| GouDidodino a întrebat:

Dumnezeu pedepsește păcatul? Si daca da, de ce pedepsește? Se presupune ca e bun si iertator

Răspuns Câştigător
| CuriosullusoiruC a răspuns:

Dumnezeu nu prea pare să pedepsească pe nimeni. De-a lungul istoriei a avut mii de ocazii să își ajute copiii la necaz sau să îi pedepsească pe cei răi, dar aparent nu a făcut absolut nimic. Dumnezeu nu a oprit holocaustul, deși biblia spune că evreii sunt poporul ales de Dumnezeu, Dumnezeu nu a oprit comuniștii, deși îi persecutau pe cei care îl urmau, Dumnezeu nu hrănește copiii înfometați din țări creștine, el nu i-a oprit pe cei care au comis atrocități în numele lui, sau pe propietarii de sclavi americani care foloseau Biblia ca să își justifice abuzul. „M-am rugat timp de douăzeci de ani pentru libertate, dar nu am primit niciun răspuns, pană când am început să îmi folosesc picioarele."- Frederick Douglass
E aproape ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Dar stai, aparent el chiar nu există.

19 răspunsuri:
| danut a răspuns:

Dumnezeu nu pedepseste INCA nimic, va veni si vremea pedepsei la timpul potrivit.
Bun si iertator ESTE pentru cei care REGRETA ceea ce au facut si NU MAI FAC nimic din ceea ce este gresit.

| RAY a răspuns:

Dumnezeu nu exista, acest cuv este o inventie a limbi romane, vobim de elohim, EL asta are un singur popor de care nu ia pasa acum 70 de ani, desi

| TamplaruAnisoara a răspuns:

De aceea este plina inima oamenilor de dorința de a face rău pentru ca Dumnezeu intârzie pedepsirea celor ce săvârșesc răul.

| Meme10Memu a răspuns:

Dumnezeu nu pedepseste pacatul. Oameni pacatosi traiesc mai bine decat oamenii evlaviosi.

| Nilsson a răspuns:

Pedepseste pacatul pentru Dumnezeu este drept, iar dreptatea este reprezinta o forma a binelui. El este iertator doar cu cei care se pocaiesc.

| Irinel15123532 a răspuns:

