Daca dumnezeu este omniscient inseamna ca stie ce va face in viitor, deci nu are control asupra propriilor decizii?

Dati-va cu parerea!

Dumnezeu este in control la toate lucrurile. Tot acest univers asculta de El.

Poate ca este in control asupra tuturor lucrurilor dar daca stie ca o sa faca ceva inseamna ca nu poate schimba ce va face pentru ca acel lucru trebuie sa se indeplineasca.

Dumnezeu este omnipotent, omniscient si omniprezent.

Imi plac cartofii.

Cam asa suna raspunsurile tale. Oare tu ai inteles intrebarea?

Cu maioneza sau ketchup?!
Daca cunosti atributele lui Dumnezeu primesti raspuns la intrebarea ta.

Timpul are sens si valori diferite in functie de unde privesti evenimentele.

Chiar mi-ar fi interesant să știu - dată vei fi lovit la urechea stîngă, la care pantof ți se vor dezlega șireturile?

Ce e asta? Concurs de cultura generala?

Daca stii la ce inventie a unui fizician cunoscut se folosesc alunele poate o sa continui discutia plictisitoare cu tine.

P.S.: tu ar fi trebuit sa-mi raspunzi la intrebare din prima, nu sa faci o afirmatie ca "nuca in perete".

Mov! Pentru ca extraterestrii nu poarta palarii.

în schimb le place muzica

Nu cred ca exista "viitor" in conceptia Lui. Timpul nu trece ca pe Pamant.

Totusi,am citit ca fiecare suflet este o parte din sufletul sau universal, iar El experimenteaza viata fizica prin fiecare dintre noi, aici pe Pamant.
Timpul aici este diferit, timpul acolo unde este El cred ca nu exista pur si simplu.

Nu sunt sigura daca se pune problema timpului si mai ales a viitorului in calitatea de a fi Dumnezeu.
Daca este omniscient, inseamna ca are si un plan pentru Univers sau pentru viata pe Pamant sau alte planete.

Nu ma pot pronunta mai mult de atat.Asta este umila mea parere.

Iarasi vorbim despre Dumnezeu de parca e vorba de vecinul de la 6?

Daca exista in primul rand de cea ce ma indoiesc ca din nimic a aparut spontan un zeu care a creat 240 de miliarde de stele si 8 planete in sistemul solar lea asezat total aiurea ca sa arate cat de inteligent e, in fine daca exista da stie ce vei face mereu, practic tia modelat viata inainte sa te nasti, daca nu stie ce decizie vei lua nu este omniscient
eu spun sa gandesti rational

Marea problema e personificarea unei entitati care poate avea o forma cu totul si cu totul alta, poate mult mai evoluata

Dumnezeu stie inainte ce gand ai si ce vrei sa faci cu viata ta, el stie trecut, prezent si viitor, iar propiile decizii le iei tu iar daca nu sunt bune te mustra Duhul sfant prin constiinta si totul depinde de tine sa crezi daca e corect sau nu

