Exista si ortodocsi care sa aiba Duh Sfant mainifestat prin cuvinte spuse in alte limbi?

Trebuie să continue ‘vorbirea în limbi’ până când „va veni ce este desăvârşit"?
În 1 Corinteni 13:8 este vorba despre mai multe daruri miraculoase: darul profeţirii, al limbilor şi al cunoştinţei. Versetul 9 menţionează din nou două dintre aceste daruri, cunoştinţa şi profeţirea, spunând: „Căci cunoaştem parţial [în parte, BC] şi profeţim parţial [în parte, BC]". Apoi, în versetul 10 se afirmă: „Dar când va veni ce este desăvârşit, acest «în parte» se va sfârşi" (BC). Cuvântul „desăvârşit" este traducerea termenului grecesc téleion, care redă ideea de ceva pe deplin dezvoltat, complet sau perfect. NW redă acest termen prin „complet". Să reţinem că nu despre darul limbilor se spune că este „în parte", sau parţial, ci despre „profeţire" şi despre „cunoştinţă". Cu alte cuvinte, chiar dacă posedau aceste daruri miraculoase, primii creştini nu aveau decât o înţelegere parţială a scopului lui Dumnezeu. „Ce este desăvârşit", sau complet, urma să vină odată cu împlinirea profeţiilor, când scopul lui Dumnezeu avea să fie realizat. Este limpede, aşadar, că Pavel nu spune aici cât timp avea să continue ‘darul limbilor’.
Totuşi, Biblia arată cât timp urmau să aibă creştinii ‘darul limbilor’. Potrivit cu ceea ce este scris, acest dar al spiritului, ca şi celelalte, era întotdeauna transmis prin punerea mâinilor apostolilor lui Isus Cristos sau în prezenţa lor (Fap. 2:4, 14, 17; 10:44–46; 19:6; vezi şi Faptele 8:14–18). Aşadar, după moartea lor şi a celor care au primit darurile spiritului în felul acesta, darurile miraculoase primite prin acţiunea spiritului lui Dumnezeu au luat sfârşit. Faptul acesta este în armonie cu scopul acelor daruri, după cum se spune în Evrei 2:2–4.

Darul acesta a fost valabil doar in perioada raspandirii evangheliei atunci cand lipsa de cunoastere a limbilor straine era o problema. Astazi nu mai este o probleme, deci nu mai e necesar;