De ce pentru unii oamenii bunatatea este strans corelata de religie, altfel spus, de ce unii asociaza faptele bune cu apartenenta religioasa?
Personal nu cred ca "a fi bun" este interconectat cu "a fi religios/credincios". Motivul este simplu: in unele cazuri( ca sa nu zic majoritatea) fapta buna este insotita de cunoasterea primirii unei recompense, pe scurt, rezulta interesul personal.
Voi ce ziceti?
Ordonare:
Cronologică
Religia a manipulat intr-atat oamenii incat i-au facut sa creada ca daca doneaza bisericii sume de bani impresionate, astfel burdusind buzunarile popilor, fac o fapta buna.
Răspunde
De acord.
http://i.imgur.com/O6NulfH.jpg
(Desigur, nu sunt de acord cu generalizarea. Mai sunt şi excepţii.)
http://i.imgur.com/PNNNECB.png
Bunătatea născută din interes, nu e tocmai bunătate.
Bunatatea este, intr-o anumita masura, corelata cu "a fi credincios" deoarece, pentru credincios, referinta este absoluta si obiectiva: a fi bun inseamna a fi asemenea lui Cristos. Pentru un ateu, dimpotriva, bunatatea este relativa si subiectiva. Totusi, exista frecvent posibilitatea ca un necredincios sa fie bun in virtutea a ceea ce teologia numeste "legea morala naturala": aceea sadita de Dumnezeu in inima omului.
Avem, in asemenea caz, o deosebire in ceea ce priveste raspunsul la intrebarea: "ce inseamna, mai exact, bunatatea?". Raspunsul este obiectiv (=are referinta exterioara) intr-un caz si subiectiv (de tip "a fi bun inseamna ce imi dicteaza inima") in celalalt caz.
Si tu chiar crezi ca daca n-ar mai exista religie, oamenii astia ar fi toti la fel de buni? Nu, totul tine de educatia de acasa.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