DACĂ Dumnezeul Atotputernic este omniscient, cunoscând totul despre trecut, prezent şi viitor, nu înseamnă aceasta că toate lucrurile sunt destinate să se întâmple exact aşa cum le-a prevăzut El? Dacă Dumnezeu a prevăzut şi a stabilit calea şi destinaţia finală a fiecărui om, se poate spune pe bună dreptate că noi suntem liberi să ne alegem calea în viaţă, viitorul?
Aceste întrebări se dezbat de secole, iar controversa continuă să dezbine religiile principale. Se poate oare împăca noţiunea de liber arbitru al omului cu capacitatea lui Dumnezeu de a prezice viitorul? Unde ar trebui să căutăm răspunsurile?
Milioane de persoane de pe tot globul sunt de părere că Dumnezeu a comunicat cu omenirea prin intermediul Cuvântului său scris, transmis prin purtătorii săi de cuvânt, profeţii. De exemplu, Coranul face referire la revelaţiile provenite de la Dumnezeu — Taurāh (Tora, Legea, sau cele cinci cărţi ale lui Moise), Zabūr (Psalmii) şi Injīl (Evangheliile, Scripturile greceşti creştine, sau „Noul Testament") —, precum şi la ceea ce le-a fost revelat profeţilor din Israel.
În Scripturile greceşti creştine citim: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate" (2 Timotei 3:16). Evident, orice îndrumare sau luminare pe care o primim ar trebui să vină în ultimă instanţă de la Dumnezeu însuşi. Atunci nu ar fi înţelept să analizăm scrierile profeţilor mai vechi ai lui Dumnezeu? Ce dezvăluie ele despre viitorul nostru?
Viitorul scris dinainte
Oricine a citit Sfintele Scripturi ştie că ele conţin sute de profeţii. Evenimente istorice cum ar fi căderea Babilonului antic, reconstruirea Ierusalimului (din secolul al VI-lea până în secolul al V-lea î.e.n.) şi ascensiunea şi căderea regilor antici ai Medo-Persiei şi Greciei au fost prezise în mod detaliat (Isaia 13:17–19; 44:24—45:1; Daniel 8:1–7, 20–22). Împlinirea acestor profeţii este una dintre cele mai puternice dovezi că Sfintele Scripturi sunt într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu are puterea de a prezice şi de a stabili ce se va întâmpla în viitor. În acest sens, Sfintele Scripturi conţin într-adevăr viitorul scris dinainte.
Dumnezeu însuşi declară: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul ca Mine, spunând sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea». . . da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui" (Isaia 46:9–11; 55:10, 11). Chiar şi numele cu care s-a identificat Dumnezeu în faţa profeţilor săi antici, Iehova, înseamnă literalmente „El face să devină" (Geneza 12:7, 8; Exodul 3:13–15; Psalmul 83:18). Dumnezeu se dezvăluie pe sine însuşi drept Cel care devine Împlinitorul cuvântului său, Cel care îşi duce întotdeauna scopurile la îndeplinire.
Astfel, Dumnezeu îşi foloseşte preştiinţa în desfăşurarea scopurilor sale. El şi-a folosit-o adesea pentru a-i avertiza pe cei răi de o pedeapsă iminentă, precum şi pentru a le da slujitorilor săi speranţă în vederea salvării. Dar îşi foloseşte oare Dumnezeu această putere în mod nelimitat? Există vreo dovadă în Sfintele Scripturi că Dumnezeu a preferat să nu prevadă unele lucruri?
Prevede oare Dumnezeu totul?
Toate argumentele în sprijinul predestinării se bazează pe supoziţia că, întrucât Dumnezeu are în mod indiscutabil puterea de a prevedea şi de a determina evenimentele viitoare, el trebuie să prevadă totul, inclusiv acţiunile viitoare ale fiecărei persoane. Însă este validă această supoziţie? Dumnezeu dezvăluie în Sfintele Scripturi cu totul altceva.
De exemplu, Scripturile spun că „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam" poruncindu-i să-l sacrifice pe fiul său Isaac ca ardere de tot. Când Avraam era gata să-l sacrifice pe Isaac, Dumnezeu l-a oprit şi i-a zis: „Ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine" (Geneza 22:1–12). Ar fi făcut Dumnezeu o asemenea afirmaţie dacă ştia dinainte că Avraam urma să asculte de această poruncă? Ar fi fost aceasta o încercare autentică?
În plus, profeţii antici consemnează că Dumnezeu a spus de repetate ori că ‘îi părea rău’ pentru ceva ce făcuse sau intenţiona să facă. De exemplu, Dumnezeu a spus că „Îi păruse rău [din ebraicul nachám] că pusese pe Saul împărat peste Israel" (1 Samuel 15:11, 35; compară cu Ieremia 18:7–10; Iona 3:10). Întrucât Dumnezeu este perfect, aceste versete nu arată că Dumnezeu a făcut o greşeală când l-a ales pe Saul ca să fie primul rege al Israelului. Mai degrabă, ele trebuie să arate că lui Dumnezeu i-a părut rău pentru că Saul s-a dovedit a fi necredincios şi neascultător. Ar fi fost lipsit de sens ca Dumnezeu să folosească această expresie cu referire la el însuşi dacă ar fi prevăzut acţiunile lui Saul.
Acelaşi termen apare şi în cele mai vechi Scripturi, unde, cu referire la zilele lui Noe, se spune: „DOMNULUI I-a părut rău că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi DOMNUL a zis: «Voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat. . . căci Îmi pare rău că [l]-am făcut»" (Geneza 6:6, 7). Şi acest lucru arată că acţiunile omului nu sunt predestinate de Dumnezeu. Dumnezeu a simţit regret, durere şi chiar s-a simţit rănit, dar nu pentru că acţiunile lui au fost greşite, ci pentru că răutatea omului a ajuns predominantă. Creatorul a regretat că era necesar să distrugă toată omenirea cu excepţia lui Noe şi a familiei lui. Dumnezeu ne asigură următoarele: „Nu doresc moartea păcătosului". — Ezechiel 33:11; compară cu Deuteronomul 32:4, 5.
Aşadar, se poate spune că Dumnezeu a prevăzut şi chiar a stabilit căderea lui Adam în păcat, precum şi consecinţele dezastruoase pe care avea să le aducă acest lucru asupra familiei umane? Cele analizate până acum arată că lucrurile nu pot sta astfel. În plus, dacă Dumnezeu ar fi prevăzut toate acestea, ar însemna că, atunci când l-a făcut pe om, el a devenit autorul păcatului şi, astfel, Dumnezeu ar fi direct răspunzător de toată răutatea şi suferinţa oamenilor. Evident, aceste lucruri nu se pot împăca cu ceea ce dezvăluie Dumnezeu despre sine în Scripturi. El este un Dumnezeu al iubirii şi al dreptăţii, care urăşte răutatea. — Psalmul 33:5; Proverbele 15:9; 1 Ioan 4:8.
Cele două destine ale omului
Sfintele Scripturi nu spun că viitorul nostru individual este stabilit dinainte, sau predestinat, într-un mod oarecare de Dumnezeu. Însă ceea ce spun ele este că Dumnezeu a stabilit doar două destine posibile pentru om. Dumnezeu îi dă fiecărui om libertatea de a-şi alege destinul. Cu mult timp în urmă, profetul Moise le-a spus israeliţilor: „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea. . . Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe DOMNUL Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale" (Deuteronomul 30:19, 20). Isus, un alt profet al lui Dumnezeu, a prezis: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află" (Matei 7:13, 14). Există două căi, două destine. Viitorul nostru depinde de propriile acţiuni. Ascultarea de Dumnezeu înseamnă viaţă, neascultarea de el înseamnă moarte. — Romani 6:23.

