Salut Cristian!
Dumnezeu este Atotputernic, Atotstiutor.
Dumnezeu este, in natura Sa, infinit.
Infinitul are putere infinita. Daca nu ar avea putere inifinita, nu ar mai fi infinit.
Si, sa stii, asta ti-o zic pe langa raspunsul la intrebare, ca omul are o putere enorma. Mult mai mare, dar mult mai mare decat ne inchipuim. Omul poate face destul de multe lucruri. Omul este creat de Dumnezeu, asemanandu-se cu Dumnezeu. Omul poate sa faca lucuri ce tin de domeniul inimaginabilului, imposibilului, supranaturalului. Fie ca tu crezi asta, sau nu. Totul e sa vrei, sa crezi, sa nu te indoiesti. Oare de ce Petru a putut umbla pe apa, dar a esuat cand s-a indoit? De ce Iisus spune "Puteti face lucuri mai mari decat am facut Eu", sau "Daca ii spuneti muntelui sa se mute, se va muta". (ma rog, nu sunt chiar citatele dar sunt reproduse)
Fii atent aici, caci e si la figurat, dar, e si la propriu.
Poti cauta pe internet despre puterea cuvantului.
Ti-asi zice si despre Petru/Pavel (nu mai stiu) niste chestii despre ceva lupta in care s-a intamplat niste chestii interesante, dar nu le stiu...am auzit despre ele sau am citit odata intr-o carte/Evanghelie dintr-o librarie.
O zi faina!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Dacă divinitatea ar exista (cum s-ar numi ea: Zeus, Jupiter, Yahve, Dumnezeu, Allah, Baal etc etc), nu era nevoie de atâtea temple, biserici, catedrale, sinagogi, geamii, moschei şi nici de religii, mituri, ritualuri, preoţi, rabini, pastori, imami etc etc. Toate acestea au fost create şi imaginate de oameni. Studiază istoria religiilor şi vei înţelege.
Răspunde
Dumnezeu este intr-adevar Atotputernic!
Iar daca in privinta universului, imensitatea spaţiului în univers pare să fie la prima vedere o problemă insurmontabilă pentru compatibilitatea dintre ştiinţă şi credinţă, fizica poate lămuri insa această problemă atunci când afirmă că, spre exemplu, o planetă, prin comasarea atomilor (ipotetică) cu particulele componente (electroni, protoni, neutroni, particule neutrino, quarcuri...) se poate "reduce" la dimensiunea unei mingi sau la dimensiunea unui degetar (în cazul găurilor negre).
Big Bang-ul confirmă iarăşi această comasare de energie...
Nu suntem in masura sa identificam limite in privinta lui Dumnezeu.
Iată, referitor la "inceputurile" existenţei...
In unanimitate, oamenii de stiinta sunt de acord ca un anumit lucru tot trebuie sa fi existat dintotdeauna: fie energia, fie materia, fie o,, natura" unui mister pe care nu il pot defini, divinitatea!
Ori anumite legi ale fizicii (precum legea entropiei) afirma ca energia (inclusiv materia, care se reduce de altfel la o forma energetica) nu este dintotdeauna. Energia trebuie in mod obligatoriu sa fi avut un inceput.
A ramas deci ca divinul (pe care stiinta nu il poate cuprinde in spectrul ei de observatie) sa fi existat dintotdeauna.
Orice s-ar afirma la aceasta intrebare, unii tot nu vor crede, pentru ca nu au nici premisa: credinta in Dumnezeu- Dumnezeu pentru care totul este cu putinţă.
Pretentia omului de a devoala sau a "devora" taina ultimă a Divinităţii, cea mai profunda, taina ultima a misterului divin, dar pretentia este cel putin o impostura, o aroganţă stupida. 
Asta din moment ce omul nu-şi cunoaste nici măcar lungul nasului, slabiciunile si alte lucruri simple, elementare lui, cum ar fi spre exemplu ceea ce ar trebui să consume sau să nu consume pentru a scăpa de flatulaţie... 
Dar omul se aruncă să-L apuce de-un picior pe Dumnezeu şi să-i facă "studiu de caz"...
Dumnezeu există. Poate tu nu crezi acum, dar la un moment dat (cel târziu când vei muri) vei vedea că există. Sunt o grămadă de dovezi despre existența Lui și a sfinților.
Răspunde
"Gramada" asta de dovezi e cam invizibila 
Daca el nu exista, atunci nici tu nu existi, aceste cuvinte de fapt s-au scris singure)
Poate e invizibilă pentru tine, dar pentru mulți alții oameni această „grămadă" nu e invizibilă.
Citește și celelalte răspunsuri și vei vedea că al tău e unic (OK, mai e asemănător a lui nccmn).
Faptul ca am scris aceste cuvinte e o dovada ca exist, pentru ca doar oamenii pot scrie pe TPU, din cate stiu eu. Tu esti doar un creationist din ala modern care se foloseste de stiinta, si are impresia ca zeul lui e universul Ar trebui sa te bazezi mai mult pe biblie totusi, ca tot crestinul. Si nu, nu-ti fa iluzia ca in biblie o sa gasesti ceva stiinta.
Aceasta gramada nu e invizibila pentru ei pentru ca vor cu disperare sa o vada. Si cand vrei cu disperare sa vezi ceva, vei vedea si lucruri care nu exista.
Si care-i problema daca e unic? De cand ai tu impresia ca majoritatea are vreodata dreptate?
Poti sa impartasesti cateva dovezi si cu noi?
