Ma gandeam si eu la acea posibilitate a unei vieti de dupa moarte, sau acea eternitate a constiintei pentru fiecare om. Aceasta continuare a existentei ar fi chiar ceva foarte nedrept, daca e sa ne gandim ca va avea parte de ea in mod egal si un criminal, si un pedofil, si un om de stiinta sau medic care salveaza poate sute de vieti. Asta daca vrem sa scoatem din ecuatie raiul si iadul, care sunt mult prea stupide ca sa existe. Logica umana nu ne lasa sa ne imaginam o viata de dupa moarte, atunci cand ne-o folosim.
O continuare a existentei sufletului in care sa-si constientizeze poate milioanele de crime, de masacre (in locul unei disparitii pentru eternitate intr-o fractiune de secunda) este mult mai echitabila...
In cazul unui om bun continuarea este reasplata, in cazul unui criminal continuarea este o dreptate fata de constiinta lui...
Dar vezi tu, aici nu exista alb si negru, ci doar gri. Nu poti cataloga un om drept absolut bun, si nici drept absolut rau. Si doar pentru ca noua ni se pare mai echitabila o viata de dupa moarte, nu inseamna ca aceasta trebuie sa existe. Universul nu e obligat sa respecte dorintele noastre.
Fericirea și tristețea sunt doar niște stări ale conștiinței unui organism dar în cazul prietenului nostru drag, Nab, nu cred că putem vorbi de asemenea stări ale conștiinței deoarece el are o conștiință foarte redusă.
Suflet... Acest concept se aplică oricărui organism ce posedă o energie electromagnetică activă dar nu și pasivă. Adică un atom are o anumita energie EM dar nu este considerată suflet. Cu toate că nu are suflet, el are un anumit grad de conștiință din cauza legăturilor strânse dintre particulele elementare ce se află în atom (quarci, antiquarci, leptoni, antileptoni, bosoni, etc.).
Tot ce se află în acest univers e legat oarecum la nivelul conștiinței materiei.
Cristiannaam întreabă: