Daca ridici mana sau pumnul asupra parintilor tai e considerat ca fiind un pacat de moarte? Adica vei trai toata viata cu acest gand stiind ca ai ridicat mana asupra celor care te-au crescut chiar daca tu nu ai vrut sa faci asta desi ei se purtau urat cu tine sau ai facut asta doar ca sa ii desparti pe cei doi atunci cand aveau disputa lor ca intre parinti, stiti voi?
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeSti cum se spune de la nervi nu mai realizezi pe moment ce faci si iti pierzi controlul de sine, eu asa ceva nu am facut spun asta in fata lui Dumnezeu, eu doar am intrebat daca e s-au nu un pacat doar atat.
Răspunde Sti cum sunt copii, unii sunt sensibili emotional altii sunt mai nepasatori si nu le pasa dar daca copilul e mai ISTET decat parintele său si daca parintele il supara s-au il terorizeaza e posibil ca copilul sa isi intoarca mania asupra parintelui său si nu e deloc bine, fereasca Dumnezeu de asa ceva.
Luati ma de altundeva dovezi 
Razi tu. razi, dar nu este de ras. Documenteaza-te si tu cu privire la realitate, nu mai arunca cu piatra inainte.
Relitatea? Stii ce e aia? Nu include zeii fictivi.
Cand vad multe si am martori de aproape de fiecare data, normal ca nu ma insel. De padurea Hoia Baciu ce spui?
Si sa crezi tu Octaviane, daca nu vezi ceva, inseamna ca nu exista, ca nu se intampla? Noi planete se formeaza si tu nu le vezi.
Daca as fi in apropiere, as vedea
Nu este problema mea daca esti sau nu, dar tu nici nu cauti. Ma refer la tot.
Pe tine te framanta ca ai ridicat mana la parintele tau sau ca asta e un pacat si o sa te pedepseasca cineva?
Nu, dar aici e vorba de autocontrol, de stapanirea de sine si crede-ma ca daca se umple paharul s-au daca termometrul a atins cote critice ma tem sa nu se mai repete. Eu asa ceva nu am facut spun asta in fata lui Dumnezeu, eu doar am intrebat daca e s-au nu un pacat doar atat.
In cele zece porunci la porunca a cincea sta scris:"Cinstește pe tatăl tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe cate ți-o da Domnul Dumnezeul tau."Exod 20/12
La Matei 15/4, a fi pedepsit cu moartea nu înseamnă păcat de moarte.Aceasta era porunca in Vechiul testament.In Noul Testament cel care crede in Isus Hristos si se pocăiește este iertat cu condiția sa nu mai păcătuiască.
Nu este un păcat de moarte.
Crede-ma mai rau e cand iti omori parintii ca la puscarie viata e grea mai ales cu colegii de celula 13 la numar ca e inghesuiala acolo.
Nu este un lucru bun, nu este un comportament pentru un crestin. Dar, daca s-a intamplat acest lucru, din mania si furia de moment, sau din alte cauze, nu ai decat o varianta. Cere-i iertare Lui Dumnezeu in rugaciune prin moartea ispasitoare a Lui Hristos pe cruce, si pocaieste-te de acest pacat, apoi, nu te mai intoarce si nu te mai gandi la acest pacat, lasa-l in urma ta, nu te va ajuta la nimic daca continui sa te autoinvinovatesti si sa te condamni pentru ce a iertat Dumnezeu.
Apoi, incearca, daca este posibil, repet, daca este posibil, sa incerci sa iti ceri scuze si de la parinti, spun daca este posibil, pentru ca uneori inrautatim lucrurile daca incercam sa le reparam. Dar, cere-ti iertare de la Dumnezeu si mergi inainte. Situatia este foarte complexa, uneori este nevoie sa intervii intr-o oarecare masura pentru a aplana conflictul, si nu a ajunge in stadiul de violenta, ci sa incerci verbal.
Efeseni 6 : 1 Copii, ascultaţi* în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2 „Să cinsteşti* pe tatăl tău şi pe mama ta" – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –
3 „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ."
4 Şi voi, părinţilor*, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i** în mustrarea şi învăţătura Domnului.
Si copiii au responsabilitatea de a asculta de parinti, Dar si parintii au responsabilitatea de respecta copiii si a nu-i intarata la manie.
Draga prietene, este bine sa eviti aceste lucruri, dar sa intervii oarecum verbal pentru a aplana conflictul, sincer nu ma simt in masura in acest domeniu, imi aleg cuvintele cu foarte mare grija pentru a nu spune ceva gresit, dar ma simt putin depasit de situatie, cred ca cel mai bine ar fi ori sa fie discutie in familie, ori familia in cauza sa apeleze la un psiholog CRESTIN pentru indrumare.
Vorbesc in termeni generali pentru ca nu au fost date detalii despre caz, cine a fost, unde si cand.
Dar Dumnezeu te va ierta, asa ca lasa in urma ta acel lucru si nu te mai intoarce la el. Si las cel mai important lucru pentru acum, vorbeste-i Lui Dumnezeu despre aceste conflicte, spune-i Lui tot, cere-i ajutorul, spune-i Tatalui ceresc care te iubeste si te asculta, spune-i tot ce te framanta si te apasa, tot ce se intampla in familia si inima ta si cere-i sa intervina. Te asigur ca te va calauzi, ai incredere in El, crede-ma, El nu dezamageste pe nimeni, tine minte ca El este mereu langa tine si te iubeste neconditionat, te va asculta si te va indruma, proteja si iti va da intelepciunea necesara de a trece peste toate si de a sti sa faci fata situatiei.
Eu asa ceva nu am facut spun asta in fata lui Dumnezeu, eu doar am intrebat daca e s-au nu un pacat doar atat iar acum stiu.
Cand vine vorba de bataie, copilul nu e demn sa ridice un deget impotriva celor ce l-au crescut indiferent in ce conditii. Poate ca nu toti parintii sunt buni in sensul de responsabili cu copiii lor dar Dumnezeu e Acela care-i v-a pedepsi.
Devine enervant faptul că scrii "sau" ca "s-au". Totuși ca să îți răspund la întrebare cît pot de bine: cu siguranță e vai și amar de părinții care nu-și ascultă copiii.
Dumnezeu isi face dreptate prin noi caci El e duh.
Daca discutam in termeni religiosi, legat de"pacat", intram in polemica si nu este cazul. Daca discutam din punct de vedere uman, nu extinderile morale pretentioase ale religiei in individ, situatia dumneavoastra e una simpla: ati comis o greseala/ o eroare scuzabila sau nu, analizati daca sunteti vinovat sau va este justificata actiunea, luati responsabilitate si cereti-va scuze fata de parinti, eventual scoateti-i la o plimbare, reimprieteniti-va si pe viitor stiti ce sa nu mai repetati. In loc sa va preocupati cu propria siguranta din punct de vedere religios, ma refer la chestionarea faptului daca este sau nu un pacat de moarte pentru care in conditii religioaso-mitologice ati putea fi pedepsit de entitatea X, mai bine ganditi-va la ceea ce simt parintii d-voastra si responsabilizati-va.
O zi buna.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