Pentru asta s-a inventat internetul și cărțile. Totuși, îți pot da câteva „titluri":
-Arsenie Boca
-Crearea Universului
-Biblia
PS: De ce ne certăm pe tema asta?
1.Dupa o cautare pe Google am aflat ca Arsenie Boca ar fi fost un popa.Deci cum dovedeste numele Arsenie Boca existenta lui d-zeu(sau oricarui zeu)?
2.Nimeni nu poate sti cum a aparut universul.
3.Biblia aproba existenta unui zeu exact cum Harry Potter(cartea) aproba existenta lui Harry Potter(ochelaristu').
Iată detalii:
1) Da, Arsenie Boca a fost un preot. Dacă vei căuta mai mult vei afla că la un moment dat a fost arestat și dus în șantier (Canalul Dunăre - Marea Neagră). Într-o zi și-a ceru pauză 30 de minute. Când s-a întors a zis că a fost la înmormântarea mamei lui (în Transilvania, la 700 km distanță). Ei nu l-au crezut, dar au fost spioni (comuniști) care l-au văzut acolo. Doar cu puterea lui Dumnezeu putea să facă asta.
2) Oamenii de știință au descoperit teoria Big Bang. Se potrivește cu Biblia, doar că Dumnezeu nu le-a zis oamenilor de acum 2000 de ani chestii științifice de acum că n-ar fi înțeles nimic.
-Un atom primar a explodat și a început să se creeze Universul. / La început nu era nimic iar Dumnezeu a creat Universul.
-Nu mai știu exact ordinea, dar în loc de Ziua 1 (în Biblie) în care se zice că Dumnezeu a făcut Pământul se potrivește cu știința. Apoi cu apa, cerul, animalele... etc.
3) Biblia nu are legătură cu Harry Potter. Una e o poveste inventată în sec. 20 și alta e o carte scrisă jumătate acum mii de ani (Moise) și cealaltă jumătate scrisă acum 2000 de ani.
Cel mai bun exemplu e Iisus. Nu degeaba a venit printre noi. Există și în documente că a existat (OK, habar nu am pe unde ar fi aceste documente).
S-a dat deja răspunsul câștigător...
Daca cuvintele tale demonstreaza ca existi, oare ce demonstreaza creatia din jurul tau? Ca a aparut singura?
Biblia nu este o carte de stiinta dar o sustine:
EXEMPLU: Legea mozaică le poruncea israeliţilor să-şi îngroape excrementele „în afara taberei" (Deuteronomul 23:12, 13). Dacă atingeau cadavrul unui om sau al unui animal, israeliţii trebuiau să se spele (Leviticul 11:27, 28; Numerele 19:14–16). Leproşii erau ţinuţi în carantină până când, în urma unei examinări atente, se confirma că nu mai erau contagioşi (Leviticul 13:1–8).
CE DEZVĂLUIE MEDICINA MODERNĂ: Îndepărtarea corectă a materiilor fecale, spălatul pe mâini şi carantina sunt şi în prezent modalităţi eficiente de prevenire a bolilor. Iată recomandarea pe care le-o dau Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) oamenilor care locuiesc în zone unde nu există toalete sau alte sisteme de canalizare: „Defecaţi într-un loc aflat la cel puţin 30 de metri de orice sursă de apă şi îngropaţi materiile fecale". Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, când excrementele sunt îndepărtate în mod corespunzător, incidenţa bolilor diareice scade cu 36 la sută. În urmă cu aproape 200 de ani, medicii au constatat că au infectat mulţi pacienţi când nu s-au spălat pe mâini după ce au atins cadavre. CDC consideră că şi în prezent spălatul pe mâini este „cea mai eficientă modalitate de a preveni transmiterea bolilor". Dar ce se poate spune despre punerea în carantină a leproşilor sau a altor bolnavi? Recent, într-o revistă medicală se spunea: „În primele faze ale unei epidemii, se pare că izolarea şi carantina sunt singurele măsuri eficiente de control a răspândirii bolilor infecţioase" (Saudi Medical Journal).
Dincolo de mişcarea stelelor şi a planetelor sunt legile care guvernează materia din univers, una dintre acestea fiind legea gravitaţiei. Cele mai vechi menţiuni extrabiblice referitoare la legile fizice au fost făcute de Pitagora, care credea că universul poate fi explicat prin calcule matematice. Două mii de ani mai târziu, Galilei, Kepler şi Newton au demonstrat că materia este guvernată de legi raţionale.
Prima menţiune biblică referitoare la legile din natură se află în cartea lui Iov. În jurul anului 1600 î.e.n., Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Cunoşti tu legile cerului?" (Iov 38:33). În cartea scrisă de Ieremia în secolul al VII-lea î.e.n., Iehova este numit Creatorul „care a rânduit luna şi stelele" şi a „aşezat legile cerurilor şi ale pământului" (Ieremia 31:35; 33:25). Având în vedere aceste afirmaţii, biblistul George Rawlinson a făcut următorul comentariu: „Atât scriitorii Bibliei, cât şi ştiinţa modernă susţin cu tărie că materia este guvernată de legi".
Afirmaţia din Iov a fost făcută cu aproape o mie de ani înainte de Pitagora. Să nu pierdem din vedere că intenţia Bibliei nu este aceea de a revela fenomene din natură, ci în primul rând de a întipări în mintea omului că Iehova este Creatorul tuturor lucrurilor, cel care poate crea legi fizice. — Iov 38:4, 12; 42:1, 2.
