Intrebare pentru martorii lui Yehova. In ziua de paste la voi cand mergeti la cina, cand va adunati toti la sala la congres nu stiu nici eu exact cum sa ma exprim dar intelegeti voi. E o traditie, adica un pahar de vin merge din mana in mana la fiecare. Cine are voie sa bea din acel pahar?
Ordonare:
După relevanţă
Cei care fac parte din cei 144000 de creștini cu speranța cereasca se împărtășesc din embleme când e comemorarea. Apocalipsa 14:1-5 arata ca acest număr va fi în cer alături de Cristos.
RăspundeCate locuri au mai ramas din 144000 si cum isi da seama acea persoana ca el este ales?
Răspunde S-au completat acele locuri și spiritul sfânt ii alege.Pur și simplu știe acest lucru, ca va merge la cer. Oricum aceste persoane toată viata l-au slujit pe Dumnezeu în mod loial și nu s-au abătut de la normele sale drepte.
Si cand moare unu din aia 144000, cum se face... daca intre timp se razgandeste unu, si ajung 143999 fara ca sefu sa stie? Daca cei 144000 au fost numarati gresit si de fapt sunt cu 1 mai mult sau mai putin? Daca numarul corect nu este in sistem zecimal ci in sistem hexazecimal? Daca martorilor li se nasc copii, ei nu pot fi inclusi in randul celor mantuiti de vreme ce locurile sunt ocupate. Corect?
Intreb si eu...
Exista o lista cu numele fiecaruia care a baut? Cum ati tinut socoteala?
Dumnezeu știe cine sunt și când se completează numărul. Noi ne dorim sa fim în paradis pe pământ pentru ca dorința oamenilor înnăscuta este de a locui aici, deci nu își dorește nimeni, în afara de ei, sa meargă la cer.Ei au fost aleși de Dumnezeu și astfel au început sa aibă dorința de a fi în cer.
Deci nu stie nimeni dintre oameni daca sa completat sau nu acel numar
Ceea ce e o contradictie cu ceea ce s-a afirmat anterior.
Se știe care este creștin cu speranța cereasca.
Numai unu care a baut ne poate explica, care a simtit el cea simtit, dar nu cred ca va sta vreodata de vorba cu noi. Asa cum ortodocsii il au pe arsenie boca si toti prea maritii si prea sfintiti prea luminatii si cei mai prea de prea de tot asa au si martorii pe cei unsi cei alesi.Macar ei au o limita 144000
Deci, sa presupunem ca este adevarat ce spui tu.
De asemenea, sa presupunem ca de la Hristos incoace au trait si traiesc pe pamant aproximativ 15 miliarde de oameni - in decurs de 2000 de ani. Prin urmare, asta ar insemna ca ar fi cu Hristos numai: 144000/15000000000 oameni = 0. 00096%. Asta ar inseamna aproximativ 9.6 oameni la fiecare 1, 000, 000 de oameni nascuti. Cam grea lucrare pe Duhul Sfant de a alege 10 oameni din 1, 000, 000 pentru a-i pierde pe ceilalti 999, 990.
Pai tocmai limita e absurda.
De asemenea, in Ortodoxie sfintenia e voluntara, nu predestinata.
Ba da, numărul e complet. Dar dacă, de exemplu, cineva păcătuiește grav și pierde aprobarea divină, este înlocuit de Dumnezeu., nu de oameni. Dar numărul este mereu complet.
Pai nu stiu eu ce sa mai zic. Fiecare cu religia si traditia lui, eu doar eram curios ce se intampla de exemplu; Sa zicem ca sunt la o ceremonie de paste la martorii si merge paharu din mana in mana, deodat cineva bea din acel pahar. Cum est privit acel om de restul oamenilor, ce fac? il lauda, ai canta, il incoroneaza, il duc intr-un loc special? automat e vazut altfel fata de ceilalti. si mai sunt curios cum aproba ei asta. asa pur si simplu il cred. printre cei care au baut au fost si tineri sau doar batranii la un pas de moarte. Daca as bea eu ma crede careva sau m-ar judeca?
Daca vrei sa intelegi despre ce e vorba, citeste de aici.
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2008046#h=1:0-26:84
„il lauda, ai canta, il incoroneaza" - nu. Isus a spus in Matei 23:8 „Dar voi să nu vă numiţi Rabi, fiindcă unul singur este învăţătorul vostru, în timp ce voi toţi sunteţi fraţi. ". Pentru ca se bucura de acest privilegiu, nu inseamna ca sunt superiori cuiva, toti crestinii trebuie sa fie egali intre ei.
Toți oamenii care asculta de Dumnezeu au speranța de a trai pe un pământ paradiziac, după distrugerea sistemului rău de lucruri. Psalmi37:9-11,29. Rolul celor care merg la cer, 144000 este de a fi judecatori, regi și preoți peste noi care vom fi pe pământ, alături de Cristos. Apocalipsa5:9,10.Apoi pentru Dumnezeu, care cunoaște inima oamenilor, nu e greu sa aleagă cine sunt cei care merg la cer.Nimeni,dintre cei ascultători, nu va pierde nimic, toți se vor bucura de binecuvântările viitoare.
Daca cunosti vreun martor al lui Iehova personal, intreaba-l pe el. O discutie fata in fata te va face sa intelegi mai usor si mai multe, decat prin scris.
Cunosc multi. nici unu nu are un raspuns. toti imi zic sa citesc biblia si am sa inteleg sau imi raspund cu texte din biblie si deviaza de la subiect.
Am citit tot, dar ce am spus mai inainte ramane in picioare.
Sunt doar ambiguitati.
Spre exemplu:
" Începând din 33 e.n., zeci de mii de creştini unşi au manifestat credinţă puternică şi au perseverat cu fidelitate până la moarte. Ei au fost deja socotiţi demni să primească Regatul şi, după cât se pare, cam de la începutul prezenţei lui Cristos, şi-au primit răsplata cerească."
Facand o socoteala, inseamna aproximativ:
144, 000: (2016-33) = 72 de oameni mantuiti din fiecare generatie, presupunand o generatie se distinge de alta functie de anul nasterii.
Dar sa o luam altfel:
Daca ai vrea si tu sa te mantuiesti, presupunand ca s-au mantuit deja 100, 000 de oameni, caci zice "Guvernul ceresc al lui Dumnezeu este aproape complet!".
Deci inseamna ca mai sunt 44, 000 de locuri, iar probabilitatea ca sa fi mantuit ar fi de :
44, 000: 7, 500, 000, 000 = 0. 00000587 - adica ai o sansa de 0. 00058667%
Vesnica pomenire.
Cum stiti sigur ca suma aia nu a fost deja, in ultimele 2 milenii, completata definitiv? Atunci, cine a murit deja nu mai poate pacatui si nu mai poate fi scos de pe lista. Iar omul contemporan nu mai poate intra in acel colectiv.
Se presupune ca atunci cand numarul va fi atins, va veni sfarsitul lumii. Deci pana nu vine sfarsitul, numarul nu e atins.
Ma bucur ca ai citit. N-am gasit pe moment o lucrare de referinta care sa explice mai usor si pe inteles. Ideea e ca, in Biblie spune despre o parte din slujitorii lui Dumnezeu, marea multime, v-a trai pe pamanant. De de fapt, asta era speranta tuturor slujitorilor lui Dumnezeu in timpurile precrestine, inviere pe pamant, la viata vesnica. Chiar Dumnezeu, pe pamant a creat oamenii, acolo le-a spus scopul lor, sa se inmulteasca pe fata lui, si sa stapaneasca peste creatie. A intervenit Satan inainte sa fie atins. Insa Biblia spune ca Isus a venit pentru a distruge lucrarile Diavolului, in 1 Ioan 4:8. Deci, numarul 144.000 nu reprezinta toti inchinatorii aprobati si binecuvantati de Dumnezeu, reprezinta turma mica despre care vorbea Isus, care vor fi regi si preoti impreuna cu el in cer, intelegi tu la ce ma refer, daca ai citit materialul, dar mai important, versetele de acolo. Mantuirea nu se rezuma doar la cer. Legat de afirmatia ta, ca atunci cand numarul va fi atins, va veni sfarsitul lumii, depinde ce intelegi tu prin sfarsitul lumii. Nu e prea detaliat ce ti-am dat sa citesti, ceva care sa explice pe larg, ori asta, ori nu ai citit versetele mentionate in material...
Conform cu 1Tesaloniceni4:15-17,,noi cei vii, care vom rămâne pana la prezenta Domnului nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit în moarte.,, Deci, aveau sa fie pe parcurs prezentei lui Isus.Iar conform profețiilor Isus e rege în cer din 1914.
Vand doua locuri libere din seria celor 144.000.