O intrebare buna. Vezi tu, Dumnezeu este Tata, si noi suntem copiii Lui. Tatal tau de pe pamant, ca si al meu, ne pedepseau cand greseam, asa cum stiau ei mai bine. Biblia spune ''Si e ne pedepseau pentru putine zile, cum stiau ei ca este mai bine, dar Dumnezeu ne pedepseste spre binele nostru'' Vezi tu prietene, Dumnezeu niciodata, niciodata nu pedepseste un copil al Sau, cu manie, cu ura, cu resentimente si sa spuna ''asa iti trebuie'' NU. Daca asta crezi despre El, este o intelegere gresita. Hai sa iti explic, odata ce L-ai primit pe Hristos in inima ta prin rugaciune personala prin a cere sa fii mantuit prin har, esti copilul Lui, pedeapsa propriu zisa, nu este pentru noi, este pentru alt grup de persoane, pedeapsa Lui Dumnezeu este razbunarea Lui asupra raului, ceea ce El NU face asupra unui copil al Sau, dar El ne va disciplina. Disciplinarea Lui este intotdeauna plina de dragoste si este spre binele nostru, El nu vrea sa ne disciplineze, dar o va face spre binele nostru, sa iti dau un exemplu. Un om incepe sa bea si sa bea si sa bea, face accident cu masina din cauza bauturii, tot nu se opreste si continua, Dumnezeu stie ca acest lucru il va distruge, si pentru a nu fi distrus, Dumnezeu intervine in disciplinare, disciplinarea nu este de a distruge, ci de a vindeca, a recupera, a trezi la realitate acel om, bineinteles. Este o diferenta in disciplinarea celui care spune ''Si daca beau ce? O sa beau in continuare, nu imi pasa de nimic, vreau sa ma imbat si imi place sa fac asta'' si cel care spune ''Vreau sa scap de acest viciu, dar nu am putere sa o fac'' Dumnezeu intelege cand un om vrea sa scape si nu poate, de aceea trebuie sa ii cerem ajutorul in aceste situatii cand nu mai putem sa scapam de un anume lucru. Dar sa iti spun ceva, Dumnezeu este un Dumnezeu bun si iubitor, si nu credem intr-un Dumnezeu care pedepseste absolut orice orice orice lucru, pentru ca nici unul dintre noi nu am mai fi in viata daca Dumnezeu ar pedepsi orice, El este bun si iubitor, este Tata, din nou spun. Doar si doar Dumnezeu stie cand, daca, cum sau de ce disciplineaza, numai El stie daca cum si daca o va face. El ne vrea binele, de aceea ne disciplineaza, sa nu ne autodistrugem. Si sa iti mai spun ceva, atat de mult te iubeste Dumnezeu incat promite ceva. Intensitatea pedepsei este direct proportionala cu BINECUVANTAREA de dupa ea, daca ai raspuns corect. Adica daca tu accepti disciplinarea, si nu te superi nu te impotrivesti, Dumnezeu te va binecuvanta si va rasplati un raspuns potrivit asupra disciplinarii Lui, chiar daca tot noi am adus disciplinarea in viata noastra prin lucruri rele. El te va rasplati daca vei raspunde potrivit asupra ei, sa nu crezi ca te va distruge, niciodata. Dumnezeu are rolul in disiplinare de a indrepta, a recupera, a intoarce de la distrugere, El stie mai bine decat noi, este Dumnezeul infinit in intelepciune si dragoste. Dar sa iti spun ceva, El nu te disciplineaza pentru a te ierta, NU. Ci ai fost deja iertat pentru tot cand L-ai primit pe Hristos in inima ta. Tu cand faci un pacat, pacatul acela este deja iertat, a fost iertat acum 2000 de ani la cruce. Hai sa iti explic ceva. Odata ce ai pacatuit, vino la Dumnezeu si spune-i tu in rugaciune pacatul si cere-i sa te ierte pe baza mortii Lui Hristos si spune asa ''Tata am gresit, am pacatuit impotriva Ta, nu am ascultat de Tine, stiam ca nu trebuie sa fac acest lucru si totusi l-am facut, te rog sa ma ierti, sunt de acord cu tot ceea ce spui tu despre aceasta, ce am facut nu se mai potriveste cu cine sunt eu in Hristos, iti multumesc pentru iertarea ta, ma pocaiesc de acest pacat, in numele Lui Iisus m-am rugat, amin'' Apoi, nu mai aminti nimic de acel pacat, lasa-l in trecut, nu il mai aduce la suprafata, odata marturisit si alungat, este iertat, Hristos te va ierta, lasa-l in urma ta. daca inca te mai macina un pacat si L-ai marturisit in rugaciune si te-ai pocait de el si ti-a parut rau de el, de ce te mai simti vinovat? Ti-ai marturisit acel pacat inaintea Lui Dumnezeu? Daca da, de ce te mai simti vinovat?