Un alt exemplu este circuitul apei în natură, care poate fi rezumat astfel: Apa mărilor se evaporă formând norii. Norii se transformă în precipitaţii care cad pe pământ sub formă de ploaie sau zăpadă, iar în cele din urmă apa se întoarce în mare. Cea mai veche menţiune extrabiblică cu privire la circuitul apei datează din secolul al IV-lea î.e.n. Totuşi, Biblia a descris acest circuit cu sute de ani mai înainte. De exemplu, în secolul al XI-lea î.e.n., regele Solomon al Israelului a scris: „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; râurile aleargă din nou spre locul din care au pornit". — Eclesiastul 1:7.
În mod asemănător, în jurul anului 800 î.e.n., profetul Amos, un umil păstor şi agricultor, a scris că Iehova „cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului" (Amos 5:8). Fără a folosi un limbaj complicat sau termeni de specialitate, Solomon şi Amos fac o descriere corectă a circuitului apei, însă din unghiuri puţin diferite.
De asemenea, Biblia spune că Dumnezeu „ţine suspendat pământul pe neant" (Iov 26:7). Dacă ne gândim la cunoştinţele care existau în jurul anului 1600 î.e.n., când au fost scrise aceste cuvinte, ce om ar fi putut afirma că un obiect în stare solidă poate sta suspendat în spaţiu fără un suport fizic? După cum s-a arătat mai înainte, Aristotel însuşi, care a trăit cu peste 1 200 de ani mai târziu, a respins ideea de vid!
Nu sunteţi uluit de exactitatea afirmaţiilor pe care le face Biblia — în pofida chiar a concepţiilor eronate, deşi aparent logice, care prevalau la data scrierii ei? Pentru orice om raţional acesta este un argument în plus că Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu. Aşadar, e mai înţelept să nu ne lăsăm influenţaţi de orice învăţătură sau teorie care contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. După cum a demonstrat de atâtea ori istoria, filozofiile omeneşti, chiar şi ale unor mari învăţaţi, sunt actuale o vreme după care sunt uitate, însă „cuvântul lui Iehova dăinuie pentru totdeauna". — 1 Petru 1:25.
1) Abureala faza cu teleportatu'.
De unde stii sigur ca a fost puterea lui d-zeu.
2) "Un atom primar a explodat și a început să se creeze Universul." nu e acelasi lucru cu : " La început nu era nimic iar Dumnezeu a creat Universul." si oricum Teoria Big Bang-ului nu este o certitudine.
3)"Biblia nu are legătură cu Harry Potter. Una e o poveste inventată în sec. 20 și alta e o carte scrisă jumătate acum mii de ani (Moise) și cealaltă jumătate scrisă acum 2000 de ani."
Care e diferenta? Inafara de varsta.
PS. Cat de idiot trebuie sa fii sa-ti pese de raspunsuri castigatoare?
Daca universul din jurul tau ti se pare creatia cuiva inteligent si bun, atunci inseamna ca-l vezi doar cum vrei tu sa-l vezi. Trebuie sa invatam sa vedem si lucrurile care nu ne convin. Si faptul ca noi putem crea lucruri nu e o dovada ca si noi suntem o creatie a "cuiva". Daca pornesti de la premiza asta cazi intr-o mare eroare si iluzie. Tu alegi sa vezi lucrurile frumoase si le ignori pe cele urate. De ce nu vrei sa accepti totul din jurul tau? Si inca un lucru, daca zici ca noi si tot universul suntem o creatie a lui d-zeu, atunci d-zeu nu e si el tot o creatie? El de ce e scutit?
Santem prea mici pentru a intelege de ce Creatorul nu este creatia cuiva,probabil va veni si timpul cand vom avea raspunsul la aceasta intrebare, dar intr-e timp lipsa raspunsului nu demonstreaza inexistenta sa.
Si care sant aceste lucruri care nu ne convin?
razboiele, crimele, foametea, suferinta...sant de acord ca nu ar trebui sa existe, dar daca tu nu intelegi de ce se intampla aceste lucruri desii exista un creator, nu il da deoparte pe acesta.
Si oamenii de stiinta sustin ce iti spun eu acum:In spatele oricarui proiect este un proiectant
Daca tot suntem prea mici sa intelegem asta, atunci nu suntem prea mici sa pretindem ca exista un creator? Nu suntem prea mici sa pretindem ca stim ca el nu e creatia cuiva? Nu suntem prea mici sa tragem concluzia ca noi si tot universul suntem creatia lui? De unde am putea noi sti toate astea daca suntem prea mici?
Eu observ ca desi ar exista un creator, pe el nu-l intereseaza de noi. Nu-l intereseaza si nu intervine deloc in soarta noastra si a universului. Un creator care si-a abandonat creatia e egal cu zero, cel putin din punctul nostru de vedere. E ca si cum nu ar exista. Gandeste-te asa pentru o clipa. Sa presupunem ca nu exista un creator. Ce am observa atunci? Am observa ca totul e la intamplare si ca el nu-si face simtita prezenta in niciun fel. Nu asta vedem in lumea din jurul nostru? Eu cel putin asta vad. Si atunci de ce as crede in el? Cea mai logica concluzie pe care o poti trage e ca nu exista. Mi se pare mult mai logica decat ideea ca exista un creator, dar sta ascuns, si nu vrea sa se arate niciodata, sau sa intervina in vreun fel. Daca e sa credem in ceva, atunci ne trebuie dovezi. Aceste dovezi lipsesc cu desavarsire deocamdata. Si cine nu vede asta se minte pe sine.
