ în care ambele părți se obligă la a face totul pentru a păstra relația, legământul încheiat în fața martorilor vazuti si nevăzuți.
In ambele cazuri, este o alegere pe care ambele părți si-o doresc.
Nu. credinta e adesea intamplatoare. poti sa crezi daca esti constient. Si asta se invata de la altcineva care s-a trezit inainte.
NU confunda hazardul intamplarea aleatorie cu libertatea de alegere. In general ateii sunt ignoranti sau trateaza cu superficialitate astfel de intrebari punand totul pe seama purei intamplari aleatorii.
Am explicat asta cu alegerea in alta intrebare si ai apreciat raspunsul. Poti alege in limita in care constirntizezi ceva. Ori omul isi da seama de foarte putin din ceea ce il influenteaza. Un om trebuie sa se antreneze indelung cu indiactii, sa isi formeze vointa si constiinta si doar atunci va putea face ceva. pana atunci, totul se intampla, mai mult sau mai putin.
Si un exemplu. Stiai ca miscarile si posturile influenteaza modul de a gandi? Si invers. Daca nu ma crezi, stai cocosat si intreaba.te ceva sau tine o idee in minte si apoi observa cum gandesti. Apoi stai cu spatele drept si gandeste.te la acelasi lucru. Si ai sa vezi diferenta. Ori omul nu e constient nici de ce gandeste, nici de corpul sau, nici de respiratie, nici de emotii, de nimic. Ori omul ca sa poata alege liber, trebuie sa fie constient de toate astea la un loc. Dar nu poate fi constient nici macar de activitatea motorie. si daca reuseste 10 secunde, nu va putea vedea ce gandeste si ce simte. Si astea se vor intampla mecanic. Oamenii nu sunt constienti de nimic. Lor le vine sa faca ceva automat si spun apoi spun ca fac, ca ei vor. Asta creaza iluzia ca aleg.