Aceasta este o vinovatie falsa, Dumnezeu nu o recunoaste si nu va tine cont de ea. Duhul Sfant care locuieste in noi ne convinge de pacatul comis, dar trebuie sa faci distinctia intre convingerea Duhului Sfant si sentimentele noastre de vinovatie care nu au nici o legatura cu scriptura. Sentimentele de vinovatie ne vor face sa ne simtim deprimati si vinovati
Convingerea Duhului ne va face sa realizam faptul ca suntem iertati.
Sentimentele de vinovatie ne fac sa ne concentram asupra condamnarii noastre si asupra pedepsei meritate, in timp ce convingerea Duhului ne conduce spre indreptarea purtarii noastre.
Sentimentele de vinovatie duc la pierderea respectului de sine, Duhul Sfant ne va face sa ne dam seama ca fapta noastra ne costa partasia cu Tatal si trebuie indreptata.
Sentimentele de vinovatie ne vor face sa ne simtim despartiti de Dumnezeu, izolati de El, alungati de El. Duhul Sfant ne convinge sa refacem imediat partasia cu Tatal prin recunoastere, marturisire, si pocainta. Vreau sa clarific un lucru, pedeapsa Lui Dumnezeu in viata celui credincios. Domnul vrea indreptarea, nu distrugerea noastra. Pedeapsa Lui Dumnezeu este razbunarea Lui asupra raului, Ceea ce El NU face asupra unui copil al Sau, mania, pedeapsa, condamnarea sunt asupra altui grup de oameni, a celor care fac lucruri rele, si care nu doresc cu nici un chip sa asculte de Domnul si sa nu mai faca acele lucruri rele, carora le place sa traiasca in rau si in lucrurile spurcate ale acestei lumi. Dar Domnul are indelunga rabdare si cu ei, dar va veni o zi a judecatii cand totul se va sfarsi. De aceea criminalii inca mai traiesc, Domnul iubeste pe fiecare si are o indelunga rabdare cu noi, Slava Lui caci in biblie scrie ''Nu ne face dupa pacatele noastre''. Dragul meu prieten, vezi tu, cand pacatuiesti spune-i Domnului imediat pacatul prin rugaciune, poti sa o spui si in gand, marturiseste-i pacatul, pocaieste-te de el, intoarce-i spatele si nu mai pomeni apoi nimic de el, nu te va ajuta la nimic. Domnul te ridica si iti spune ''copilul meu, mergi inainte'' Iti spun inca de pe acum draga prietene ca este absolut imposibil sa nu mai pacatuiesti niciodata. Dar iata ce spune biblia ''Un copil al Lui Dumnezeu NU CONTINUA pacatuind'' ce inseamna asta? Ca nu te supui aceluiasi pacat si nu il vrei in viata ta, ca lupti sa nu il mai faci si alegi sa faci voia Tatalui. Dumnezeu ne iubeste si stie ca mai pacatuim din cand in cand, trebuie sa ne marturisim imediat pacatul in rugaciune si sa nu il mai facem, si sa mergem inainte, dar nu mai pomeni nimic de acel pacat, daca ti l-ai marturisit si te-ai pocait de el, a fost iertat de Domnul care te iubeste, asa ca il poti lasa in urma ta, daca te vei concentra asupra pacatului din trecut nu te va ajuta la nimic, din potriva, te va afecta si in viitor cu amintirea lui. Rolul pedepsei Domnului, daca El decide ca este nevoie de ea, doar daca El crede ca este necesar in acel caz, are rolul de a indrepta, nu de a distruge, El este tatal tau, un tata si-ar distruge copilul? Nicidecum. Tine minte acest lucru, sa nu il uiti niciodata, Dumnezeu te iubeste nespus de mult si este absolut intotdeauna de partea ta si cauta interesul tau, El vrea tot ce este mai bun pentru tine, am vrut sa clarific cateva lucruri despre discilinarea Domnului, daca El crede ca este nevoie, ca sa nu te sperii asa cum am facut-o eu cand am citit bazaconii de pe internet cand aveam aceste ganduri, Niciodata Dumnezeu nu este impotriva noastra, El ne iubeste si vrea sa traim frumos.
El vrea o relatie personala cu tine, pentru ca te iubeste.
https://www.youtube.com/watch?v=KZ-mNgECBZs&t=1s
https://www.youtube.com/watch?v=BZmMWTEPa5g