Nu e adevarat, oamenii de stiinta adevarati nu pornesc in cercetarile lor cu ideea ca exista un creator care a facut tot. Daca pornesti asa inseamna ca deja stii tot, ai aflat raspunsul final fara sa cercetezi nimic. Iar stiinta nu asa functioneaza.
Dumnezeu există și e problema ta ce crezi.
Foarte inteligent răspuns... Te felicit. Ești sau nu de acord, Dumnezeu există și tu nu poți schimba asta.
Allah exista si tu nu poti schimba asta.
Nu crezi ca santem prea mici pentru a judeca? Daca santem atat de mici si nu intelegem lucrurile, de ce sa nu cautam raspunsuri si sa tragem concluzii abia dupa aia.Tu cate cercetari ai facut pentrua intelege daca exista sau nu Dumnezeu?
Eadevarat ca pe fiecare ne doare cand vedem atat de multa durere in jurul nostru.
Dar Biblia rasounde la intrebarea de ce exista atat de multa suferinta.
Ai cau tat raspunsul in Biblie?
Uite ce spune Biblia:
Răutatea a apărut pe pământ când Satan a rostit prima minciună. Iniţial, acesta a fost un înger perfect, care însă „n-a rămas ferm în adevăr" (Ioan 8:44). El a dorit să i se aducă lui închinarea care i se cuvine doar lui Dumnezeu. Satan a minţit-o pe prima femeie, Eva, convingând-o să nu asculte de Dumnezeu, ci de el. Adam a urmat exemplul de neascultare al soţiei sale, iar decizia lui a avut drept consecinţă suferinţa şi moartea. — Citeşte Geneza 3:1–6, 19.
Determinând-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, Satan a devenit iniţiatorul răzvrătirii împotriva suveranităţii Creatorului, sau a dreptului său de a guverna. Majoritatea oamenilor i s-au alăturat lui Satan, respingându-l pe Dumnezeu în calitate de Conducător. Astfel, Satan a devenit „conducătorul lumii". — Citeşte Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19.
De ce a permis Dumnezeu suferinţa până acum?
Dumnezeu a permis pentru un timp răzvrătirea împotriva suveranităţii sale. De ce? Deoarece a vrut să arate că orice încercare a omului de a se guverna singur nu-i aduce foloase (Eclesiastul 7:29; 8:9). Cei 6 000 de ani de istorie umană sunt o dovadă clară în acest sens. Conducătorii lumii nu au reuşit să pună capăt războaielor, criminalităţii, nedreptăţii sau bolilor. — Citeşte Ieremia 10:23; Romani 9:17.
Spre deosebire de conducerea umană, guvernarea lui Dumnezeu le va aduce binecuvântări celor care o acceptă (Isaia 48:17, 18). În curând, Iehova Dumnezeu va distruge toate guvernele omeneşti. Pământul va fi locuit numai de oameni care aleg conducerea lui Dumnezeu (Isaia11:9). — Citeşte Daniel 2:44.
Dumnezeu suferă alături de cei loviţi de necazuri. El nu este distant, misterios; el „iubeşte dreptatea" şi urăşte răutatea şi suferinţa generată de aceasta (Psalmul 37:28; Proverbele 6:16–19). În zilele lui Noe, Dumnezeu „S-a mâhnit în inima Lui" din cauza violenţei de pe pământ (Geneza 6:5, 6). Dar el nu s-a schimbat şi nu simte altfel cu privire la ceea ce se întâmplă în prezent. — Maleahi 3:6.
Dumnezeu nu este cu nici un chip sursa răutăţii. Biblia o spune fără echivoc. Cei ce pun în seama lui Dumnezeu fapte precum crimele şi terorismul nu fac altceva decât să-l defăimeze. Iată ce se spune în Iov 34:10: „Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău". În mod asemănător, în Iacov 1:13 se dă următorul sfat: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta". Prin urmare, dacă suferiţi, fiţi siguri că nu Dumnezeu este cauza.
Calitatile predominante ale lui Dumnezeu sant dreptatea si iubirea deci acestea sant motivele pentru care el a permis pana in prezent sa fie suferinta:
El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru" (Deuteronomul 32:4).
Dar el deja promite ca in viitor acestea vor disparea
: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou; căci cerul anterior şi pământul anterior trecuseră, şi marea nu mai este. . . Şi însuşi Dumnezeu va fi cu [omenirea]. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut". Ceea ce i s-a spus lui Ioan în continuare arată că aceste promisiuni sunt demne de încredere: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate". — Revelaţia 21:1–5.
Însă ce se va întâmpla cu miliardele de oameni nevinovaţi care au murit de la răzvrătirea din Eden încoace? Iehova a promis că îi va readuce la viaţă pe cei care dorm acum în moarte. Apostolul Pavel a spus următoarele: „Am speranţa în Dumnezeu. . . că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi" (Faptele 24:15). Aceştia vor avea perspectiva de a trăi într-o lume în care „va locui dreptatea". — 2 Petru 3:13.
Asemenea unui tată iubitor care permite efectuarea unei intervenţii chirurgicale dureroase în cazul copilului său dacă e sigur că aceasta îi va aduce foloase de durată, Iehova a permis ca oamenii să sufere temporar răul pe pământ. Cu toate acestea, cei care se străduiesc să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu se vor bucura pentru eternitate de multe binecuvântări. Pavel a spus: „Creaţia a fost supusă inutilităţii nu din propria ei voinţă, ci prin cel care a supus-o, pe baza speranţei că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu". — Romani 8:20, 21.
