E adevarat ce se spune despre blesteme? adica sa zicem ca ai avut o relatie cu o femeie care s-a terminat urat de tot (adica ti-ai batut joc de ea la final si ea a pus suflet in relatie) e posibil ca ea sa te blestme pe tine pentru tot raul si toata suferinta pe care iai facut-o, si ca acest blestem dureaza 7 ani? eu cel putin asa am auzit de la mama si de la femeiile astea mai invarsta de la biserica. Asa am auzit ca blestemele dureaza 7 ani si ca se adeveresc nu stiu cat de adevarat este dar as vrea sa stiu cum sta treaba.

Cine ma lamureste primeste funda.

Da e posibil.Pentru a scăpa trebuie să=.ți ceri iertare de la femeie și de la Dumnezeu. Chiar dacă nu te iartă, dacă îți dăruiești viața lui Dumnezeu, alegându -L ca Stăpân,( așa cum unii își vând sufletul deavolului,) și te naști din nou, adică accepți să fii înfiat de El primești iertarea tuturor păcator crezând în puterea de curățiere a sângelui Mântuitorului, și declari rupte orice legături nedumnezeuiești cu femeia care ți-a făcut blestem, blestemul se rupe și scapi.

Treaba sta asa

"asa am auzit de la mama si de la femeiile astea mai invarsta de la biserica"

Poate ar fi bine ca tu sa traiesti in realitate si sa lași blestemele pentru categoria aia sociala

Încearcă să nu te gândești la cele rele și nu se vor întâmpla. Atâta timp cât ești cu Dumnezeu nu are ce să ți se întâmple.

Daca exista asa ceva blestemele acestea se intorc inclusiv asupra celui care le-a adresat, inclusiv impotriva ei. Dar in privinta lui... Doar 7 ani? Doar daca atat i-a mai "dorit" sa traiasca... Ele pot dura o viata intreaga.

Pentru a scăpa trebuie să-ți ceri iertare si sa te impaci cu ea și cu Dumnezeu.

Proverbe 26/2:" Cum sare vrabia încoace si încolo si cum zboară randunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat."
Mai scrie in Biblie :Feriti-va sa fiți blestemați de oameni!
Cat despre ceea ce întrebi tu nu se poate deduce din Biblie.Sunt învățături ale oamenilor.
Daca suntem vinovati înaintea lui Dumnezeu, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 1 Ioan 2/1

„Primul blestem din Biblie este consemnat în Geneză, atunci când Dumnezeu îi confruntă pe Adam şi Eva pentru căderea în ispită. Blestemele sunt îndreptate împotriva şarpelui şi a pământului, şi se transmit în durerile femeii la naştere şi la dificultatea întâmpinată în lucrarea pământului de către bărbat. Astfel, conform Bibliei, unele lucruri acum normale, fie în viaţa de zi cu zi, fie de-a lungul vieţii unei persoane, există din cauza unor blesteme divine. Însă primul blestem divin aplicat asupra unei persoane este cazul lui Cain, ce a fost blestemat după uciderea lui Abel să nu mai poată extrage roadele pământului muncit, şi să fie exclus din orice comunitate umană. Aici apare şi prima referinţă la ce pot păţi cei care încearcă să rupă blestemul prin vătămarea sau uciderea lui Cain: acestora ar urma să li se întoarcă de şapte ori mai mult răul făcut. Cel puţin în Vechiul Testament însă, blestemul nu este doar de origine divină. Un pasaj aprig disputat de către teologi se referă la blestemul aruncat de Noe asupra oraşului Canaan. Astfel, în cea mai răspândită interpretare, după sfârşitul potopului, Noe s-a îmbătat din vinul produs în propria vie şi, adormind gol, a fost văzut de către fiul său Ham, întemeietorul Canaanului. După ce şi-a dat seama de faptă, Noe a blestemat Canaanul să fie mereu supus Shemului (Israelului), fapt care s-a şi întâmplat. Ce spune Biblia despre blestem: Noul Testament Însă blestemele devin o întâmplare mult mai rară în Noul Testament. De fapt, atât timp cât divinitatea este prezentă pe pământ sub forma lui Iisus Hristos, apare un singur blestem: cel asupra ficusului întâlnit înainte de intrarea în Ierusalim. În schimb, învăţătura despre cum să procedezi în caz că un blestem este aruncat asupra ta este simplă: „binecuvântează-i pe cei ce te blestemă". Această abordare se află într-un contrast cu ideea de blestem din Vechiul Testament, acolo unde Moise spunea: „Dacă cineva îţi blestemă mama sau tatăl, acela să fie omorât". Cea mai apropiată idee de blestem din Noul Testament este anatema – practic, închipuirea retribuţiei divine – menţionată în câteva rânduri de Sfântul Apostol Pavel. Însă ea nu ia chipul unei răzbunări imediate; ci reprezintă excluderea unei persoane/lucru din tot ceea ce înseamnă divin pentru eternitate. În concluzie, Biblia abordează destul de generos subiectul blestemelor, însă majoritatea sunt legate de Vechiul Testament. Conform Noului Testament, singura pavăză împotriva blestemelor sunt faptele bune şi păstrarea unei atitudini pozitive faţă de alte persoane, chiar şi dacă ele sunt cele care te-au blestemat "

Sper că ți-am fost de ajutor!

Nu e adevarat, oamenii n-au puteri supranaturale, o alta forta lucreaza prin ei cand e cazul dar cred ca povestea cu blestemul e o datina a batranilor de care Dumnezeu a spus sa ne ferim.

Ti am trimis mesaj