| chuckmanson a răspuns:

Religiile abrahamice sunt cel mai bun exemplu de ipocrizie UMANĂ!

| unvecin a răspuns:

Pentru că e bun și iertător, nu există om păcătos căruia să nu-i ofere milă și iertare cu condiția pocăinței (schimbarea vieții prin ajutorul divin).

Tot pentru că e bun, iubitor și drept va pedepsi pe cei nepocăiți după faptele lor.

Dacă ți se pare că judecarea celor răi e o faptă rea, mergi într-o țară unde faptele rele nu sunt judecate și bucură-te de viață. Poți? Vei spune despre conducătorii țării că sunt buni și iertători, dacă închid ochii și nu pedepsesc pe nimeni?

A pedepsi este o funcție a iubirii divine. Dumnezeu pedepsește când vrea să întoarcă un om din relele lui (și alte metode n-au funcționat) și mai pedepsește ca să oprească răul care dă să invadeze prea mult viața oamenilor credincioși.

Acuzația că Dumnezeu atunci când pedepsește ar fi rău, e una de origine satanică. Aceiași oameni care acuză în felul acesta, de multe ori acuză pe Dumnezeu că nu intervine prompt ca să pedepsească rele care se petrec - spunând că ar fi vinovat în felul acesta.

Da, e un trend foarte popular acum: o grămadă de oameni își făuresc un Dumnezeu care face bine la toți și rău la nimeni, căruia nu îi pasă dacă faci un păcat, ci e un fel de Moș Crăciun ne-sezonier. Dar citește Biblia, și caută ce spune El Însuși despre Sine.

| chuckmanson a răspuns (pentru unvecin):

„Pentru că e bun și iertător, nu există om păcătos căruia să nu-i ofere milă și iertare cu condiția pocăinței (schimbarea vieții prin ajutorul divin)."
Da, iartă pe toată lumea pentru că este cel mai bun zeu posibil și ne iubește pe toți! Mai puțin dacă ești gay sau venerezi alt zeu. Atunci meriți să fii ars și torturat o eternitate! Nu-i așa? Ce să spun, ideea de iad este cel mai dezgustător concept religios inventat vreodată. Nimeni, oricât de rău ar fi, nici măcar Hitler și Stalin nu ar merita torturați o eternitate. În plus faptul că Biblia spune că cei care nu cred în Iisus vor merge toți în iad, indiferent cat de buni ar fi, dovedește faptul că creștinismul nu este, nu a fost și nu va fi în veci de veci o religie a iubirii. Asta este doar unul dintre cele mai clare și nesimțite exemple de ipocrizie UMANĂ! Ideea că zeul meu este un zeu pacifist, iubitor și infinit de bun, dar care de asemenea amendamentul că dacă nu îi pupi tălpile și nu ești sclavul lui te va tortura o eternitate. Oribil, ipocrit, prostesc și penibil sunt singurele cuvinte pe care le pot găsi pentru a descrie genul ăsta de doctrine și persoanele care chiar le cred!

| unvecin a răspuns (pentru chuckmanson):

Da, ideea iadului veșnic e un concept menit să arunce o umbră asupra caracterului lui Dumnezeu.

Dar pedeapsa nu e o eternitate: viața veșnică este promisă doar celor mântuiți. Cei pierduți primesc moartea a doua. Dacă ar fi păstrați în viață o veșnicie alături de cei mântuiți, ar fi un chin prea mare pentru ei, pentru că și-au format un caracter cu totul nepotrivit cu sfințenia cerului. Deci și pedeapsa în sine e un act de milă.

Și fiecare primește pe măsura faptelor lui: vezi ce spune Iisus despre „multe lovituri" vs. „puține lovituri" (Luca 12:47-48).

Răul va fi stârpit, nu perpetuat. Nu va fi niciun loc din univers unde răul să fie menținut în viață la infinit. Și va rămâne curat pentru veșnicie. Pentru că „Nenorocirea nu va veni de două ori." (Naum 1:9)

| AC4S4 a răspuns (pentru chuckmanson):

"nu există om păcătos căruia să nu-i ofere milă și iertare cu condiția pocăinței"
A se accentua "cu conditia pocaintei"
"Mai puțin dacă ești gay sau venerezi alt zeu"
Unde e pocainta cand contuinui sa faci aceleasi pacate?
Incercati sa si intelegeti ce cititi.