Acum ca cunosti aceste lucruri nu ar mai trebui sa judeci pe nedrept
Dar tu cate cercetari ai facut ca sa aduci dovezi ca exista d-zeu? Ce scrie in biblie nu e o dovada. Oricine poate scrie ce vrea oriunde. Tu esti cel care trebuie sa aduca dovezi ca exista, nu eu ca nu exista.
Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).
- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…
- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...
Defineste te rog termenul "atotputernic". Dacă e suficient de "atotputernic" cel care a făcut universul, ai putea considera că ai găsit răspunsul.
Iată câteva aspecte referitoare la acest lucru...
"Pentru a crede că viaţa a apărut în mod întâmplător, accidental, ar fi trebuit îndeplinite un lanţ întreg de,, coincidenţe’’, de întâmplări norocoase, de probabilităţi (care însă tind spre zero ca posibilitate de realizare).
,, Coincidenţe’’ referitoare la univers (pentru ca naşterea panetelor şi a stelelor să poată fi posibilă): mărimea potrivită a exploziei iniţiale, mărimea potrivită a gravitaţiei, mărimea potrivită a forţei nucleare tari;
,, Coincidenţe’’ referitoare la sistemul planetar (pentru a se putea susţine viaţa): mărimea şi masa exactă a soarelui, distanţa potrivită dintre soare şi centrul galaxiei, distanţa potrivită dintre soare şi cel mai apropiat braţ din spirala galactică, distanţa exactă dintre pământ şi soare, mărimea Pământului şi valoarea potrivită a forţei gravitaţionale a acestuia.
,, Coincidenţe’’ referitoare la planeta Pământ (care să poată susţine viaţa); Câteva calcule simple pot demonstra că probabilitatea apariţiei vieţii în mod întâmplător (prin amestecul de aminoacizi de tipul dextro şi levo) este foarte mică, practic imposibilă chiar dacă s-ar considera vârsta universului de 30 miliarde de ani (aşa cum se consideră în prezent), ceea ce ar însemna 10,, la puterea" 18 secunde. Dacă s-ar considera foarte optimist că pe pământ ar fi existat un milion de locuri care să întrunească condiţiile ideale potrivite în care să se fi efectuat câte 10 încercări de aranjare pe secundă a celor 410 de structuri de aminoacizi, probabilitatea să apară înlănţuirea corectă ar fi de 1 din 10,, la puterea" 98, deci cu foarte mult sub limita de 1 din 10,, la puterea" 40 admisă ca limită de discuţie de către fizicieni. Deci şansa de apariţie a vieţii în mod accidental este infimă, practic nu exista!"
Si daca Schrodinger ar avea dreptate, ceea ce nu e deloc sigur, tot n-ar fi o dovada pentru existenta lui d-zeu. Voi crestinii trebuie sa intelegeti ceva, si anume ca stiinta are nevoie de timp pentru a afla lucruri. Nu poate sti totul deodata. Nu exista nimeni care sa stie totul deodata. De-a lungul timpului au fost tot timpul mistere pe care stiinta nu si le-a putut explica, si atunci crestinii veneau si ziceau ca d-zeu e explicatia. Nu-i asa, pentru ca mai tarziu stiinta a venit si a dat explicatii lgoice pentru acele fenomene. Dar a avut nevoie de timp. In prezent e la fel. Sunt multe mistere, nu putem sti totul niciodata, dar asta nu inseamna ca exista d-zeu, si ca el e explicatia. Istoria ne arata ca nu asa stau lucrurile. Daca nu-ti poti explica ceva, atunci straduieste-te cat poti si dezleaga misterul, nu veni cu asa zisa explicatie: "d-zeu a facut tot" si gata, ai scapat usor. Asa nu apare progresul niciodata. Si chiar daca s-ar descoperi ca viata are urmele unei inteligente creatoare, tot n-ar fi o dovada ca d-zeul biblic exista, sau oricare alt zeu din istoria omenirii, pentru ca ar putea fi o alta inteligenta de origine necunoscuta. Nu ar fi zeul la care mergi tu sa te rogi la biserica. Biblia e o carte de povesti. Universul, Pamantul, viata, omul nu au aparut cum scrie acolo. In biblie nu exista stiinta. Dar daca esti creationist atunci bieninteles ca nu vei dori sa vezi asta.
Daca ai sti cate ceva despre astronomie, biologie, istorie etc ti-ai da seama ca si probabilitatea ca noi 2 sa vorbim acum aici era tot cam la fel de mica. Dar uite ca vorbim, pentru ca exista ceva numit noroc, intamplare, sansa, coincidenta. Daca nu crezi in astea inseamna ca traiesti in lumea fanteziei unde "totul se intampla cu un motiv". Bla bla bla. Tu doar asta stii sa scrii la toate raspunsurile. Chiar nu ai alt argument? Ar trebui de exemplu sa te apuci si tu sa explici basmele biblice de exemplu. Sa vedem si noi de ce au dat-o in bara in halul asta asa zisii "oameni alesi ai lui d-zeu". Sa explici creatia de exemplu, si cum nu se potriveste deloc cu realitatea. Sau potopul lui Noe, da Asta ti s-ar potrivi.
