Pentru că în afară de asta se mai pot lega de faptul că s-a scobit la un moment dat in nas. Și toată lumea știe că numai criminalii in serie, psihopatii, arienii, naziștii, fasciștii, comuniștii se scobesc in nas.
Scobitul in nas este cel mai cumplit lucru și abject lucru pe care o ființă umană o poate face și oricine a făcut asta vreodată în viața lui trebuie executat în piața publică.
Trebuie tinut sub supraveghere 24/24 cu miinile la spate minim un an ca sa nu isi mai bage deshtoo in nas.
Casatoria civila are valoare din punct de vedere religios. Si de la cei ce zic ca nu cred in El Dumnezeu are așteptarea sa nu insele, sa fie fideli si pe ei ii mustra conștiința data de Dumnezeu cand inseala.
Ce asteptare de devotament fata de România as putea avea de la un bărbat care in 20 de ani n-a fost in stare sa sa onoreze, sa se dedice prin căsătorie mamei copiilor săi, femeii care o-a fost alături de 20 de ani?
Auzi, ca desi a fost sfătuit in acest sens, nu a vrut sa o faca in campanie. Pai macar in campanie daca o facea. Pentru mine e un motiv important sa nu il vad ca yn bărbat de încredere. Macar pana acum am avut presedinti căsătoriți, aflati la prima soție.
Din punct de vedere religios, căsătoria civilă nu are nicio valoare spirituală. E doar un contract, nu un legământ în fața lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, o relație de 20 de ani, cu copii, poate arăta mai multă iubire, stabilitate și loialitate decât multe căsnicii „oficiale".
Faptul că ești căsătorit nu înseamnă automat că ești fidel sau loial.
Sunt o grămadă de oameni căsătoriți care își înșală partenerii.
Căsătoria n-are nicio valoare dacă te comporți ca George Simion și flirtezi cu prezentatoare ca Denise Rifai.
Nu poți să știi ce simte Mirabela sau orice altă femeie. Nici nu prea are sens să vorbim de concubinaj, din moment ce și căsătoria religioasă contează. Dacă demnitatea unei femei ajunge să stea într-o hârtie de la primărie, e cam trist. Până la urmă, ce face o relație valoroasă sunt respectul, iubirea și încrederea, nu niște hârtii.
Nu știu dacă e corect să-i numim credincioși, mai degrabă s-ar caracteriza ca oameni religioși, dar fără o legătură autentică cu divinitatea. Pentru mine, credința adevărată e spiritualitate trăită liber, nu obediență față de religie și reguli.
Când crezi cu adevărat, nu cauți validare externă prin acte ca mariajul civil. Ai încredere în ceea ce trăiești și nu urmezi tradiția din conformism, ci simți autentic.
Daca nu pot zice de el ca e hot, mincinos, sau nemernic, pe bune, desigur ca se iau ca a impins-o pe nevasta-sa in fata camerelor de filmat, ca mucusor, ca autist... Mai ieri aud ca niste inepti cica tramvaiele noi din Bucuresti nu sunt meritul lui' ci a lu' Firea. Si discutam de proiecte si achizitii publice, unde e clar cine si ce a facut.
Trăirea în concubinaj este fuga de responsabilitate. Dacă un candidat la prezidențiale fuge de responsabilitatea unei familii, cum i se poate da pe mână toate familiile țării?
În ce privește căsătoria, aceasta a fost stabilită de Dumnezeu în Eden, cât încă doar Adam și Eva existau ca oameni pe tot pământul.
Căsătoria este o organizare a lucrurilor acestora, adică a vieții de familie. Statul român a adoptat această organizare pentru că și în privința relațiilor trebuie să existe o organizare. Ba încă această organizare -familia- a format statul.
Eu sunt mai primitiv: nu cred că familia se întemeiază pe căsătorie, ci pe iubire. Iar în iubire nu există responsabilitate, ci doar angajament. Există o mulțime de „familii" întemeiate pe căsătorie, dar nu pe iubire – pot acelea fi numite cu adevărat familii?
