De ce n-ai avea voie sa-ti iei viata? in afara de lipsa dreptului asupra vietii, sau asta era toata explicatia?
...
nu e o gluma, nu de data asta
Ordonare:
După relevanţă
In crestinism viata este vazuta ca un dar de la insusi Dumnezeu si este datoria noastra sa nu irosim acest dar...
Majoritatea religiilor considera sinuciderea ca ceva negativ.
In Hinduism a te sinucide este echivalentul in a ucide pe cineva, deoarece incalci codul ahimsa.
In islam este la fel interzis...deci teroristii care se sinucid,, in numele religiei,, nu fac decat sa isi incalce credinta...
In Iudaism majoritatea celor care se sinucid sunt ingropati in parti speciale ale cimitirelor evreiesti...
Ceva mai liber este budismul, care nu condamna sinuciderea, dar considera ca aduce o karma rea...si implicit o renastere plina de suferinta.
Lasand la o parte religia... dreptul la propria viata ar trebui sa fie fundamental.
Este o prostie sa te sinucizi atunci cand te paraseste o persoana, cand treci printr-o depresie dintr-un motiv nesemnificativ, cand ai probleme la scoala...
Dar ce te faci cand persoana aceea are o boala incurabila care ii produce dureri de nesuportat? Cum ii interzici acelei persoane dreptul de a isi inceta suferinta?
O sa existe mereu controverse...
Răspunde
Pentru că asta ar însemna cel puţin pierderea încrederii în Dumnezeu, a scopului vieţii în general, care este împlinirea fiiţei umane (fericirea autentică), desăvârşirea, viaţa veşnică.
Ar însemna ruperea conştientă a legăturii cu Dumnezeu, cu iubirea Sa (care a mers până la Jertfa pe Cruce), cu făgăduinţele Sale pentru persoana umană.
Ar mai însemna apoi ieşirea liberă şi iraţională din ascultarea faţă de Dumnezeu dar şi ieşirea din sfera iubirii Lui, a protecţiei Sale, înseamnă refuzul faţă de Dumnezeu, NEGAREA LUI în ultimă insanţă. etc...
Fiindca este o scurtatura. Daca o iei pe scurtatura atunci God se supara ca nu ai suferit destul cat ai trait pe Pamant.
E viata ta, e dreptul tau, e decizia ta.
Nu incurajez nimic, dar asta-i adevarul.
Nici nu trebuie sa incurajezi nimic
cautam o teorie, regula, ma rog ceva de genu`, obiectiv, ceva general
nu-i nevoie de sfaturi sau altele
Răspunde 
Viata este dar de la Dumnezeu. Luandu-ti viata, este ca si cand i-ai arunca darul in fata.
Omul a primit trup si viata ca sa-i foloseasca in perioada de probare. Dupa perioada de probare, seful va lua o decizie. Te angajeaza sau te scoate afara din compania lui. Daca renunti le perioada de probare si pleci mai devreme, atunci poti sa fii sigur ca nu te angajeaza nimeni.
A, da
dar, in nestiinta mea sacaitoare, de ce as vrea sa ma angajez?
A, daca nu vrei sa te angajezi, e cu totul altceva. Se angajeaza numai cine vrea, seful nu forteaza pe nimeni. Iar o metoda buna ca sa eviti angajarea este sa iti iei zilele. De fapt, cred ca putine metode sunt mai eficiente decat asta.
Ai dreptate 
[intr-un mod ciudat]
Se merge pe ideea ce ai primit fara sa ceri ti se i-a fara sa fi intrebat. Nu poti sa-ti iei singur viata pentru ca nu iti poti rascumpara pacatul. Nu ai voie sa-ti iei viata pentru ca daca o faci esti un prost
Rahat. Hai sa-ti zic o chestie ca si eu am trecut prin asta. Oricum, asta mie mi se intampla in adolescenta cand eram eu cam zbuciumata asa. Poti sa-ti iei viata, e simplu, mai ales daca o faci cum trebuie, adica o data si bine. Nu e nici o lege clara ca nu ai voie. Cica o lege zisa de D-zeu, rahat, sa-mi zica si mie D-zeu in fata asta si apoi cred. Cum ai dreptul la viata ai si dreptul asupra ei, doar e viata ta si faci ce vrei cu ea. Dar hai sa-ti zic de la ce mi-a venit mie asta si cum mi-a trecut. Mie una mi se parea ca viata asta e de cacao, cu oameni rai si multa suferinta, ca parintii nu ma iubesc si sunt niste tirani care nu ma lasa in colo si incoace dupa bunul plac. Dar, desi eram depresiva, ca asa se numeste cand vezi totul in negru, am putut sa realizez ca totusi, daca m-as omora le-as pricinui alor mei o durere foarte mare si o pierdere financiara suficient de "dureroasa". Asa ca m-am gandit eu ca intai trebuie sa pun bani de o parte. Si bineinteles ca n-am facut-o, apoi m-am gandit eu ca daca mi-a fost dat sa ma nasc in viata asta de rahat, macar sa incerc sa o traiesc asa cum o sa pot, ca doar nu ti se da ceva degeaba. Unde vezi tu sa ti se mai da ceva degeaba?! Acum ca am trecut de mult de faze de astea, ma uit in urma si ma intreb, ce d-zeu era in capul meu? Tarate sau ce? Sunt momente in care viata mi se pare grea. Nu am o viata prea roz iar altii au mult mai multe ca mine. Pe motive ca nu am tot ce-mi doresc sau ca aluia sau alalalt nu-i convine de mine, as putea usor sa-mi iau viata, dar ce rost ar avea, as pierde si lucruri frumoase si de altfel nu se stie ce-mi rezerva viata. Daca mai incolo da norocul peste mine si am o viata pentru care toti ma vor invidia. Deci, din punctul meu de vedere ai voie sa-ti iei viata, care-i problema, dar gandeste-te de 2 ori inainte ca s-ar putea sa ratezi lucruri frumoase. Mie nu-mi mai pare rau ca am trait pana acum, imi pare enorm de rau ca am stat si m-am vaitat aiurea si m-am gandit la prostii cand puteam sa-mi fac viata si mai frumoasa. Decizia e in mainile tale. Si oricum, e mai mult sau mai putin o lasitate din partea aluia care o face. Hai sa fim seriosi, orice motive ai avea nu sunt suficiente in a fi asa lasi. Sunt oameni care traiesc in canale, nu au nici cu ce se spala, nu mai zic de casa, parinti iubitori, iubite sau eu stiu si totusi nu-si mai iau gatul. Ala care are ganduri de suicid s-a gandit vreodata aia oare ce motive au? Sau aia de ce mai traiesc? Fiindca au demnitatea si curajul sa spere.
Hda, destul de lung raspuns, multumesc pentru asta
repet ca nu-i nicio stare de-a mea si oricum n-ar putea fi vorba de asta, n-ar interesa, voiam o chestie generala, atat, ceea ce am cam gasit in ce mi-ai spus
Ma bucur daca te-am putut ajuta macar cat de cat. Banuiam ca daca nu esti tu implicat, e cineva in jurul tau sau te deranjeaza ideea ca unii isi iau viata degeaba. Oricum, un exemplu cred ca e cel mai bun pentru a intelege ceva.
Viata o ai o singura data. Daca te sinucizi nu mai ai alta sansa.Deci iti convine sa te folosesti de aceasta ocazie
Pentru ca Dumnezeu ne-a daruit viata iar noi ne-o luam.Este ca si cum ai spune ca acest cadou nu este destul de bun pentru tine.
Augustin si alti teologi vedeau in sinucidere o calcare a poruncii „sa nu ucizi" si credeau ca este un pacat dintre cele mai grave, deoarece persoana in cauza nu mai putea sa se pocaiasca de pacatul ei dupa moarte.
Sa nu ucizi. Nici macar pe tine.
Da
dar a te pocai inseamna sa te spovedesti sau nu?
daca da, ce importanta are asta, mai exact?
Nu. A te pocai inseamna ca te caiesti de pacatul tau. Nu are nicio treaba cu spovedania. Pur si simplu in inima ta e o intristare reala pentru ca ai pacatuit, iar asta i-o spui lui Dumnezeu. Iar asta are importanta pentru ca Biblia zice „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate."
Aceeasi Biblie zice: „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi. Dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi."
Inteles
dar daca, prin absurd, n-as fii avut habar de toate astea, cum s-ar fi facut calculul atunci? sau asta nu-i posibil?
„Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii şi nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat în ei, pentru că Dumnezeu le-a arătat – fiindcă, de la creaţia lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înţelese de minte prin lucrurile făcute, la fel şi eterna Sa putere şi divinitate – încât ei să fie fără scuză." Romani, capitolul 1.
Si inca un citat interesant din Comenius - Didactica Magna: "Oamenii ignoră, la fel ca animalele, lucrurile cele mai necesare de ştiut. În locul prudenţei, prin care, fiind destinaţi eternităţii, trebuie să ne pregătim pentru eternitate, domneşte o asemenea delăsare nu numai în cele ale eternităţii, ci şi în cele ale vieţii noastre muritoare, încât majoritatea oamenilor se dedau lucrurilor pămînteşti şi trecătoare şi în final morţii sigure. În locul înţelepciunii cereşti, prin care ne-a fost îngăduit să recunoaştem supremul bine, să-l cinstim și să ne bucurăm cu drag de el, este o îndepărtare prea ruşinoasă de la acel Dumnezeu în care trăim, ne mişcăm şi suntem... În locul iubirii și nevinovăţiei — ura reciprocă, duşmăniile, războaiele, crimele. În locul dreptăţii domneşte nedreptatea, injuria, opresiunea, hoţia, prădăciunea. În locul castităţii, imoralitatea şi obscenitatea în gândire, vorbe, fapte. În locul simplităţii şi adevărului, minciuna, înşelăciunea, viclenia rea. În locul umilinței — îngâmfarea şi mînia unora împotriva altora."
Dar ce? exista o interdictie pentru asta? Tu esti singurul care pune stapanire pe viata ta. Daca tu crezi ca esti un om de nimic, fara valori morale si principii, te simti inutil si alte cacaturi, atunci da chiar esti un om de nimic si meriti sa mori.
Cauza care duce la toate astea esti tu insuti. Nu e nimeni de vina ca tu nu stii sa detii controlul asupra propriei tale vieti.
Pentru mine, un om care vrea sa se sinucida trebuie sa fie unul extrem de plictisitor din toate punctele de vedere. Mi e pare o chestie megaretardata ce se manifesta la adolescentii in depresie care habar nu au cum sa-si traiasca viata.
Niciun motiv nu e indeajuns de bun pentru a te sinucide.
Pentru ca viata este un dar primit de la Dumnezeu si nu este frumoss sa "returnezi" un dar! Nu tu ti-ai dat viata, asa ca Dumnezeu are drepturi depline asupra ei. Iar El vrea sa ti-o protejezi/protejeze!
Caci daca te vei ucide dumnezeu dev aa pedepsi caci el ti-a dat viata el iti va lua viata
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