Nu mai sunt interesat de paradis. Daca este plin de Martori de-ai lui Jehova s-a dus distractia si fericirea.
Singurele zambete dar si acelea false se vad doar pe copertile revistelor Turnul de veghe si Treziti-va.
Nu am inteles niciodata cum Iisus poate fi rege, din 1914, intr-o lume in care tot Martorii sustin ca stapanul e Satan.
Sunt o gramada de contradictii si puncte moarte. Iti dau doar niste exemple:
1) Daca nu intervenea diavolul, Iisus nu mai venea pe Pamant si prin urmare oamenii s-ar fi limitat a trai pe Pamant. Deci nu mai erau nici regi si preoti - cum spui tu.
2) De fapt, in timpurile precrestine, nu se prea stia de inviere. Foarte putin iudei o acceptau iar despre filozofii greci nici nu poate veni vorba. Daca n-ar fi fost asa, Hristos n-ar fi intimpinat atata rezistenta in propovaduirea invierii din morti. Saducheii, spre exemplu, nu credeau deloc in inviere iar fariseii erau impartiti.
3) Chestiunea cu 144, 000 de mii tine de interpretare. Este o alegorie. Dupa mentionarea numarului, se distribuie pe semintiile fiilor lui Iacob. Probabil ca Sf. Ioan se refera ori la intoarcerea la credinta a evreilor ori la mucenici ("cei care si-au spalat hainele in sangele Mielului"). De altfel, majoritatea numerelor din Biblie au caracter simbolic, cu exceptia cartilor istorice. Asta este cu atat mai valabil intr-o carte apocaliptica. Trebuie sa fi naiv (sau prost) sa crezi ca Dumnezeu se limiteaza la 144, 000 ca la un fetis. De parca il limiteaza pe El matematica si numerele.
4) Chestiunea cu regii si preotii mi se pare iarasi penibila. Adica, ajungem iarasi la o structura sociala pe clase. S-ar trezi iarasi un Marx care sa revolutioneze societatea 
. Adica - noi astia 144, 000 regi si preoti si voi tantalailor sclavii nostri : miliarde si miliarde. E absurd. Apoi, hai sa vedem cu impartim jurisdictiile. Din atatia regi, fiecare o sa stapaneasca vreo 50 de hectare.
5) Nu stim cum va fi viata de apoi. Primii care au scris despre aceasta au fost Sf. Parinti, pe care sectarii nu-i cunosc. Insa, numai in linii generale. Sa vii sa spui ca o sa fie nu stiu cate categorii sociale, nu stiu cati preoti si regi, nu stiu cate compartimentari existentiale - e penibil. Hristos n-a vorbit in dodii. Daca ar fi fost astfel, ar fi spus clar. Interpretarile sectarilor astora sunt fortate. Exp: chestiunea cu "turma cea mica" care cu siguranta nu se refera la martorii lui Iehova, ci la Biserica - in general. "Calea cea larga" nu se refera la celelalte biserici, ci la cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. In opozitie, "calea cea ingusta" reprezinta viata ascetica pe care o impune Biserica.
6) Se nasc o multime de alte intrebari si probleme fara raspuns, referitoare la diavoli, ingeri, iad, etc. Nu am vreme sa scriu despre toate si nici n-are rost.
Uite cum recunosti o secta:
a) Exclusivism religios
b) Tenta apocaliptica
c) Axarea pe faptele (lor) bune
d) Secularizare
Iar in final, pot spune cateva cuvinte si despre Rusaliile pe care martorii astia le dau ca sigure la 33 d.Hr. Din pacate pentru ei, data nasterii lui Hristos a fost calculata de un Ortodox care s-a nascut pe teritoriul tarii noastre : Sf. Dionisie Exiguul. Se pare insa ca a gresit cu vreo cativa ani in fixarea datei nasterii lui Hristos (2-6 ani).
De asemenea, iarasi intreb, cand Sf. Ioan a vorbit despre 144, 000, in ce sistem de numarare a exprimat cifra? Oare Dumnezeu foloseste sitemul zecimal, hexazecimal, binar etc?
Una peste alta martorii lui Iehova sunt inculti si prosti.
1. Asa, si? Ce contradictie gasesti tu? Nici Biblia nu ar fi fost scrisa, si nici Dumnezeu nu ar fi ales un alt traseu pentru ca scopul sau initial cu privire la omenire sa se implineasca. El a luat o hotarare, si crezi ca Satan e in masura sa o anuleze?
2. „in timpurile precrestine, nu se prea stia de inviere" - Daniel 12:2 „Şi mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii pentru viaţă pe timp indefinit, iar alţii pentru batjocură şi pentru dispreţ pe timp indefinit.". Lasa filozofia greaca sau sectele iudaice, vorbim de Biblie si crestinism.
3. Atunci nu interpreta, ca sa fi sigur ca nu gresesti. In plus, Biblia mentioneaza numarul asta nu doar odata, ci de mai multe ori, precum Apocalipsa 7:4, 14:1, 3. Nu stiu ce argument poti prezenta ca sa iti susti afirmatia conform careia, numarul nu este literar.
4. „regii si preotii mi se pare iarasi penibila" - clar, Biblia e penibila pentru ca mentioneaza chestiuni penibile. Poate interpretarea pe care o dai e penibila. Mereu am dat indemnul asta si o sa-l mai dau, cand analizezi un subiect din Biblie, nu te limita la un singur verset. Biblia spune cat se poate de clar in Apocalipsa 5:10 urmatoarele „şi ai făcut din ei un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru; şi ei vor domni ca regi peste pământ"."
In capitolul 1, Ioan face introducerea revelatiei primite de la Isus crestinilor carora avea sa le trimita scrisoarea, adica bisericilor din Asia. Citeste versetele de la 1-6, si opreste-te la 6.
„şi a făcut din noi un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său —, da, a lui să fie gloria şi puterea pentru totdeauna! Amin!". Ioan vorbeste despre numarul asta ca fiind literar, nu descrie vreo viziune. Dar Ioan e penibil, nu? 
Confunzi lucrurile, si probabil te-ai documentat de pe internet, din surse nesigure. Ti-au spus sursele acelea si de faptul ca exista doua categorii de slujitori ai lui Dumnezeu? Una va merge la cer, si cealalta v-a ramane pe pamant? Luca 12:32 „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul! " - deci turma mica avea sa mosteneasca imparatia cereasca, si se refera la cei 144.000 de crestini. Cu aceasta categorie de crestini, Isus a incheiat legamantul pentru Regat.
Matei 14:23, 24 „Apoi, luând un pahar, a adus mulţumiri şi li l-a dat şi toţi au băut din el. Şi le-a zis: „Acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora. "
Cealalta categorie, se refera la slujitorii lui Dumnezeu din timpurile precrestine, precum Moise, Avraam etc. Cu acestia Isus nu a incheiat nici un legamant pentru Imparatie.
In Matei 11:11 Isus spune urmatoarele: „Adevărat vă spun că printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în regatul cerurilor este mai mare decât el." Ioan Botezatorul a murit inainte ca Isus sa faca legamantul, astfel ca nu merge in cer. Asta e motivul pentru care cel mai mic din Imparatia cerurilor e mai mare decat Ioan. Nu mai interpreta personal lucrurile, documenteaza-te cu atentie inainte.
5. „Nu stim cum va fi viata de apoi" Citeste Biblia, si o sa intelegi. Recomand Eclesiastul 9:5, 6, 10 pentru inceput. Apoi, noi ne bazam pe Biblie, cuvantul lui Dumnezeu, nu pe oameni. Zica „sfintii parinti" ce or vrea, nu au autoritate in comparatie cu Biblia. Am impresia ca ai studiat niste oameni mai mult decat Biblia.
„Sa vii sa spui ca o sa fie nu stiu cate categorii sociale, nu stiu cati preoti si regi (...) e penibil" eu iti zic, sau Biblia?
„chestiunea cu "turma cea mica" care cu siguranta nu se refera la martorii lui Iehova, ci la Biserica - in general. "Calea cea larga" nu se refera la celelalte biserici, ci la cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. In opozitie, "calea cea ingusta" reprezinta viata ascetica pe care o impune Biserica." - oke, argumenteaza cu Biblia interpretarile astea. Eu m-am folosit de versete din plin. Deci?
6. Nu ma mir de ce nu ai gasit raspuns la intrebarile „fara raspuns". Studiaza Biblia nu vietile sfintilor, daca vrei sa gasesti raspuns. Zic asta deoarece observ ca pui prea mult accent pe oameni.
a. Biblia nu promoveaza interconfesionalismul. Cand se refera la inchinarea adevarata spune la singular. Efeseni 4:5 „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez." - deci, pot fi mai multe credinte valabile?
b. Majoritatea crestinilor nu dau deloc importanta unui eveniment pe care trebuie sa il aibe viu in minte si sa fie pregatit. Prin urmare amana momentul cand se v-a avea loc, nici nu iau in calcul ca poate veni maine, si ei nu au luat masuri.