În ceea ce privește uniunea lui Adam și Eva, conform Bibliei, ei s-au unit firesc, prin iubire, în taina rânduită de Dumnezeu, fără ca vreo nuntă să fi celebrat acea unire. Nu s-au căsătorit civil și nici nu au avut vreo nuntă ca în povești.
Se subînțelege că o căsătorie se întemeiază pe dragoste. Cine are ca scop căsătoria pentru satisfacerea firii pământești prin plăceri sexuale și alte interese sexuale, materiale, financiare, sociale și de altă natură decât dragostea, ar trebui să se oprească din aceste porniri care îl duc la ruină pe el și toată casa lui și a societății în care l-a așezat Dumnezeu.
Despre Adam și Eva stă scris că Dumnezeu i-a unit; și ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Adică nici soțul și nici soția să nu despartă unirea pe care a făcut-o Dumnezeu între ei. Căsătoria este un legământ sfânt. Căsătoria nu este un contract ce poate fi încălcat atunci când ceva nu îi mai convine uneia dintre părți.
Judecătorul care îi desparte trebuie să aiba doar motivele biblice care să poată face asta, pentru că astfel el este condamnat de Dumnezeu.
Biserica recunoaște căsătoria civilă, deoarece ea crede că guvernarea statului român este de la Dumnezeu. Că membrii guvernului au păcatele lor și nu umblă în totul după rânduiala așezată de Dumnezeu, asta este altceva. Cu niciun chip biserica nu poate recunoaște altceva decât căsătoria dintre un bărbat și o femeie, chiar și dacă un înger de lumină ar veni și ar spune altceva.
Trăirea în concubinaj este păcat; și Dumnezeu nu poate să binecuvânteze în veci o astfel de relație păcătoasă, nici dacă vreunul din cei doi și-ar da trupul să fie ars; nici dacă ar aprinde zilnic 1000 de lumânări pe zi, și dacă tot atâtea mătănii ar face zilnic fiecare dintre ei. Închinarea unor astfel de oameni nu este primită de Dumnezeu, iar rugăciunile lor sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de nici de miei, nici de țapi, nici de grăsimea berbecilor și nici de râuri de undelemn; ci Dumnezeu cere de la noi ascultare de El.
Ca toți oamenii, cei care trăiesc în concubinaj spun că ei n-au făcut rău la nimeni, n-au dat în cap la nimeni, n-au omorât pe nimeni. Dar călcarea poruncii a șaptea îi exclude de la dreptul lor de la pomul vieții, de la viața veșnică. Căci cine calcă o singură poruncă se face vinovat de călcarea tuturor celorlalte.
Concubinajul reprezintă și lipsa de dragoste față de partenerul de viață. Este și normal, pentru că omul rupt de Dumnezeu adică de sursa de dragoste, ce dragoste să poată oferi celuilalt?
Nu, nu se subînțelege nimic. Dacă toate căsătoriile ar fi fost bazate pe iubire, n-am mai avea atâtea divorțuri peste tot în lume. Pentru mulți, căsătoria e doar o formă de garanție, un statut social sau un mod de a-și satisface nevoile – sexuale, materiale. Dar asta e deja altă discuție.
Adam și Eva au fost uniți de Dumnezeu prin iubire. De-aia se spune: „ce a unit Dumnezeu prin iubire, omul să nu despartă". Asta nu înseamnă că nu pot să se despartă — Dumnezeu nu ține pe nimeni cu forța. Înseamnă doar că, dacă doi oameni se iubesc, alții n-ar trebui să se bage între ei. Și nu, versetul nu se referă la situațiile în care iubirea dispare sau apare abuzul. Acolo e clar că lucrurile trebuie privite altfel.
Să nu cădem în fanatism religios, că nu ajută pe nimeni.