E ca si cum as spune: "Te iert daca nu ma mai minti". Zilele urmatoare spui 5 minciuni si mai si intrebi "De ce nu ma ierti?"

E doar logica. Singurele cuvinte prostesti si penibile se gasesc in raspunsul tau, dau dovada ca nu esti in stare sa faci o deducere.
Chiar daca nu stati bine la capitolul logica, deducere, intelegere a textului... macar nu fiti aroganti.

| chuckmanson a răspuns (pentru AC4S4):

Ok, poate am greșit eu, greșeala mea mi-o asum, dar te întreb, consideri că Freddie Mercury arde acum în iad pentru că era zoroastrian și presupun că se ruga lui Ahura Mazda? Sau Einstein este acum în iad pentru că a fost evreu/ateu/panteist? Sau Gandhi? Sau în general orice om bun care nu este/a fost creștin arde/va arde o eternitate? Și dacă da, consideri că merită?

| AC4S4 a răspuns (pentru chuckmanson):

A fost alegerea lor sa nu doreasca iertare.
Nimeni nu e bun si nimeni nu merita iertare. Doar Dumnezeu ne poate curata, nu faptele.

| chuckmanson a răspuns (pentru AC4S4):

Deci noi avem alegerea să îl iubim pe Dumnezeu și să ne ierte pentru că ne-am născut sau să ardem o eternitate. Deci să înțeleg că zeitate pe care o venerezi tu e ceva de genul ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=-NP-RsRGzVo
Serios, cum este asta diferit față de un violator care i-ar spune victimei că are de ales dintre a face sex cu el și a fi abuzată sexual? Eu atunci când abordez o fată știu să accept un refuz și că nu înseamnă nu. Aparent YHWH și Iisus nu pot face asta. In concluzie moralitatea mea este mai bună decat a zeului tău. De asemenea, orice țară civilizată are legi care apără libertatea de credință și religioasă. Deci din nou, sistemul nostru legal e mai bun decât cel divin!
„Nimeni nu e bun si nimeni nu merita iertare„
Nici măcar copiii mici?
Ideea cum că oamenii sunt prin natura lor răi și păcătoși este o idee complet toxică și oribilă. Pentru a crede în păcatul originar sau orice altă dogmă similară trebuie să aruncăm pe geam chiar și cele mai elementare principii ale dreptului. Serios, sper că nu îți vei educa copiii în felul ăsta, pentru că este o idee oribilă care îi poate traumatiza dacă sunt îndoctrinați îndeajuns să o creadă.
„Doar Dumnezeu ne poate curata, nu faptele.„
Deci să înțeleg că bieții nord coreeni vor arde și ei în iad împreună cu cele mai mari genii ale umanității și cu alte miliarde de oameni, deși ei nu au nicio vină că nu au auzit de creștinism. Deci vor arde după ce au trăit un iad pe pământ. Să înțeleg că la fel și cu victimele holocaustului nu-i așa?
Și încă o întrebare, de unde știi că propria ta confesiune creștină e cea corectă? Dacă au dreptate adventiștii de ziua a șaptea, iar voi ortodocșii(voi presupune că ești ortodox) împreună cu catolicii, anglicanii, penticostalii, unitarienii, martorii lui Iehova, mormonii etc. veți arde în iad? Ceea ce e destul de probabil având în vedere că voi venerați icoane și moaște, deși biblia clasifică asta drept păcat capital! Dar oricum, dacă ai dreptate „Ma pocaiesc la 90 de ani, pacatuiesc pana atunci!" :)):))

| AC4S4 a răspuns (pentru chuckmanson):

Ai o gandire foarte superficiala.

| chuckmanson a răspuns (pentru AC4S4):

Sper să nu vă supărați domnule dacă vă cer să îmi explicați, cum este gândirea mea superficială?