Tefania 3:8 „«De aceea, aşteptaţi-mă», zice Iehova, «până în ziua când mă voi ridica la pradă, căci, potrivit hotărârii mele judecătoreşti, voi strânge naţiunile, voi aduna regatele ca să vărs peste ele condamnarea mea, toată mânia mea aprinsă, fiindcă tot pământul va fi mistuit de focul zelului meu". Daca vrei, citeste si Tefania 1:14-18, pentru mai multe detalii.
Biblia creeaza un sentiment de urgenta cu privire la acest eveniment, spunand ca este aproape (Tefania 1:7, 1:14, 2:2; Ioel 2:1; Isaia 13:6; 2 Petru 3:10 etc.) Spune ca e penibila si absurda si Biblia, precum sunt penibile actiunile in spiritul ei. Ioan Botezatorul a fost un sectar fanatic
Matei 3:1, 2 „În zilele acelea, Ioan Botezătorul a venit să predice în pustiul Iudeii, zicând: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat!" "
Matei 4:17 la fel „Din acel moment, Isus a început să predice şi să spună: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat!""
Discipolii lui Isus la fel, Matei 10:7 „Când mergeţi, predicaţi, zicând: «Regatul cerurilor s-a apropiat!» "
c. nu vad relevanta.
d. La fel, nu stiu despre ce vorbesti. Daca te referi la alte culte, foarte posibil.
„martorii lui Iehova sunt inculti si prosti" ar trebui sa te binecuvantez acum, cultule si intelectualule nu ai inteles nimic, te folosesti de alte surse pentru a ma contrazice (cel putin asta am observat), si pretinzi indirect ca sunt observatiile tale, si apoi tragi o concluzie si vulpea spune ceva similar de struguri cand nu ajunge la ei. Repet, familiarizeaza-te bine cu Biblia. Nu te cara in carul altora, formeaza-ti argumente si opinii personale, si de ele foloseste-te cand discuti cu cineva subiecte de genul.
Daca mai vrei sa dezbatem vreun subiect asa de complex, bazeaza-te pe Biblie mai mult. Foloseste-te de versete biblice. Ce simplu e sa iti pun si eu tie la indoiala convingerile si sa te pun sa le argumentezi cu Biblia. N-o sa imi mai rapesc atat de mult timp ca sa iti raspund la fiecare nazure care iti vine. Cat despre provocarile pe care le arunci ca sa te insult, si dupa sa imi scoti ochii cu ele, recomand sa urmezi sfatul urmator
Efeseni 4:29 „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să le dea celor care-l aud ce este folositor." Vrei sa-l vezi pe cel care tocmai l-am pus in practica? 1 Petru 3:9
Ai scris prea mult ca sa citesc tot
Dar m-am prins ca esti si tu martor a lui Iehova.
O gramada de prosti studiaza Biblia... stiau si catolicii aia medievali un lucru cand interziceau predicarea tuturor neavenitilor.
Eu am adus niste observatii logice si obiective - de bun simt. In schimb, interpretarile tale sunt interpretari. Ortodocsii spun altceva (pentru aceleasi versete), protestantii altceva, penticostalii altceva etc. Singura dovada a dreptatii este sfintenia. Si nu stiu niciun sfant martor, dar stiu o gramada de sfinti crestini. Restul e fix-pix.
Si chestia cu 1914 este iarasi cretina. Au vazut iehovistii ca vine razboiul mondial si au crezut ca vine si sfarsitul lumii... e o greseala tipica ce se intalneste des in cadrul sectelor.
Vorbesti de Bible, dar voi aveti niste carti scrise de toti basinosii pe care le luati ca referinta egala cu Biblia. Carti care nu constau decat din exegeza intre mii de alte exegeze.
In final, constat (de pe wiki) ca sunt 8.2 milioane de tantaroi d'astia in lume. Din pacate pentru ei au mai ramas numai (cel mult) cateva zeci de mii de locuri de regi si preoti. Ceilalti o sa ramana plebei in regatul lui Dumnezeu (sau cum spuneti voi).
Vai de capu' vostru. Vedem la Judecata. O sa va iasa regatu' pe nas.