Așa că, să spunem lucrurilor pe nume: căsătoria religioasă e un legământ. Cea civilă e un contract. Hai să nu mai încurcăm lucrurile administrative cu cele spirituale.
Nu că ar fi vreun argument relevant, dar fără căsătoria civilă nu se face cununia religioasă (preoții cer actul, nu știu să existe vreo excepție, dar nici nu prea sunt dusă pe la biserică, deci se prea poate). Nu cred că acești susținători erau deranjați de absența specifică a căsătoriei civile, cât de absența căsătoriei și atât.
Nu-l critică nimeni că nu e căsătorit civil ci că nu e căsătorit religios. Biserica de multe ori îți cere dovada căsătoriei civile înainte să te căsătorească religios.
Dacă Biserica cere ca nunta civilă să aibă loc înaintea celei religioase, înseamnă că se îndepărtează de rânduiala lăsată de Dumnezeu și ajunge să răstoarne ordinea pe care El a stabilit-o. În acest caz, ea devine răspunzătoare pentru aceste nereguli.
Ca disclaimer nu știu sigur dacă așa e, dar așa am auzit. S-ar putea să greșesc. Oricum și dacă ar fi așa de ce să greșească Biserica? Hristos ne-a îndemnat să trăim în armonie cu legile statului dacă nu ne pune să păcătuim. Dacă vrei să te căsătorești religios n-ai de ce să n-o faci și civil.
Biserica a greșit schimbând orânduiala lui Dumnezeu și punând statul mai presus decât El, cerând ca uniunea să fie mai întâi reglementată de stat pentru a fi considerată valabilă din punct de vedere religios.
Acest lucru nu a fost poruncit de Dumnezeu. Nici măcar statul nu obligă pe cineva să se căsătorească civil pentru a fi împreună cu o persoană.
Religia, din păcate, pare să se fi transformat într-un instrument de manipulare și constrângere. În loc să conducă sufletele spre adevăr și libertate spirituală, devine un mecanism de control și frică. Trist.
N-ai înțeles. În primul rând am zis că NU ȘTIU SIGUR dacă așa e. Nu sunt căsătorit deci încă nu știu. În al doilea rând, nu pune nimeni nimic mai presus de Dumnezeu.
Am înțeles foarte bine. Din acest motiv m-am și informat, ca să știu dacă Biserica Ortodoxă oficiază cununia religioasă fără dovada căsătoriei civile, iar răspunsul a fost că nu.
Ba da, o face, dacă se impune acest lucru, pentru că nu este cerut de Dumnezeu; prin urmare, este o ofensă și o abatere de la poruncile Lui.
Tu spui că nu este așa pentru că nu vrei să-ți pui propria biserică într-o lumină proastă, dar acesta este adevărul și nu trebuie să-l negi, dacă ești un bun credincios cu frică de Dumnezeu, și nu un sclav al religiei.
Omule, dacă Biserica are această cerință e pentru că se consideră suspect dacă soții nu vor să se cunune civil. Personal nu văd niciun motivul pentru care nu te-ai cununa civil. Realizezi că exista avantaje legale pentru soți dacă sunt cununați civil? De ce n-ai profita de acele avantaje? Nu e vorba că pune cineva in lumina proasta ceva ci pur si simplu inteleg si sunt de acord cu decizia asta, mai ales cand vad oameni tot mai sperati sa se casatoreasca civil.
Nu e cazul să te agiți, mai ales că un creștin autentic nu reacționează așa.
Poți să-mi explici, te rog, de ce religia ar trebui să semene cu statul, bazându-se pe supunere și frică, în loc să fie despre libertate și autenticitate, așa cum ne cheamă Dumnezeu?
Nu observi că Biserica a devenit un instrument de control tocmai pentru că a renunțat la libertatea ei, acceptând să se supună statului, în loc să rămână un spațiu viu, spiritual, deasupra intereselor lumești și politice?