Daca santem prea mici, de ce avem tupeul sa spunem ca nu exista un Dumnezeu? Ce fel de cercetari ai facut tu? Ai studiat cumva celula, creierul, universul, vreo specie de animale?
Oamenii de stiinta ca Albert Einstein credeau in dumnezeu dar pentru ca au studiat ce se afla in jurul lor.
Daca nu intelegi suferinta nu inseamna ca si poti trage concluzia ca cel divin nu exista?
Ai cautat raspunsul in Biblie?
Uite ce spune Biblia:
Când a creat pământul şi tot ce este pe el, Iahve Dumnezeu nu a avut în vedere ca oamenii să fie chinuiţi de răutate şi suferinţă. Cum putem fi siguri de acest lucru? Prin faptul că, după terminarea creaţiei sale, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune" (Geneza 1:31). Întrebaţi-vă: Dacă aş vedea un lucru rău, l-aş declara „foarte bun"? Bineînţeles că nu! În mod similar, când Dumnezeu a declarat totul „foarte bun", pe pământ nu era nici o urmă de răutate. Aşadar, când şi cum a apărut răutatea?
La puţin timp după crearea primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, o creatură spirituală puternică a abordat-o pe femeie, punând la îndoială veridicitatea lui Iehova şi legitimitatea suveranităţii sale (Geneza 3:1–5). Această creatură, Satan Diavolul, a pretins mai târziu că oamenii nu-i vor rămâne loiali lui Dumnezeu când se vor confrunta cu necazuri (Iov 2:1–5). Cum a reacţionat Iehova? El a permis ca timpul să demonstreze că oamenii nu pot să-şi dirijeze paşii cu succes independenţi de el (Ieremia 10:23). Când creaturile acţionează contrar legilor şi principiilor lui Dumnezeu, rezultatul este păcatul, care dă naştere la situaţii dezastruoase (Eclesiastul 8:9; 1 Ioan 3:4). Totuşi, în pofida acestor situaţii ostile, Iehova a ştiut că unii oameni îşi vor păstra integritatea faţă de el.
De la acea cumplită răzvrătire din Eden s-au scurs aproximativ 6 000 de ani. Este aceasta o perioadă prea lungă? Iehova i-ar fi putut distruge cu secole în urmă pe Satan şi pe susţinătorii săi. Dar nu este mai bine că se aşteaptă până când orice îndoială posibilă referitoare la legitimitatea suveranităţii lui Iehova şi la integritatea oamenilor faţă de el va fi risipită? Nu este adevărat în cazul sistemelor judiciare actuale că un proces poate dura ani de zile până când se dovedeşte cine este şi cine nu este vinovat?
Având în vedere importanţa controverselor care îi privesc pe Iehova şi pe oameni — suveranitatea universală şi integritatea oamenilor —, câtă înţelepciune a manifestat Dumnezeu permiţând ca timpul să treacă! Acum înţelegem cu claritate ce se întâmplă când oamenii ignoră legile lui Dumnezeu şi preiau controlul asupra propriilor lor treburi. Rezultatul este răutatea răspândită pretutindeni. Şi acesta este motivul pentru care azi suferă atât de mulţi oameni nevinovaţi.
Din fericire însă, Cuvântul lui Dumnezeu arată că răutatea nu va exista la infinit. De fapt, Iehova va pune în curând capăt răului şi celor ce îl cauzează. „Dar cei răi", se spune în Proverbele 2:22, „vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea". Totuşi, cei fideli lui Dumnezeu pot aştepta cu nerăbdare un timp, care acum este foarte aproape, când „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere". — Apocalipsa 21:4.
Suferinta in prezent este datorita lui Satan dusmanul lui Dumnezeu caruia i s-a permis un timp
(1 Ioan 5:19) Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău.
Dumnzeu nu se ascunde, dimpotriva, calitatile sale sant iubirea si dreptatea
(Deuteronomul 32:4) Stânca — lucrările sale sunt perfecte, căci toate căile sale sunt dreptate. Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate; el este drept şi nepărtinitor.
(1 Ioan 4:8) Cine nu iubeşte n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
matei24:36-42"36 Iar ziua şi ora aceea nimeni nu le ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Fiindcă, aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. 38 Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, 39 şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. 40 Atunci doi oameni vor fi pe ogor: unul va fi luat şi celălalt va fi abandonat; 41 două femei vor măcina la râşniţă: una va fi luată şi cealaltă va fi abandonată. 42 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru.
"Dumnezeu a fixat un timp, o ora pentru a pune la punct tot raul care exista
INtrebarea este daca noi vom fii pregatiti pentru acea ora
Unu care nu crede in existenta sa cu siguranta nu va fi pregatit
psalmi14:1 14 Nebunul spune în inima lui:
„Nu există Iehova".
Ei au făcut ce este rău, s-au purtat dezgustător.
Nu este niciun om care să facă binele
Dovezile reprezinta realitatea din jurul nostru,nimic nu apare din Intamplare. Oamenii de stiinta spun clar:Nu exista proiect fara proiectant
In primul rand ma convinge creatia,Profetiile implinite din Biblie, si apoi oamenii de stiinta care isi dau sema pe zi ce trece ca oricat si-ar dorii sa demonstreze contrariul, confirma ca exista ceva superior omului, o fiinta atotputernica.
Si un copil ar putea sa spuna ca nu exista curent electric pe care nu il vad pana sa fie electrocutati. Faptul ca Dumnezeu nu este vizibil nu demonstreaza ca nu exista, o demonstreaza creatia sa
Care profetii indeplinite din biblie?