Deci, n-ai citit mai nimic, dar ai inteles totul. Foarte tare! As vrea sa stiu secretul. Glumesc, nu-i nici un secret, e doar ignoranta.
„O gramada de prosti studiaza Biblia" si o gramada de intelectuali studiaza viata sfintilor.
„am adus niste observatii logice si obiective" - bazate pe? Am putut observa ca observatiile tale erau pripite, bazate pe ceva la prima vedere, nu ti-ai dat deloc silinta sa intelegi macar.
„interpretarile tale sunt interpretari" - ma uimesti din nou cu puterile tale. Cum de m-ai prins, fara macar sa citesti ce am scris? Esti uimitor!
„Singura dovada a dreptatii este sfintenia" - ati dovedit-o? Vrei sa dau nume de „sfinti" ai ortodoxiei, care s-au facut vinovati de incalcari ale legilor biblice? Mentionez doar unul, daca esti curios, iti mai spun, Stefan cel Mare, numit si sfant. Cronicarii contemporani cu el l-au descris drept un ucigas de inocenti la betie. A ajuns sfant pentru ca a construit biserici.
„nu stiu niciun sfant martor" - chiar crezi ca ar da cultul tau ar da doi bani pe vreun membru al altui cult, indiferent de cat de mult bine ar face? Daca nu stii raspunsul, ti-l spun eu: nu!
„chestia cu 1914 este iarasi cretina" - 
imi place simtul tau al umorului. „Au vazut iehovistii ca vine razboiul mondial" - cu cat timp inainte? Si pe baza a ce? Cu ani inainte, pe baza profetiilor din Biblie. Ele descriau perfect ceea ce urma sa se intample, si anul de asemenea. Daca biserica ortodoxa ar fi pus accentul pe citirea si studierea Bibliei, am fi avut ce discuta. As pierde inutil orice secunda incecand sa iti explic.
ma abtin sa comentez restul prostiilor tale. Nu vreau nici in tine sa ma transform, astfel ca nu am de gand sa te critic pe tine, convingerile tale si cultul tau. Abtine-te si tu sa ma provoci pe viitor. Poate te-ai prins deja, pot fi foarte direct si pe ton dur, si o sa reactionezi mai urat ca acum, cu mai multe insulte, daca incep cu criticile. Ce te-ai face fara internet, daca n-ar fi? N-ai putea sa porti o astfel de discutie, pentru ca nu ai cu ce. Chiar te rog, de dragul pacii, inceteaza cu chestiile de genul. Sper sa fie ultima discutie, si de dragul userului capito, cu siguranta ultima aici. E o pierdere de timp...
Martoriii lui iehova sunt martorii mincinosşi descrişi în 2Ioan 1:7. Ei vor să rămână pe păpmînt alături de Satana şi să-i predice lui în timpul celor o mie de ani. Biblia spune foarte clar în 1 Corinteni 11:23-29
1 Corinteni 11:23-29
11:23 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
11:24 Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.
11:25 Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.
11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
11:27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
11:28 Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
11:29 Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
Acum Comentariu Biblic AZŞ
11:23 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
Am primit de la Domnul. Pavel nu era unul dintre aceia care fuseseră de faţă când Hristos a instituit Sfânta Cină. Totuşi el aflase despre ea, nu numai de la apostoli sau prin tradiţie, ci direct de la Mântuitorul Însuşi, în decursul uneia din revelaţiile făcute Lui de Domnul (vezi 2Cor 12:7; Gal 1:12).
V-am învăţat. [„V-am predat", KJV]. Pavel îi învăţase în chip credincios ceea ce îi descoperise Domnul în ce priveşte felul în care trebuia să se ţină Sfânta Cină. Având în vedere această lipsă de înţelegere a adevăratei însemnătăţi a ritualului, care producea abuzurile prezente, Pavel arată împrejurările solemne în care ea ar fost ţinută de întâia dată de Isus şi de ucenicii Săi în odaia de sus la Ierusalim (vezi Luc 22:13, 14).