Credința nu ar trebui să se întemeieze pe legi și structuri juridice. În momentul în care o face, nu mai are viață, devine o formă fără conținut.
Nu știu de unde ai scos tu că mă agit, dar probabil tu ești cel care te agiți. Iar răspunsul este simplu: religia nu seamănă cu statul. Nu se bazează pe frică ci doar pe frica de Domnul care este începutul înțelepciunii (Pilde 9:10), iar supunerea este supunerea de Domnul (Iacov 4:7). Biserica nu se supune Statului în contradicție cu Dumnezeu ci cel mult există în armonie cu statul după cum ne îndeamnă 1 Petru 2:13. Biserica Ortodoxă este un spațiu viu, spiritual, deasupra intereselor lumești și politice. Deoarece este trupul lui Hristos animat de Duhul Sfânt. Dacă se întâmplă să existe clerici care vor să-și urmeze proprile interese asta nu spurcă cu nimic Biserica ci ei înșiși vor fi dați afară și judecați. Credința nu se întemeiază nicidecum pe legi și structuri juridice.
Repet: Atunci când Biserica condiționează oficierea căsătoriei religioase de existența unei căsătorii civile valide, nu mai vorbim despre credință autentică, ci despre o formă de birocratizare a sacramentului, bazată pe frică și supunere față de un sistem exterior.
Este inacceptabil ca Biserica să fie în „armonie" cu statul într-un mod care permite acestuia să se amestece în chestiuni spirituale și sacramentale.
Nu poți susține că Biserica Ortodoxă este un spațiu viu și profund spiritual atâta timp cât iubirea și credința sunt constrânse de dogme rigide, iar statul deține un monopol asupra validării unor aspecte care ar trebui să rămână exclusiv sacre.
Te-am tot întrebat care e dezavantajul de a fi cununat legal si tot n-ai stiut sa-mi zici. Nu stii ca exista avantaje cand esti casatorit legal?
Pentru mine, nu contează ce întrebi tu în contextul ăsta religios, pentru că nu e relevant. Dacă doi oameni vor să se cunune doar religios, ar trebui să aibă dreptul ăsta, indiferent de ce spune biserica sau oricine altcineva. E o chestiune de alegere personală, iar biserica ar trebui să le permită.
Dacă doi parteneri simt că vor să-și unească destinele la nivel spiritual, asta e suficient din punct de vedere religios. Restul – avantajele sau dezavantajele legale – țin de stat și de decizia fiecăruia.
Calmează-te. Dacă doi idioți refuză orice fel de avantaj pe care Statul ți-l dă prin căsătoria legală și preferă să fie dezavantajați, pentru că sunt idioți, atunci sunt sigur că Biserica le-ar face o excepție. Ești mulțumită acum?
Sunt bărbat, nu femeie. Și nu înțeleg de ce i-ai numi „idioți" pe cei care aleg să nu se căsătorească civil. De ce ar fi? Unii vor doar să demonstreze că nu sunt într-o relație pentru avantaje, ci din iubire sinceră. Știi că poți beneficia de aproape aceleași drepturi și fără o căsătorie civilă?
Dacă tot vorbim de „idioți", poate că ar trebui să ne uităm mai degrabă la cei care profită de un partener fără sentimente reale, doar pentru beneficii.
Chiar asta ne învață religia? Să punem interesele materiale mai presus de iubire și încredere?
Căsătoria, în ziua de azi, a ajuns mai degrabă o afacere. Din acest motiv, n-ar trebui să fie un criteriu atunci când vorbim despre iubirea dintre doi oameni.
Ai început s-o dai în bălării rău de tot. Nici eu nici nimeni nu am sustinut "casatoria pentru beneficii" sau "mai presus de iubire". Asta e doar în mintea ta. Eu ziceam doar că Statul îți pune la dispoziție o serie de beneficii legale și trebuie să fii idiot să nu le iei. N-are nicio legătura una cu alta.
