De ce in general se supara si neaga vehement crestinul cand ii spui ca e mistic, daca:

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

si


misticism sn [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / Pl: (rar) ~e / E: fr mysticisme] 1 Formă a concepției despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu ele prin revelație, intuiție, extaz etc. Si: (rar) misticitate. 2 Stare de spirit specifică misticului (6) sau apropiată de cea a misticului (6).

?!?

Pentru ca crestin si mistic is doua lucruri total diferite.

Orice chestie care nu poate fi explicata, iar tu pui o definitie care NU e D-zeul crestinilor, atunci crestinii fac urticarie si urla ca nu exista, pentru ca altfel D-zeul lor nu ar mai fi atot-stiutor, atot-cunoscator si omnipotent

Misticul are numeroase sensuri. Se poate referi la credinta in lumea spirituala, se poate referi la o anumita etapa a rugaciunii in crestinism (spre exemplu vazatorii cu duhul) etc. De asta pr Dumitru Staniloae a scris o carte numita "mistica si ascetica" in care explica aceste notiuni, dictionarul e cat se poate de insuficient ca sa le descrie. Cat despre crestini, depinde de crestin in sine si depinde in ce sens foloseste celalalt cuvantul. Pe mine nu m-ar supara sa-mi spuna cineva mistic, dar as considera ca nu intelege notiunea (nu fac minuni si nici nu-s vazator cu duhul sa fiu numit mistic ).