Daca esti prea mic de ce spui tu ca exista d-zeu? Si inca ala din biblie. Ce cercetari ai facut tu ca sa-mi spui ca exista? Albert Einstein nu credea in d-zeul crestin, stai linistit. Nu mai dezinforma pe aici, te rog. Tu esti cel care vii cu ideea unui zeu, tu sa fii ala care-mi demonstreaza ca exista. Si tu sa-i explici si personalitatea zeului tau si de ce permite existenta lucrurilor rele. Tu sa o faci, pentru ca desi pretinzi ca esti mic, pretinzi si ca stii totul in acelasi timp. Zici ca esti mic dar de fapt esti arogant, zicand ca-l cunosti pe creatorului intregului univers. Deci tu esti mic, dar stii raspunsul final. Cum se poate sa stii raspunsul final fara sa stii celelalte raspunsuri? Te rog sa-mi spui secretul tau. Ajungi cumva la raspunsul final sarind peste toate celelalte mistere si intrebari.
Dumnezeu există, iar la provocare mea, mister "Sublime89" nu a găsit şi nu va găsi răspuns în ateism... ci doar prin credinţa în Dumnezeu...
Spuneam deci:
"Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).
- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…
- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei..."
Daca Dumnezeu avea limite ca voi toti il manca si pe el viermii, ca pe noi toti dupa un ciclu efemer de 'viata'.
Dar El traieste!
Da, Dumnezeu e atotputernic. Nu are limite fiindcă El a creeat totul. Nu este om (nu că nu s-ar putea face) ci e Dumnezeu (nu știu ce sinonim i-aș putea da, e o forță..., dar nu e ceva material). El a dorit să facă omul după chipul și asemănarea lui (chipul=„design-ul" corpului; asemănarea=inteligența, gândirea...), dar a făcut omul doar după chipul lui, de aceea suntem limitați. Dacă am ști totul nu știu dacă am mai avea atât de multe scopuri în viață (desigur că ar fi mai bine așa, dar așa a decis El).
În concluzie, Dumnezeu e atotputernic și nu are limite.
Luke, use the force. Da ma, e atotputernic, si eu pot sa zbor. Nu exista niciun fel de dovezi. Provoc pe acela care crede ca poate aduce dovezi. Te rugam sa ni le prezinti. Pana atunci, zeul vostru e un mit ca atatea milioane de zei din lumea intreaga de-a lungul istoriei. Si, daca prostia continua in acelasi fel, probabil veti mai inventa altii.
Dumnezeu nu are limite de putere, este ceva ce noi nu putem intelege, pentru noi oamenii limitati
AŢI contemplat vreodată bolta înstelată într-o noapte senină? În timp ce priveaţi puzderia de stele, probabil aţi remarcat că punctele luminoase ce licăreau pe cer variau în strălucire şi culoare. „O stea se deosebeşte în glorie de altă stea", afirmă pe bună dreptate Biblia (1 Corinteni 15:41).
De ce se deosebesc stelele în „glorie", sau în strălucire? De ce, de pildă, unele par albe, iar altele albăstrii, gălbui sau roşiatice? Şi de ce licăresc ele?
În miezul stelelor, „reactoare" nucleare imense generează uriaşe cantităţi de energie. Această energie ajunge la straturile externe ale stelei, de unde este emisă în spaţiu, în mare parte sub forma luminii vizibile şi a radiaţiilor infraroşii. Aţi putea fi surprinşi aflând că stelele fierbinţi sunt albastre, pe când cele reci sunt roşii. De ce această diferenţă de culoare?
Lumina poate fi considerată un flux de particule, numite fotoni, care se comportă ca unde de energie. Stelele a căror temperatură este mai mare emit fotoni cu energie mai mare, dar cu lungimi de undă mai mici, aflându-se astfel la capătul albastru al spectrului. În schimb, stelele mai reci generează fotoni cu energie mai mică, aflaţi spre capătul roşu al spectrului. Soarele, steaua Sistemului nostru Solar, se află undeva pe la mijloc, întrucât emite o cantitate mai mare de lumină din porţiunea verde spre galben a spectrului. Aşadar, de ce nu pare el verzui? Întrucât emite multă lumină cu lungimi de undă şi din domeniul vizibil al spectrului, Soarele pare alb când este privit din spaţiu.
Atmosfera Pământului dă culoare Soarelui
Întrucât acţionează asemenea unui filtru, atmosfera Pământului influenţează modul în care vedem Soarele în diferite momente ale zilei. De exemplu, la amiază, Soarele este în general de un galben strălucitor. Însă când răsare ori când apune, momente în care se află foarte aproape de linia orizontului, el poate părea portocaliu sau chiar roşu. Această variaţie a culorii se datorează moleculelor de gaz, vaporilor de apă şi diverselor particule microscopice din atmosfera Pământului.
Datorită compoziţiei sale, atmosfera împrăştie lumina solară albastră şi cea violetă, rezultatul în zilele senine fiind un splendid cer albastru. Odată ce componenta albastră şi cea violetă au fost eliminate din spectrul vizibil al Soarelui, lumina ce cade perpendicular pe suprafaţa Pământului la amiază este preponderent galbenă. Când însă Soarele se apropie mult de linia orizontului, radiaţiile solare formează un unghi ascuţit cu suprafaţa Pământului, parcurgând prin atmosferă până la noi o distanţă mai mare. Astfel, este împrăştiată şi mai multă lumină din domeniul albastru şi cel verde al spectrului. În consecinţă, când apune, Soarele impresionează prin culoarea-i de un roşu aprins.