Și P.S. - dacă simți nevoia să demonstrezi cuiva că de fapt iubirea ta e sinceră deja e o problemă acolo. Oamenii cu o relație sinceră nu simt nevoia să demonstreze nimic nimănui.
Hai să lămurim un lucru: nu eu am dat-o în bălării și nu eu am deviat de la subiect, ci tu – discuția era despre refuzul Bisericii (în cazul de față, Biserica Ortodoxă) de a oficia cununii religioase, nu despre motivele pentru care unii aleg căsătoria civilă.
N-am spus că tu susții căsătoria din interes, ci doar am subliniat un fapt: multe căsătorii civile se fac din acest motiv, iar rata divorțurilor susține asta. Dacă era vorba doar de iubire, nu s-ar destrăma atâtea relații.
Nu încerc deloc să demonstrez că evitarea căsătoriei civile ar fi o dovadă de iubire. Dar nici nu susțin, ca tine, că aceasta este. Cu atât mai puțin pot fi de acord cu ideea că Biserica are întotdeauna dreptate, mai ales când ajunge să refuze oameni care își doresc o binecuvântare, nu o hârtie.
Adevărul e că pari mai preocupat să aperi imaginea Bisericii decât să recunoști că, uneori, greșește. Iar în cazul ăsta, chiar greșește. În condițiile astea, cred că nu mai are rost să continuăm discuția. Mulțumesc.
Eu nu sunt deloc că Biserica greșește pentru că chiar cred că e o decizie bună. Dar ți-am zis, pentru idioții care nu vor să se casatoreasca civil Biserica poate binecuvanta prin iconomie acele casatorii. Deci și pentru confuzii ca tine există o soluție, așa ca să nu te mai plângi.
Îl critică pentru că din punct de vedere religios nu poți face copii cu o femeie fără să fii căsătorit cu ea. Nu poți face nici măcar sex, darămite copii.
Dar asta nu ar trebui să ne împiedice să-l votăm. Nu are legătură cu faptul că omul e capabil să conducă o țară. Când te duci la un interviu pentru angajare nu ține nimeni cont dacă esti căsătorit, esti asexual etc. Îi interesează dacă ești capabil să ocupi postul. Și asta ar trebui să ne intereseze și pe noi la un candidat la președenție.
Din nou, din punct de vedere religios, căsătoria civilă nu are valoare, decât dacă i se atribuie valoare de către cineva religios. Însă religia, în sine, nu îi conferă nicio valoare. Religia nu oferă niciun suport sau sprijin ideii că relațiile permise de Dumnezeu ar fi acceptate doar în baza căsătoriei civile.
Eu ți-am explicat de ce (din punctul meu de vedere) este criticat Nicușor Dan de către oamenii mai religioși.
Și acum ca să vorbim despre subiectul pe care îl expui ulterior întrebării. În Biserica Ortodoxă nu te poți căsătorii dacă nu ai la tine certificatul de căsătorie. De aceea toți mergem mai întâi la primărie și apoi la biserică. Deci i se acordă o mică importanță.
Da, doar că în acest caz nu mai vorbim despre religie în general, ci din perspectiva Bisericii Ortodoxe. Religia, în sine, nu cere căsătorie civilă ca să fii cu cineva sau ca să primești binecuvântarea lui Dumnezeu. Ea îți cere doar să fii sincer în relație și să ajungi cu inima curată în fața altarului.
Motivul pentru care unele culte, cum este cel ortodox, cer căsătoria civilă înainte de cununia religioasă este acela de a preveni despărțirile bruște. Vor să țină lucrurile sub control, pentru că e mai greu să divorțezi decât să te desparți pur și simplu. Problema este că nu iau în calcul faptul că oamenii se pot căsători din tot felul de motive, fără iubire. Iar Dumnezeu nu binecuvântează o relație doar pentru că e trecută pe hârtie și nici nu-i obligă pe doi oameni să stea împreună cu forța.
Mariusene165 întreabă: