Nu mă refer la relația dvs. personală, ci la textul de față.
În acest caz, femeii i se cere să se teamă de bărbat sau să i se supună, ceea ce, în mod clar, nu mai poate fi vorba de o iubire liber asumată și indică mai degrabă o ierarhie de putere, în care bărbatul trebuie să dețină controlul în relație.
Ai inteles tu gresit! Religia crestina nu zice ca femeia trebuie sa se teama de barbat ci trebuie sa fie supusa barbatului, adica trebuie sa asculte de barbat iar barbatul trebuie s-o iubeasca in orice situatie!
Nu e deloc o traducere greșită. Este traducerea Cornilescu, cea pe care o citești dumneata.
Iar în ceea ce privește supunerea pe care ai menționat-o, ea implică, în mod normal, frica.
Deci de ce i se cere femeii să-i fie frică și să se supună bărbatului, în loc să-l respecte din iubire?
Biblia nu trebuie înțeleasă literar,chiar dacă în acel verset scrie teamă,se referă la respectul față de bărbat, la faptul să nu îl înșele pe bărbat, să îl asculte, dar asta nu însemnă că ea numai are cuvânt deloc înaintea bărbatului, ci însemnă că ambii partanerii trebuie să ajungă o soluție când e vorba de o discuție mai serioasă
Tocmai că aici nu e vorba de respect, ci de frică. Dacă soția mea va ajunge să mă respecte de frică sau doar pentru că așa spune religia, atunci voi considera că nu mă iubește cu adevărat și că rămâne cu mine din alt motiv. Atunci când iubești, ai încredere în acea persoană și nu intervine teama.
Nu ai înțeles ce a spus Minrest. El zicea că, în anumite situații, cel considerat ‘cu frică de lege’ poate fi, de fapt, un aplaudac al acesteia, în sensul că este de acord cu ea. Nu e vorba că ar fi de acord cu ideea că supunerea implică o acceptare din inimă, ci că în acel context termenii sunt folosiți într-un mod aiuritor — în loc să se spună despre cineva că este iubitor de lege, se spune că este un om cu frică de lege.
Biblia trebuie interpretată literal atunci când contextul o cere și simbolic atunci când sensul o impune. În acest caz, interpretarea este clar literală.
Termenul grecesc folosit pentru „teamă" – φοβῆτaι (phobētai), derivat din phobos – înseamnă direct „frică" într-un sens concret. De aceea, exegeții au încercat să nuanțeze termenul, interpretându-l și ca reverență sau respect.
Dar atunci nu poți să nu te întrebi: ce fel de respect este acela care se naște din frică? Și poate fi el cu adevărat iubire?
Frica de Domnul e începutul unei relații cu El, dar dispare când ajungi să-L cunoști și să-L iubești cu adevărat. Așa cum spune 1 Ioan 4:18, iubirea desăvârșită alungă frica. Când iubești sincer, nu mai reacționezi din teamă, ci din încredere și dorința de a-I face voia. Ca tată, ai prefera să fii respectat din teamă sau din iubire?
Iubirea durează cam 3 ani. După care se instalează fie respectul reciproc, fie teama (de a nu fi părăsită, de a nu fi bătută, de a nu cheltui bărbatul banii de mâncare pe băutură/c*urve, etc.).
Pe vremea cand erai matale tanar dura 3 ani in ziua de azi nu mai exista, interesu poarta fesu!
Cat timp reprezinti un interes te ''iubeste'' femeia de nu mai poate, cand nu mai exista interes pa si un praz verde!
