Cred că niciodată n-am crezut cu adevărat.
Bine mă rugam că așa mi se spunea că e bine și că doar aia e calea cea bună, după am crescut și prima dată am încetat să cred în religie, pe la 12 ani, pentru că mi s epărea prea absurdă dar totuși credeam într-un creator, după la 14 ani am ajuns agonstică, a durat și asta ceva și după până în prezent am devenit atee.
Deci practic am cerzut de la 12 la 14 ani și nu în Dumnezeul în care credeți voi, ăla barba care dacă nu faci ca el ajungi în iad ci într-un zeu de trabă.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai, sunt atee de la 12 ani, inainte de asta nu eram foarte credincioasa dar credeam in Big Boss.
Răspunde
De 2 ori am încercat să mă fac creștin, inițial pe la 9-10 ani și apoi am fost ateu și ulterior după 1994 am priceput că nu am cum să fiu creștin și mi-am pus problema "cum ar trebui să fie o religie adevărată", iar acum, sunt destul de credincios, dar nu sunt creștin, că am propria mea filozofie religioasă.
Credinta in inima mi-a fost sadita de bunicii mei, care erau credinciosi, de la 4-5 ani, insa mai tirziu am devenit ateu, era "la moda" atunci - comunistii faceau tot ce puteau ca sa darime orice fel de credinta. Insa mai tirziu, cind am vrut sa stiu care e realitatea de fapt si am inceput sa caut, am descoperit ca Dumnezeu era cel ce se implica mai mult ca mine in asta - imi arata prin imprejurarile vietii mele ca exista, ca ii pasa de mine. Astfel ca, dupa un an de cautari, cu intrebari petinente si impertinente puse, am ajuns sa cred si rational vorbind. Mai mult, Dumnezeu a devenit o realitate vie, realitate fara de care azi nu as putea trai, altfel, viata mea ar fi extrem de aiurea.
Destul de recent, la 16-18 ani fiind destul de constient, adica intotdeauna am avut o cunostinta intelectuala si superficiala despre Dumnezeu, pana cand am fost indemnat sa fac un pas mai aproape de El.
Nu pot da cu exactitate o vârstă, dar ştiu că am început să fiu educată din punct de vedere religios de la o vârstă fragedă, deci cu aproximaţie, pe la 4 sau 5 ani.
Eu sunt ateu de la 10-11 de cand am inceput sa descopar lumea asta cruda,si de atunci am inceput sa rationez ca totul e degeaba fata de credinta asta,mai bine cred in mine si imi traiesc viata, care si asa e scurta, de ce sa o pierd cu bani pierduti pe la biserici cand pot sa imi gandesc singur viitorul.
!
Răspunde 
!
Intrebarea ar trebui pusa invers: La cati ani ai realizat ca nu exista dumnezeu?
Cum sa nu existe Dumnezeu, hai sa gandim logic, de unde am aparut, cine ne-a creat? Nu Dumnezeu, de la bun inceput a existat Raiul, iadul, si voi spuneti ca nu exista Dumnezeu din cauza satanei(diavolului), care el va spune in minte: de ce sa cred in D-zeu, nu exista, Eu trebuie sa-mi adun bani ca e criza sau cand sa mergi la Biserica ceva in minte iti apare, tu crezi ca esti tu, dar nu, este ingerii diavolului, numele lui e sarsaila(am o carte Bisericeasca despre asta) si spune, nu am timp de Biserica, eu trebuie sa merg in locul X, sau sa dorm ca maine am examen, scoala, servici etc. si tot asa, sunt multede spus, trebuie sa credeti, acu' si cu industria muzicala, nu mai conteaza talentul, daca-ti vinzi sufletul diavolul iti face o vizita sa faci un pact cu el si ajungi mare vedeta...hmmmmm naso, de voi, daca nu credeti 
Pe la 3-4 ani de cand ma duceau parintii la biserica, au inceput sa imi intre in cap toate chestiile religioase si pana acu un an, cand usor usor mi-am dat seama ca tot ce fac nu face parte din planul lui Dumnezeu(bine'nteles scriu cu litera mare din respect pentru. crestini), ca toate actiunile mele doar eu le stapanesc si ca nu trebuie sa ma rog la forte divine pentru a realiza ceva, ca daca vreau sa obtin un lucru trebuie sa muncesc, sa depun efort sa il obtin, nu sa lenevesc si sa ma rog.
apropo interesanta intrebare
Pai. nu prea stiu. odata ce am devenit constienta... cred ca de pe la 5 -6 ani.
Eu stiam ca exista din-nainte sa ma nasc! EL a fost prima fiinta pe care am vazut-o!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
