De ce ne obliga Dumnezeu sa traim vesnic? Eu sunt "crestin", banuiesc ca tot Romanu, botezat de mic, dar sincer nu imi pasa de Dumnezeu, daca exista sau nu, habar n-am, daca vrea ceva de la mine, sa vina sa mi-o spuna, pana atunci nu imi pasa de el la fel cum nici lui nu-i pasa de mine, daca exista.
Daca eu nu vreau sa traiesc nici in rai, nici in iad pentru o eternitate, de ce Dumnezeu nu imi respecta decizia mea de a inceta sa mai exist, dupa moarte nu mai avem liber arbitru
Suntem nevoiti sa traim impotriva vointeti noastre? Macar aici putem sa ne punem capat zilelor cand dorim si mi se pare minunat, dar sa existe un loc unde nu poti sa mori mi se pare ingrozitor, indiferent daca te scalzi in placere sau in chinuri.

Fi fara griji ca nu vom viata vesnica nici una eu nu cred ina doua viata in proportie de 99% adica cum sa traiesti fara creier e irational, traieste viata ca asta e ultima

Nu ne obligă să trăim veşnic.

Deci in primul rand nu esti crestin, chiar daca ai fost dus la n ritualuri!
Liberul arbitru e limitat de mai multi factori! Nimeni din fiintele create nu e liber 100% pentru ca nimeni nu traieste prin sine! Cand respiri iti manifesti dependenta de aer cand manaci de hrana etc! Mai apoi nu ai fost "liber" sa te nasti unde vrei, Cum sa arati, care sa iti fie parintii, fratii rude etc. La ce gradinita sa mergi! samd. Altii le-au decis pentru tine Ei bine daca acel cineva care te-a creat si-a rezervat dreptu sa decida ce o sa fie cu tine dupa moarte e treaba lui! Cand creezi ceva tu decizi cat te folosesti de acel ceva! Cand o sa iti faci lumea ta s-o faci cum crezi tu ca e mai bine! Cand traiesti in lumea Lui trebuie sa te conformezi!

Lui îi pasă de tine, fiecare strop de viaţă din tine, din ceilalţi şi de peste tot, are "legătură" cu El; pentru sufletul tău El a venit, S-a umilit, S-a jertfit, pentru fiecare dintre noi încă este în stare de suferinţă, atât timp cât în lume va exista păcatul...

Şi to gândindu-se la fiecare dintre noi, prin aparenta Sa neimplicare, ne respectă în mod deplin libertatea (care presupune însă şi responsabilitate).

- Datorită diferenţei imense dintre om şi Dumnezeu, Acesta, în relaţie cu omul, dintr-un fel de precauţie (şi pentru evitarea lezmajestăţii inutile), păstrează o oarecare distanţă (lăsând însă suficiente dovezi) pentru a lăsa suficient spaţiu libertăţii omului, care astfel poate singur şi sincer, să caute pe "Dăruitorul" vieţii sale pentru a-şi arăta minima recunoştinţă, sau, să găsească o justificare eficientă pentru a nu fi nevoit să facă acest lucru (chiar dacă nu este un lucru greu).

- Într-un alt scenariu posibil, prezenţa directă a divinităţii lângă om, îi poate influenţa deciziile, care astfel nu vor mai avea relevanţă în privinţa fidelităţii şi sincerităţii. Ori, ştim din experienţele noastre că fidelitatea şi sinceritatea sunt cel puţin la fel de importante ca şi dreptatea. Din acest motiv, şi pentru Dumnezeu (care S-a autodefinit a fi Iubire), fidelitatea şi sinceritatea răspunsuluinostru şi a căutării noastre libere, este esenţială...

- Prezenţa Sa absolut directă, pentru a-i confirma omului totul, ar fi concepută ca suspendare a libertăţii umane de a alege singură răspunsul, fidelizarea sau refuzul. Ştim delicateţea naturii create, pentru a intui şi delicateţea lui Dumnezeu care nu se doreşte a fi prea. insistent.

Nu exista dumnezeu, nu exista rai sau iad, dupa ce mori pur si simplu corpul tau se va descompune...

Dumnezeu nu obliga sa traim vesnice doar darul pe care il ofera noua tot romanu botezat de mic nu poate fi crestin pentru ca la intrebarea preoului te lapezi de satana si de ostile lui nu raspunde bebelusul care va fi botezat ci nasul lui nu raspunde bebele si spune da vreau sail urmez pe christos deci sa fiu crestinat e crestinat cu forta iar raspunsul nasului sau are valoare exact 0 daca te sinucizi am o veste proasta Iad vesnic ai 2 variante Dumnezeu sau satana punct