A fost vândut. [„A fost trădat", KJV]. Literal, „era în curs de a fi trădat". Complotul pentru trădarea lui Hristos era în desfăşurare, şi încă nu fusese adus la îndeplinire. Chiar în timpul când Isus dădea instrucţiuni pentru rânduiala de aducere aminte a morţii Sale ce urma să fie ţinută, vrăjmaşii Lui puneau în lucru planul lor de a-L pierde. Solemnitatea şi patosul Sfintei Cine stătea în viu contrast cu atitudinea nepăsătoare şi uşuratică a corintenilor la petrecerea lor de dragoste. Noaptea trădării Sale a confruntat pe Hristos cu una din cele mai amare experienţe pe care le pot suferi muritorii. Persecuţia şi judecarea din partea vrăjmaşilor recunoscuţi pe faţă sunt greu de suportat, dar ele nu dau acelaşi chin mintal şi sufletesc pe care trădarea şi părăsirea din partea prietenilor îl aduc unei inimi încrezătoare (vezi Iov 19:21; Psa 38:11; Zah 13:6; Ioan 13:21, 26, 27, 30; DA 655). Reamintind bisericii corintene evenimentele acelei nopţi de suferinţă, fără îndoială Pavel căuta să le imprime un simţ al solemnei naturi a orânduirii, şi în felul acesta să-i înveţe că era cu totul nepotrivit ca ei să o serbeze cu îmbuibare de mâncare, îmbătare şi exclusivitate îngâmfată. Pentru a aprecia adânca însemnătate a rânduielii, e necesar a medita la evenimentele care s-au adunat în jurul instituirii ei; şi unul din evenimentele acelea, a cărei amintire are rostul să producă în suflet un simţământ de simpatie pentru Mântuitorul, era trădarea Lui de către unul care mărturisise că e un prieten (vezi Psa 41:9).
A luat o pâine. [„A luat pâine", KJV]. Pâinea care fusese pregătită pentru cina Paştelui (vezi Mat 26:26)
11:24 Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.
După ce a mulţumit. Gr. eucharisteo, „a mulţumi", de la care e derivat cuvântul „euharistie". Termenul „euharistie" e aplicat de unii teologi la Sfânt Cină ca un sacrificiu de mulţumire pentru toate darurile lui Dumnezeu. Unii din Părinţii bisericeşti din secolul al 2-lea au aplicat cuvântul la pâinea şi vinul folosit la ritual. În raportul instituirii ritualului dat de Marcu, e folosit cuvântul eulogeo „a lăuda" sau „a binecuvânta"; în Matei dovezile textuale (cf. p. 10) favorizează exprimarea eulogeo, dar în Luca e folosit ca aici eucharisteo(vezi Mat 26:26; Mar 14:22; Luc 22:19). Ambele cuvinte au înţeles asemănător şi în context dau ideea de consacrare a pâinii prin recunoaşterea plină de mulţumire a îndurării şi iubirii lui Dumnezeu.
A frânt-o. Plin de înţeles, Isus a frânt ceea ce urma să fie „până va veni El" (v. 26) simbolul misterios a tot ceea ce suferinţele Lui locţiitoare înseamnă pentru neamul omenesc. Actul frângerii pâinii arată în primul rând suferinţa ce El era pe punctul de a îndura în favoarea noastră.
Acesta este trupul Meu. În ce priveşte înţelesul acestei figuri de vorbire, vezi Mat 26:26. Însemnătatea spirituală a actului participării la pâinea frântă trebuie să fie înţeleasă pe fondul stării de desăvârşire originară a omului, căderii lui şi răscumpărării lui prin Isus Hristos. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, atât în ce priveşte forma cât şi caracterul; gândul lui era în armonie cu gândul lui Dumnezeu (vezi Gen 1:26, 27; PP 45). El întreţinea comuniune directă cu Dumnezeu şi cu îngerii şi era întreţinut de fructul pomului vieţii (vezi Gen 2:15, 16; PP 47, 50). Dar când a păcătuit, toate acestea s-au schimbat. El a pierdut privilegiul comuniunii directe cu Dumnezeu; în loc de a fi în armonie cu Dumnezeu, s-a stricat la minte şi suflet, şi teama a luat locul iubirii (vezi Gen 3:8, 10, 12; Isa 59:2; Ier 17:9). Lăsat pe seama sa, omul nu putea să-şi găsească drumul înapoi la Dumnezeu şi la fericire, nu putea să scape din ghearele lui Satana şi era sortit să piară pentru veşnicie (vezi Ier 13:20; PP 62). În îndurarea Lui necuprinsă, Dumnezeu S-a descoperit Însuşi omului în persoana Fiului Său, şi a făcut cu putinţă refacerea chipului Său în om (vezi Psa 2:7, 12; 40:7; Ioan 14:9–11; 2Cor 5:19).
