Cum credeți că ar fi prietenia după voia lui Dumnezeu? Și nu, nu întreb de o fată și un băiat, ci de... doi prieteni.
Dacă vi s-ar pune întrebarea : cum este prietenia după voia lui Dumnezeu, ce i-ați răspunde? De ce?

Sper sa te ajute aceste idei.
Scripturile conţin multe exemple de persoane care au primit binecuvântări pentru că au legat prietenii sănătoase. Poţi citi despre prietenia dintre Naomi şi nora ei Rut, dintre cei trei tineri evrei care au legat o prietenie strânsă în Babilon şi dintre Pavel şi Timotei (Rut 1:16; Daniel 3:17, 18; 1 Corinteni 4:17; Filipeni 2:20–22). Să ne îndreptăm însă atenţia asupra unui alt exemplu remarcabil: prietenia dintre David şi Ionatan.
Potrivit Bibliei, după ce David l-a omorât pe Goliat, „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan a început să-l iubească la fel ca pe sufletul lui" (1 Samuel 18:1). Acesta a fost începutul unei prietenii statornice care, în pofida considerabilei diferenţe de vârstă dintre cei doi, a durat până la moartea lui Ionatan pe câmpul de luptă (2 Samuel 1:26). Ce a stat la baza legăturii puternice dintre aceşti doi prieteni?
Legătura dintre David şi Ionatan avea la bază iubirea pentru Dumnezeu şi dorinţa puternică de a-i rămâne fideli. Ei erau uniţi în sens spiritual. Fiecare manifesta calităţi care îl făceau plăcut în ochii celuilalt. Ionatan a fost fără îndoială impresionat de curajul şi de zelul tânărului care apăra neînfricat numele lui Iehova. La rândul lui, David l-a respectat pe bărbatul mai în vârstă care susţinea cu loialitate lucrurile stabilite de Iehova şi care dovedea altruism, căutând mai degrabă binele lui David, decât binele său. De exemplu, să remarcăm ce s-a întâmplat într-un moment de răscruce din viaţa lui David, pe vremea când acesta era fugar şi locuia în pustiu ca să scape de furia tatălui lui Ionatan, răul rege Saul. Dovedind o remarcabilă loialitate, Ionatan a luat iniţiativa şi „s-a dus la David. . . , ca să-i întărească încrederea în Dumnezeu" (1 Samuel 23:16). Imaginează-ţi ce trebuie să fi simţit David când prietenul său drag a venit la el pentru a-i oferi sprijin afectiv şi pentru a-l încuraja!
Ce învăţăm din exemplul lui Ionatan şi al lui David? În primul rând, înţelegem că ceea ce contează cel mai mult într-o prietenie sunt valorile spirituale comune. Când ne apropiem de cei ce au aceleaşi convingeri şi valori morale ca ale noastre, precum şi dorinţa de a-i rămâne fideli lui Dumnezeu, putem avea un schimb de idei, de sentimente şi de experienţe care ne încurajează şi ne întăresc (Romani 1:11, 12). Astfel de prieteni cu preocupări spirituale găsim printre cei uniţi cu noi în închinare