Cum va puteti considera credinciosi? Cei care se considera credinciosi sunt, de fapt, mandri, nu?
Iti cunosti multimile de pacate, de patimi, lenea, stii ca nu te rogi decat dimineata sau seara si totusi te consideri credincios? Nu ma refer la toti, dar totusi sunt de parere ca mai potrivit este a spune,, religios".

90% din crestinii din Romania sunt doar cu numele.
Habar nu au de propria religie si nu stiu cum sa devina sclavi adevarati.
Ei sunt doar de formalitate crestini, si datorita traditiei.
Crestinii adevarati sunt sclavii.
Daca nu esti un sclav(din iubire...asta e cel mai tare lucru cu privire la crestinii adevarati), nu te poti numi crestin.

Deci, sunt de acord cu tine.

Din moment ce crezi orbeste in existenta spiridusului biblic te poti numi credincios.
Cand cersesti ceva de la spiridusul invizibil se numeste rugaciune.
Daca mai sunteti si mandri pentru asta nu am ce sa mai zic.

"Credinciosii" sunt destul de spalati pe creier si in mod paradoxal multi sunt aroganti din cauza asta si se cred desteptii pamantului (cunosc destule cazuri).
Oricat de "practicant" ai fi, eu cred ca este de ajuns sa-ti faci cruce cand treci langa biserica ca sa poti fi considerat crestin. Sau ateu de ala care zice "doamne ajuta", cam acelasi lucru
"Pacatele si patimile" sunt nicaieri altundeva decat in capul vostru. Nu intereseaza pe nimeni ce "pacate" faceti voi, cu atat mai putin pe fantoma biblica care nu exista. O sa descoperiti voi dupa moarte in ce "rai" o sa ajungeti pentru viata de sclav dusa in spiritul religiei crestine.

Credincios se numeste acea persoana care este religioasa, dar „predica" viata bisericii, despre Dumnezeu.

"Pacatele si patimile" sunt nicaieri altundeva decat in capul vostru" - Cum asa? Nu sunt si reale? Eu cunosc oameni care au vicii/patimi de care nu se mai pot lasa. Se mai duc ei si pe la sectii de-astea de detoxifiere, dar nu in toate cazurile ajuta.

Nu exista pacate.
Desi poate cuvantul "patima" poate fi sinonim cu viciu, eu ma refeream la sensul religios al cuvantului pentru ca, crestinii au tendinta sa-i dea conotatii religioase. Spre exemplu, exact cum ai zis, drogatii care au "patima" asta se duc la detoxifiere sa se vindecere nu la biserica sa se roage ca asta nu ajuta cu nimic. Crestinii cred ca "patimile" se vindeca prin rugatul ca un sclav la lemne si pupatul de moaste, si nu prin chestii cu adevarat necesare, la asta ma refeream.

Inteleg. Sub aspectu asta iti dau dreptate. In ce priveste patimile (viciile), oho, e plina lumea. Cel mai bine e sa se mearga la centre de detoxificare (parca asa le spune) sau pur si simplu sa apeleze la propria vointa. Un profesor de-al meu ne-a spus ca a fumat douazeci si ceva de ani, multe tigari pe zi, si brusc s-a lasat, intr-o singura zi. Doar prin vointa. Si se scursesera de atunci vreo zece ani. Deci se poate. Ala a fost doar un exemplu, dar sunt atatea altele. Si, de ce sa nu recunoastem, cel mai bine e sa le eviti de la inceput. Poti sa joci jocuri de noroc, dar nu pana la punctul la care sa devena o patima.

Consider ca scopul final al crestinului nu este sa fie credincios/religios, ci sa isi aduca viata in armonie cu voia Lui Dumnezeu.
Poti sa crezi in Dumnezeu si sa ai o viata religioasa de fatada, dar de fapt sa nu traiesti o viata cu totul curata. Am ajuns sa constat ca e imposibil sa ajungi la acest tel prin forte proprii.

Credinta este o aspiratie si nu un act de identificare! Prin Credinta iti speli pacatele, sigur ca toti le avem! A fi Credincios este doar o speranta in a ne micsora macar numarul pacatelor intelese.In prima aproximatie. Daca vrei sa aprofundezi, citeste pe sfantul si teozoful Ioan Scararul, care tocmai asta se reprezinta in numele sau, dezvoltarea treptelor Credintei!

Credincios se referă la o persoană care crede în Dumnezeu. Dar dacă cineva se mândrește ca este asa, se vede în vorbire și acțiune. Iar dacă nu se vede, Dumnezeu oricum ii vede inima, iar el cercetează inimile.

Un creator daca exista va aprecia un bun indiferent daca a crezut sau nu in el

„Ar trebui să îți trăiești viața și să încerci să faci lumea un loc mai bun, indiferent de prezența sau lipsa credinței în Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, nu ai pierdut nimic și vei fi reamintit cu drag de către cei rămași în urmă. Dacă există un Dumnezeu binevoitor, el te va judeca după faptele tale și nu doar după faptul că ai crezut sau nu în el."