De ce pocaiti spun ca se poate intra in imparatia lui iahve si fara fapte?
din moment ce aflam ca Credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2:14-26)

Aia care zic asta nu-s prea familiarizati cu Biblia, sunt sigur. Am auzit destule relatari despre persoane care fac intentionat pacate, precum fornicatia, scuza lor pentru acea conduita fiind ideea ca „Dumnezeu iarta orice pacat". Din nou, studiu biblic slab, Iuda 4 spune
„(...) printre voi s-au strecurat nişte oameni de mult timp hotărâţi prin Scripturi pentru această condamnare, oameni lipsiţi de pietate, care schimbă bunătatea nemeritată a Dumnezeului nostru într-o scuză pentru o conduită libertină (...)"
Ce usoara si libertina ar fi viata de crestin daca Iehova s-ar lasa batjocorit cu afirmatii gen „eh, Dumnezeu ma iarta, pot sa fac ce vreau, ma spovedesc sau ma rog si ala-i".

In imparatia lui Dumnezeu merg persoanele bune, iar in iad persoanele rele:
link: http://www.ebible.ro/biblia/romana/ortodoxa/matei/7/17/#17
"17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea."
Dar, vreau sa mentionez faptul ca iadul si raiul sunt metafore (locuri imaginare), iar oamenii aceia care sunt duc in rai reprezinta de fapt faptele bune ale oamenilor (nu oamenii); iar cei care se duc in iad reprezinta de fapt faptele rele ale oamenilor (nu oamenii).

Trebuie sa fie atat credinta cat si fapte. Este adevarat ca, credinta fara fapte e moarta, dar ca sa ajungi sa faci faptele intai trebuie sa ai credinta. Faptele sunt urmarea credintei. Noi prin faptele noastre nu ne putem mantui singuri, doar El o poate face. "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."