Cerul nopţii — plin de culoare?
Modul în care vedem cerul noaptea este influenţat considerabil de sensibilitatea ochilor noştri. Ochiul uman percepe lumina prin două tipuri de senzori: celule sub formă de conuri şi celule sub formă de bastonaşe. Conurile disting culoarea, dar în condiţii de luminozitate slabă, ele nu-şi mai îndeplinesc funcţia. Bastonaşele în schimb, deşi nu sesizează culorile, sunt fotoreceptori extrem de eficienţi. De fapt, în condiţii optime, un bastonaş poate fi excitat de un singur foton! Totuşi, bastonaşele sunt mai sensibile la lungimile de undă mai scurte ale luminii, de la capătul albastru al spectrului. Ca urmare, când privim cu ochiul liber stele a căror intensitate luminoasă este slabă le vom vedea doar pe cele albastre, nu şi pe cele roşii, chiar dacă ele strălucesc la fel. Din fericire, avem la dispoziţie şi alte sisteme optice pentru a admira bolta înstelată!
Binoclurile şi telescoapele ne ajută să observăm obiecte cereşti cu o luminozitate slabă, precum stele, galaxii, comete şi nebuloase. Cu toate acestea, modul în care le vedem poate fi afectat într-o anumită măsură de atmosferă. Problema însă a fost soluţionată de Telescopul Spaţial Hubble (TSH), care orbitează în jurul Pământului. Capodoperă a tehnologiei, TSH poate detecta corpuri cereşti cu o luminozitate de zece miliarde de ori mai mică decât a celor mai puţin luminoase stele ce pot fi observate cu ochiul liber! Drept urmare, cu ajutorul acestui telescop au fost observate corpuri cereşti, galaxii şi nebuloase (nori de gaz şi praf interstelar) foarte îndepărtate. Imaginile obţinute sunt cu adevărat uluitoare!
În prezent, telescoapele terestre fac concurenţă telescopului Hubble, chiar depăşindu-l în unele privinţe. Astronomii pot obţine cu noile telescoape imagini cu o rezoluţie mai mare — cu o mai mare claritate a detaliilor — decât a celor obţinute cu TSH, întrucât aceste instrumente sunt dotate cu sisteme ingenioase de corectare a efectelor atmosferei. Un exemplu este telescopul Keck I, care se numără printre cele mai mari telescoape optice din lume şi care se află la Observatorul W. M. Keck de pe insula Hawaii. Cu ajutorul acestui telescop, astronomul Peter Tuthill de la Universitatea din Sydney (Australia) a descoperit nori de praf, degajaţi de sisteme stelare binare din constelaţia Săgetător, care, văzută cu ochiul liber, pare situată aproape de centrul galaxiei noastre, Calea Lactee.
Pe măsură ce îşi adâncesc privirile în spaţiu, astronomii descoperă tot mai multe stele şi galaxii. Câte să existe oare în imensitatea Universului? Dacă pentru noi numărul lor este o necunoscută, pentru Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, lucrurile sunt cât se poate de clare. În Psalmul 147:4 se spune: „[El] socoteşte numărul stelelor, pe toate le cheamă pe nume".
Profetul Isaia a făcut şi el câteva afirmaţii asemănătoare. De fapt, el a precizat cu o exactitate ştiinţifică remarcabilă că Universul este produsul infinitei energii a lui Dumnezeu. „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi!", a scris Isaia. „Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face să iasă, după număr, armata lor. El le cheamă pe toate pe nume. Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte." (Isaia 40:26)
Cum a ştiut Isaia, care a trăit acum circa 2 700 de ani, că Universul este produsul infinitei energii a lui Dumnezeu? Cu siguranţă, aceasta nu a fost concluzia propriilor cercetări. El a scris ceea ce Iehova l-a inspirat să scrie (2 Timotei 3:16). Prin urmare, Isaia, ca de altfel toţi ceilalţi scriitori ai Bibliei, a făcut ce niciun manual de ştiinţă şi niciun telescop nu pot să facă: a dezvăluit cine este Cel care a înveşmântat stelele în frumuseţe şi glorie.
Esti clar limitat. De ce mai existi?
Fiecare dintr-e noi este limitat.Sau probabil tu esti atotputernic, avand in vedere ca nu vrei sa crezi in creatorul tau. Apoi cateva dovezi ai primit deja, doar ca tu decizi sa fii orb.Nu degeaba se spune ca cel care nu v rea sa vada,nu va vedea niciodata,indiferent cate dovezi ii pui in fata.
Deci iti recomand un lucru mr ilimitat:du-te la munte,si acolo vei intelege,ca padurea,stancile,crestele,cerul,stelele,animalele, aerul acela curat si tot ce exista acolo nu au aparut singure ci le-a facut un Dumnezeu Atotputernic.
Iar cand vei vedea aceste lucruri iti vei da seama cat de limitat esti tu de fapt, ca stay numai cu ochii in calculatorul ala, crezand niste aberatii, in loc sa iesi in natura sa vezi realitatea din jurul tau.
Deschide ochii
Poate tu esti limitat. Eu pot face ce vreau. Spre exemplu, te voi ignora complet pentru ca nu prezinti interes. Si poti lua toti muntii si toate stancile si ti le poti baga in ***
Da este Atotputernic, el nu are inceput si sfarsit, el este creatorul a tot ce exista peste tot.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
