De ce este confundata lipsa credinței cu certitudinea că divinitatea nu există?

Ateismul nu înseamna a afirma sau a avea certitudinea că divinitatea nu există, e chiar asa de greu de înțeles ca este o lipsa de credință?

In fapt în sondajele pe care le-am făcut eu unor comunități de persoane atee au dovedit faptul ca sunt lipsit de credința și nu afirma ca nu exista vreun creator 100%.

Mulți oameni cred ca e fie alb, fie negru (in niciun caz gri). Deci fie crezi, fie nu. Sunt într-adevăr unii atei convinși care susțin ca sigur nu exista Dumnezeu. Unii sunt si puțin agresivi cu treaba asta. Alții sunt realiști si afirma ca ei nu cred ca ar exista, dar nu spun clar ca nu exista. Asa sunt si eu. Eu, pentru mine, aleg sa nu cred, dar pana nu murim nu avem de unde sa stim 100% sigur, deci necredința mea este mai mult o parere. E ceva ce nu stiu sigur, deci nu are sens sa imi promovez parerea ca fiind ceva sigur. Asta nu înțeleg o parte dintre cei care cred, desi, multi dintre ei sunt in aceeasi situatie. Nici ei nu au de unde sa știe daca exista sau nu, dar aleg sa creada. Neștiind nimic sigur, poti doar sa alegi una din doua.

Crestini nu inteleg ca poti fi ateu si daca nu sti de existenta religiei. in perspectiva lor ingusta atei sunt doar cei care contrazic religia.