| MPersephone a răspuns:

Stii, chiar e o intrebare buna. Realizezi ca pe parcursul anilor, Creatorul nostru Atotputernic si Atotiubitor a fost schitat ca un batran care pedepseste orice mica greseala.
Adevarul e mult mai complex decat ai crede, si eu nu cred ca persoanele care tin atat de mult la religia lor ar accepta.
Dar voi apune doar asta: Daca e atotiubitor, atunci va ierta mai mult decat va pedepsi. Doar greselile colosale vor fi pedepsite, dar daca nu ai fost de ceva timp la biserica sau ti-ai injurat vecinul, crede-ma, nu are el interesul sa te pedepseasca pentru asta.
Sunt mult mai multe detalii, dar nu vreau sa creez divergente intre persoanele cu credinta oarba si cei care isi dau intrebari.
Un om care nu isi da intrebari e un om sec, incomplet.

| AnjaAHUI a răspuns:

Bună!

Eu cred că Dumnezeu ne pedepsește atunci când facem ceva greșit pentru că El este Părintele nostru, Tatăl nostru Ceresc, și ca orice părinte vrea să își îndrume copilul pe calea cea bună.

Așa cum părinții tăi te pedepseau când erai mic, din iubire și grijă față de tine, așa și Dumnezeu te pedepsește. Și El ca și părinții tăi este bun și iertător, dar uneori trebuie să te pedepsească pentru a te proteja. De exemplu atunci când erai mic aveai probabil tendința de a te apropia de obiecte de care părinții tăi îți spuneau să te ferești, cuptor, priză etc. Copil fiind tu nu înțelegeai și te apropiai în continuare. Atunci părinții tăi recurgeau la altceva pe lângă vorba bună. Te ceratu puțin sau te luau de lângă obiect, dar asta doar ca să te protejeze. Tu vedeai aceste gesturi ale lor ca pe niște pedepse „De ce m-au luat cu forța de acolo?", dar tot ce își doreau ei era să fii în siguranță.

Așa și Dumnezeu te ceartă sau te ia cu forța de undeva sau de lângă cineva care îți va face rău. Îți transmite întâi niște semnale că ceea ce faci nu este bine, după care, dacă nu le asculți și te încăpățânezi, te pedepsește.

Dumnezeu este Părintele nostru. Nu este rău cu noi atunci când ne pedepsește, ci doar ne apără.

Sper că am fost de folos. Seară bună să ai!

| CuriosullusoiruC a răspuns (pentru AnjaAHUI):

Dumnezeu nu prea pare să pedepsească pe nimeni. De-a lungul istoriei a avut mii de ocazii să își ajute copiii la necaz sau să îi pedepsească pe cei răi, dar aparent nu a făcut absolut nimic. Dumnezeu nu a oprit holocaustul, deși biblia spune că evreii sunt poporul ales de Dumnezeu, Dumnezeu nu a oprit comuniștii, deși îi persecutau pe cei care îl urmau, Dumnezeu nu hrănește copiii înfometați din țări creștine, el nu i-a oprit pe cei care au comis atrocități în numele lui, sau pe propietarii de sclavi americani care foloseau Biblia ca să își justifice abuzul. „M-am rugat timp de douăzeci de ani pentru libertate, dar nu am primit niciun răspuns, pană când am început să îmi folosesc picioarele."- Frederick Douglass
E aproape ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Dar stai, aparent el chiar nu există.

| CuriosullusoiruC a răspuns:

Dumnezeu nu pedepseste pacatul in sine si nici faptele pacatoase. Aceste "pedepse" sunt de fapt consecinte. E ca si cum ai pune apa in congelator - urmarea fireasca a acestui lucru este ca apa sa inghete. Tot asa, urmarea fireasca a pacatului este moartea.
Unii oameni pacatuiesc mult dar nu par a fi "pedepsiti", insa eu stiu ca porcul trebuie ingrasat inainte de taiere - asta e doar parerea mea