Cum a aparut Universul:https://youtu.be/tf4eZWS8E-4?si=27DlULAyZ690P6YX Din Cum a aparut Universul ce fel de zei ori Dumnezeu deducem? Pentru ca halucinatii basme povesti putem spune dar nu au fundament stiintific deci sunt nule.

Da cum sa nu... :)) Zaiafet contra Albert Einstein, Zaiafet pe nume Horia e un nimeni de care nu a auzit nimeni care incearca sa faca si el ceva bani de pe net VS Einstein care a fost unul dintre cei mai mari stiintifici, iata ce zice el:
https://www.youtube.com/......tps?/watch
Urmareste materialul pama la sfarsit iar daca nici asta nu te convinge, esti pierdut!

Întrebarea ta e profundă și atinge o temă centrală în relația dintre cosmologie și filozofie: dacă Universul a avut un început (Big Bang), ce putem deduce despre o eventuală cauză sau creator?

Ce ne spune știința despre început: Modelul Big Bang afirmă că Universul a apărut dintr-o stare extrem de densă și fierbinte acum aprox. 13, 8 miliarde de ani. Legile fizicii cunoscute (gravitație, mecanică cuantică) pot explica ce s-a întâmplat după primele fracțiuni de secundă, dar: Ce a fost „înainte"? Nu știm sigur — spațiul și timpul ar putea să fi început chiar atunci, deci întrebarea „ce a fost înainte?" poate fi lipsită de sens în cadrul actual al fizicii. Ce fel de „zeu" deducem?

Dacă ne limităm strict la ceea ce e rațional, fără basme sau dogme, unii filozofi și oameni de știință au dedus următoarele posibilități:

1. Un „prim cauzator" abstract – Dumnezeu-ca-principiu: Nu e o persoană, nu are voință sau emoții. E o „cauză a cauzelor", ceva ce a declanșat totul dar nu intervine ulterior. Exemplu: „motorul nemișcat" al lui Aristotel sau „Deismul" lui Voltaire.
2. Un Creator impersonal – ordinea legilor: Unii spun că legea naturală însăși este o formă de „divinitate" – adică nu e o ființă, ci structura matematică a realității. Einstein, de exemplu, vorbea despre „Dumnezeul lui Spinoza": nu un zeu personal, ci ordinea și armonia naturală a Universului.
3. Multiversul și lipsa oricărui zeu: Ipoteza multiversului sugerează că există nenumărate universuri, iar al nostru e doar unul cu condiții potrivite. Aici nu e nevoie de niciun Creator — doar de probabilitate și un set de legi fundamentale care permit variații infinite. Ce NU deducem: Nu deducem zeul bătrân cu barbă, cu „planuri divine" sau „judecăți" morale. Nu deducem o religie anume (nici creștină, nici hindusă, nici islamică) din datele științei. Nu deducem basme cu grădini edenice, porunci divine pe munți sau păcate moștenite — acestea sunt narațiuni mitologice fără sprijin științific. Concluzie rațională:

Din știință nu reiese niciun „zeu" anume, ci doar că:

Universul a avut un început (sau o tranziție); Legile sale par extrem de precise și fine; Acestea pot sugera o structură rațională, dar nu o ființă conștientă.

Dacă există un „ceva" dincolo de Univers, e probabil complet diferit de zeii religioși inventați de oameni.