De ce unii oameni țin duminica ziua de odihna dacă in Biblie scrie ca însuși Iisus s-a închinat in sabat, adică sâmbăta. Și unde in Biblie nu altundeva scrie ca trebuie sa ținem duminica?

Dați răspunsuri trebuie sa știu care e ziua adevarata!

De cate ori citim din Biblie, dedicăm timp pentru lucrurile spirituale, e ca și cum ne odihnim.

Salutare...
Singura zi care in Scriptura este numita ''Ziua Domnului'' este Sabatul zilei a saptea. In timpurile NT, in primul secol crestin, numai ziua a saptea se numea Sabat, in timp ce ziua invierii lui Isus era numita de toti, ziua intai a saptamanii de lucru, fara nici o aluzie la comemorarea saptamanala a invierii.
Ziua a saptea este punctul culminant al Creatiei, el oferind timp si spatiu pentru sfintire si comuniune. Dumnezeu nu se odihneste pentru ca este obosit, ci pentru ca pretuieste partasia. Dintre toate zilele, El a binecuvantat si a sfintit in mod unic ziua a saptea, dar ce sa vezi? cineva si-a bagat picioarele in tot ce a fost sfant, curat si drept.
hai Sanatate

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face, cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face (Romani 14). Sabatul a fost poruncit evreilor prin lege și e singura din cele 10 porunci care nu se reia în Noul Testament, care e destinat tuturor națiunilor.Și în Vechiul testament Dumnezeu în calitate de Creator, condamnă și consideră vinovate alte națiuni de încălcare altor norme morale dar nu că ar fi fost și ele datoare să țină Sabatul.Eu din ce spune apostolul Pavel în Romani 14 înțeleg că avem libertatea de a alege ce zile sărbătorim. Oricum în Noul Testament, creștinul e chemat să dăruiască fiecare zi a lui lui Hristos-Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți și peste cei vii(Romani 14-8)

@Bogdan vrea sa spuna ca cerinta legata de sabat era strict pentru poporul evreu (Vechiul Testament).
Noul Testament explica motivele pentru care valabilitatea Vechiului Testament a cazut odata cu venirea Fiului, odata cu ziua Invierii - DUMINICA.
"Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca legământ veșnic. Acesta este semn veșnic între Mine și fiii lui Israel, pentru că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, iar în ziua a șaptea a încetat și s-a odihnit". (Ieșirea 31, 13-17)."

Nu e nici un secret, crestinii au schimbat sambata cu duminica ca sa se diferentieze de evrei, si probabil pentru ca era deja sarbatoare. Si ce e cu asta? Nu ziua de odihna e una din problemele omenirii. Oricum ambele sunt libere acum.

Fara indoiala, Sabatul este ziua de odihna, oamenii fac abrogari de legi, dar legea Lui Dumnezeu este vesnica, de aceea a scris-o pe table de piatra, care simbolizeaza statornicia, iar Isus a venit sa implineasca legea.
Tranzitia de la Sabat la Duminica s-a realizat in timpul imparatului Constantin, culmea cand au incetat si persecutiile impotriva crestinilor. Este una dintre cele mai evidente dovezi ale luptei raului impotriva crestinismului de-a lungul istoriei, caci atunci cand diavolul a vazut ca prigoana martirilor nu face decat sa intareasca si mai mult credinta, atunci a permis ca persecutiile sa inceteze dar in acelasi timp sa adauge crestinismului elemente pagane, pana cand religia a ajuns in situatia de astazi.
Oamenii s-au obisnuit cu astfel traditii si de aceea nici nu isi pun intrebarea de ce fac anumite lucruri.

Ziua de odihnă adevărată este când vrei tu. Nu există nimeni să-ți dicteze ție când să te odihnești și când nu. Asta cu duminica nu se face treabă este spălare pe creier.

"Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca legământ veșnic. Acesta este semn veșnic între Mine și fiii lui Israel, pentru că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, iar în ziua a șaptea a încetat și s-a odihnit". (Ieșirea 31, 13-17)."

Deoarece noi suntem crestini, nu evrei sau eretici. În Noul Testament, Mântuitorul Hristos „dezlega sâmbăta" (Ioan 5:18) şi se considera pe sine „Domn al sâmbetei" (Matei 12:8), făcând intenţionat cele mai multe minuni în ziua sâmbetei (vezi toate cele 4 Evanghelii). Domnul Hristos insuflă o atitudine similară şi celor care-l ascultau, spunându-le că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă" (Marcu 2:27). Toate acestea marcau sfârşitul „legii sâmbetei" şi instituirea unei doi zile de odihnă pentru creştini, diferită de cea ţinută de Moise, Iosua şi toţi evreii de până atunci. Iată ce spune Sf. Pavel în acest sens: „Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu" (Evrei 4:8-9). Oare ce înseamnă aceste cuvinte dacă nu abolirea sâmbetei şi instituirea unei alte zile de odihnă, în condiţiile în care multe ale prescripţii ale Legii Vechi nu mai erau obligatorii pentru creştini (cf. Fapte cap. 15 ş.a.)? După Învierea Sa din morţi în zi de duminică (cf. Ioan 20:1), Hristos S-a arătat în seara aceleiaşi zile ucenicilor Săi (cf. Ioan 20:19), când nu era Toma cu ei, apoi a doua oară exact peste o săptămână (expresia „după opt zile" are de fapt sensul „în a opta zi", adică tot duminica), când era „şi Toma împreună cu ei" (cf. Ioan 20:26). Prin aceasta Hristos nu doar că sfinţeşte ziua duminicii, ci marchează şi intervalul unei noi săptămâni (ciclu de 7 zile), aşa cum era să fie ţinută ea mai departe de către creştini. Din Noul Testament ştim că Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli în zi de duminică (Fapte 2:1) şi tot atunci s-au botezat primii creştini şi s-a făcut frângerea pâinii (Fapte, cap.2). Mai târziu, în toată Biserica „frângerea pâinii" (Euharistia / Liturghia) era făcută duminica (Fapte 20:7) şi tot duminica se făceau colectele pentru săraci (cf. I Corintheni 16:2), acestea fiind probabil făcute înainte sau după Liturghie, odată cu Agapele (mesele frăţeşti ale dragostei). Tot în zi de duminică Dumnezeu i-a descoperit Evanghelistului Ioan Apocalipsa (Apoc. 1:10). Din toate aceste texte se vede clar că Hristos, ucenicii Săi şi în general primii creştini şi cei de după ei ţineau exclusiv ziua duminicii, şi nu avem nici un text precum că aceştia ar fi ţinut sâmbăta. Mai mult decât atât, Sf. Pavel le cere creştinilor să nu-i bage în seamă pe cei care-i judecă „cu privire la sâmbătă" (Col. 2:16), arătând abolirea acesteia. De multe ori „Adventiştii de ziua a şaptea" aduc textul de la Fapte – cap.13 în sprijinul ideii că apostolii ar fi ţinut sâmbăta şi chiar ar fi mers în fiecare sâmbătă la sinagogă pentru a-şi onora obligaţiile religioase iudaice. Dacă însă analizăm mai atent acel capitol precum şi toate celelalte, vedem că apostolii mergeau sâmbăta la sinagogă şi chiar la templu doar pentru că acolo se aduna multă lume şi acesta era un bun prilej pentru propovăduirea Evangheliei şi nimic mai mult (cf. Fapte 5:20-21). Deci acest argument al adventiştilor nu ţine, iar altele nici nu există.