Cred ca a intrebat crestinii nu pe tine...

Ha. Nu m-am gandit la asta pana acum. E omniscient => exista un plan => Dumnezeu nu-l poate schimba. E de tinut minte ideea asta. Il intreb pe proful de religie, ca-mi place sa-l vad cum se balbaie

Dumnezeu nu este in timp, pentru el nu este viitor, pentru el toate cele trei forme ale timpului - trecut, prezent si viitor sunt nescafe 3 in 1.

Corect.
Dumnezeu nu poate fi si omnipotent si omniscient.
Daca stie deja ce va face in viitor, fiind omniscient, inseamna ca nu poate sa isi schimbe deciziile.
Si faptul ca nu poate sa isi schimbe deciziile il face ne-omnipotent.

Vezi comentariul meu, ce spui tu e ilogic pentru ca aceste caracteristici se contrazic intre ele.
Si sa iti dau si un argument mai prostesc: Poate Dumnezeu sa creeze o piatra atat de grea incat sa nu o poata ridica?
Daca poate, asta implica ca nu o poate ridica, deci nu e omnipotent.
Daca nu poate, la fel, nu e omnipotent.

Lasand la o parte absurditatea si improbabilitatea acestor caracteristici, dar doar analizandu-le, reiese ca sunt ilogice.

Umila ta parere nu e prea umila cand incepi sa faci afirmatii despre lucruri pentru care nu exista dovezi.
Umil si corect e sa spui "nu stiu".

Tinand cont ca Dumnezeu nu se supune timpului, incearca sa aduci toata existenta informationala in prezent, incearca sa aduci toata existenta lui, toata eternitatea lui in prezent, iar aici implici si creatia, deci, cu alte cuvinte, aduci trecutul si viitorul cu tot ce contin sau presupun cele doua forme ale timpului si le unesti intr-o singura clipa. Spune-mi, ce poti obtine?

Nu,nu e gresit sa spui ce crezi, chiar daca accepti ca parerea ta s-ar putea sa fie gresita.
Tocmai lucrurile care duc lipsa de dovezi se cer a fi analizate de fiecare in felul sau, sunt mii de pareri diferite.

E intr-un fel ca si cum ai trai o viziune si in momentul prezent esti total constient de tot ce ai facut, ce vei face tu ca persoana, ai o vedere in ansamblu despre tine, cred ca te simti omnipotent, omniscient?
Prezentul ar deveni singurul timp posibil pe care il traiesti si pe care il simti cu adevarat.

Daca nu coincide cu ceea ce aveai in minte, as vrea sa aflu si parerea ta

Din punct de vedere logic, eu nu cred ca este posibil. Este ceva care nu poate cuprinde ratiunea omeneasca, ceva asemanator cu infinitul, sau cu un paradox. Dumnezeul biblic ridica foarte multe paradoxuri.
Toata existenta informationala(trecut, prezent si viitor) adunata la un loc inseamna omniscienta, insa absolut toata informatia adunata la un loc, sincron intr-o minte, inlatura gandirea, pentru ca nu mai sunt intrebari si raspunsuri, nu mai sunt idei, nici macar vise. Logica ne spune ca acea minte este moarta, iar eu zic ca nici nu a existat vreodata.
Daca scoatem timpul din "ecuatie" avem, in aceasta clipa creeaza, in aceasta clipa stie totul si exista absolut totul, inclusiv viitorul cognoscibil este existent in prezent, in aceeasi clipa cand s-a apucat de creat. Practic pentru el existentul este redus la o singura clipa. Pentru el in acest moment pacatuieste Adam si tot in acest moment traieste si sfarsitul universului. Este imposibil, aberant din punct de vedere logic(sau dupa logica mea)

Mii de pareri diferite proaste, bazate pe nimic.
Prefer sa arunc parerile la gunoi si sa ma bazez pe ceva real, cum ar fi o dovada.
Pana cand am o dovada, nu sunt nesimtit sa afirm nimic.

Da, o viziune interesanta si profunda, asa este, dar poate mintea noastra si capacitatea noastra de gandire nu admite o logica altfel decat logica de pe Pamant...