Este dificil de urmarit ce inseamna fiecare cuvant, mai precis fiecare notiune exprimata printr-un cuvant, in diferite epoci si culturi. La un moment dat, Dumnezeu e definit, pe undeva prin Geneza, ca ''Domnul, de care se teme Iacov''. Putem sa intelegem ca toti oamenii traiau relaxati, doar Iacov era intr-o permanenta panica ca isi supara zeul. Daca spunea numai ''Domnul'', nu se putea intelege ce domn, nici macar daca era un domn canaanit sau aramean. Si atunci spune ca este acea divinitate de care se teme Iacov, celorlalti zei nu le face cult, pentru ca nu ii e teama de ei, e un mod de a spune ''Dumnezeul lui Iacov'', si exact cum Il intelege Iacov, nu fratele lui, Esau si nici macar Avraam. Nu ii este de fapt frica, ca l-a luat si la poceala intr-o noapte, ideea e ca pe alti Dumnezei nu da doi bani. Si ca sa scurtez, in cazul pe care l-ai luat, se spune ca femeia ii datoreaza sotului supunere cu prioritate, intai face ce vrea sotul, abia apoi, daca se mai poate, ce ii cere statul, mama ei sau oricine altcineva. Asta nu e parerea mea, eu sunt pentru egalitate intre soti, dar asta scrie acolo.
Înțeleg ce vrei să spui și nu exclud faptul că termenul "frică" poate avea și o nuanță diferită în funcție de context, aceea de reverență și respect venit din inimă. Totuși, eu am pornit de la ideea (care are și suport biblic) că "în iubire nu există frică" (1 Ioan 4:18). De aici și până la a porunci unei femei să se supună, să se teamă sau să-și respecte bărbatul și a asocia acest lucru cu iubirea adevărată – care, în esență, trebuie să fie liberă și neconstrânsă de nimeni – este, fără îndoială, o greșeală de interpretare și de înțelegere.
În ceea ce privește mențiunea ta despre teama lui Iacov față de Dumnezeu, este, într-adevăr, o frică născută din respect și reverență, nu una de spaimă și înfricoșare, în sensul că Iacov ar fi fost forțat să I se supună. Însă chiar și în acest caz nu putem vorbi despre o relație și o iubire desăvârșită.
Religia in care esti egal cu divinitatea preferata nu are nici un haz, nu da nici o satisfactie, nu satisface rolul religiei, pentru ca nu da omului impresia ca face parte dintr-un proiect maret, si ca se inchina la ceva superior. Iar frica lui Iacov de a nu gresi, de a nu pacatui nu prea rezulta din text. Mult mai tarziu, neevreii care acceptau teologia mozaica erau numiti ''tematori de Dumnezeu'', ''God fearers'', ori oamenii astia nu aveau nici un motiv de frica, Dumnezeu nu ii ameninta in Biblie cu nici o pedeapsa. Aveau doar satisfactia ca servesc o cauza dreapta si au o religie adevarata, cum considerau ei. E un mode de a spune ca il considera puternic pe Domnul, de alti zei nu ii intereseaza.
Pentru unii, religia fără supunere față de Dumnezeu pare lipsită de sens. Pentru alții însă, tocmai absența supunerii o face mai profundă, pentru că relația cu Dumnezeu se bazează pe încredere și iubire, nu pe teamă. Nu e vorba de a fi „egali" cu Dumnezeu, ci de a-L urma conștient, ca pe un Tată, nu ca pe un stăpân. Hristos a venit tocmai ca să ne elibereze de frică și robie și să ne apropie de Dumnezeu.
Cât despre neevrei, numiți „temători de Dumnezeu", aceștia nu erau numiți astfel pentru că erau fascinați sau înfricoșați de El, ci pentru că Îl respectau și ascultau, acceptând Legea lui Moise.
Este același tip de propagandă folosit de aceștia ca și în cazul celei cu "nuiaua e ruptă din rai."
Asta este metaforic, spune ca femeia trebuie sa isi asculta barbatul intr-o casnicie
Pai uite, daca ti-e frica de cineva, cam ai semne ca iubirea aia e pe sfarsit. nu zic, poate fi respect, dar frica? asta-i altceva. cand incepe groaza, deja nu mai e iubire, e altceva. si daca nu schimbi ceva, sfarsitul e aproape ![]()
decat daca vorbim de capcane de ursi, adica... atunci da, frica e utila
Părintele Calistrat spunea că trebuie să se teamă să nu îl supere pe bărbat, pentru că bărbatul este în stare să se sacrifice pentru ea. Nu vrei să superi o astfel de ființă care ar face atâtea pentru tine.