În înţelepciunea Lui, Tatăl a ales să vorbească omenirii prin Fiul Său, de aceea Fiul e numit Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ioan 1:1–3, 14; DA 19, 22, 23). Prin studierea şi asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu, credincioşii menţin comuniunea cu Cerul şi sunt făcuţi în stare să trăiască spiritual. Asimilarea aceasta a cuvintelor Sale e descrisă de Isus ca mâncarea trupului şi băutul sângelui Său (vezi Ioan 6:47, 48, 51, 54–58, 63; DA 660, 661). Pâinea frântă folosită la Cina Domnului semnifică adevărul minunat că după cum omul îşi primeşte viaţa fizică de la Dumnezeu, care este izvorul vieţii, tot aşa păcătosul care se pocăieşte şi crede îşi primeşte viaţa spirituală de la Isus, Cuvântul lui Dumnezeu. Hrana fizică introdusă în corp e schimbată prin procesul digestiei în ţesuturi ale creierului, muşchilor, nervilor şi oaselor; şi de fapt devine chiar om. În felul acesta, din punct de vedere fizic e ceea ce mănâncă. La fel acela care prin studiu introduce în mintea sa Cuvântul lui Dumnezeu, şi îşi aduce viaţa la conformarea cu el prin puterea lui Dumnezeu, e schimbat dintr-un rebel, care trăieşte continuu în opoziţie cu Dumnezeu şi deci cu propriile sale interese supreme, întrun copil iubitor şi ascultător al lui Dumnezeu al cărui scop întreg în viaţă e de a reflecta chipul Creatorului său (vezi DA 660). Această experienţă preţioasă a fost făcută cu putinţă pentru om numai prin frângerea trupului lui Isus.
Se frânge. [„E frânt", KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestui verb.
Spre pomenirea Mea. [„În amintirea Mea", KJV]. Expresia aceasta arată că Hristos urma să fie absent când ucenicii Săi urmau să ia Cina în viitor. Pentru a imprima în sufletul oamenilor natura îngrozitoare a neascultării, Dumnezeu ceruse de la evrei sacrificii de animale. Dar sacrificiile acestea nu puteau prin ele însele să schimbe caracterul păcătosului care aducea sacrificiul; ele nu puteau decât să îndrepte privirea la Răscumpărătorul care urma să vină, care în propriul Său trup, urma să aducă marele sacrificiu prin care omul putea să fie împăcat cu Dumnezeu. Sfânta Cină, care a urmat după amintirea pascală a eliberării din Egipt, a fost dată, nu ca un sacrificiu, ci ca să amintească viu credinciosului de tot ce s-a săvârşit pentru el prin singurul şi marele sacrificiu adus de Fiul lui Dumnezeu pentru întreaga familie omenească (vezi Evr 9:25-28; 10:3, 12, 14).
Sacrificiul lui Hristos a fost desăvârşit; de aceea a putut fi adus numai o singură dată. Dar pentru a-l face de folos pentru toţi cei care ar căuta iertare de păcat prin El, Isus a devenit marele preot al omului în cer după înălţarea Sa, ca să prezinte acolo meritele sacrificiului propriului Său trup frânt în favoarea păcătoşilor care se pocăiesc „până va veni El" (1Cor 11:26; Evr 4:14–16; 7:24, 25; 8:1, 6; 9:11, 12, 14, 24). În timp ce Mântuitorul slujeşte în favoarea noastră în cer, înfăţişând înaintea Tatălui meritele sacrificiului Său, El invită pe ai Săi de pe pământ să ţină rânduiala care păstrează înaintea ochilor lor taina ispăşirii.
11:25 Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.
Tot astfel. [„În acelaşi fel", KJV]. Adică, cu aceeaşi solemnitate şi în acelaşi scop, şi pentru a învăţa acelaşi mare adevăr. Cuvintele acestea arată de asemenea că Domnul a mulţumit înainte de a invita pe ucenicii Săi să bea vinul (vezi Mat 26:27; Mar 14:23; Luc 22:17).
După cină. [„După ce a cinat", KJV]. Nu e cu putinţă de a determina la care punct din ritualul Paştelui a fost introdusă noua rânduire (vezi Ioan 13:2). Ea trebuia să fie o rânduială cu totul nouă, nu o continuare a praznicului pascal, a cărei însemnătate a dispărut când Hristos a murit.
Acest pahar. Printr-o figură de vorbire, paharul care cuprindea vinul stă în locul conţinutului lui. Paharul conţinea vinul de Paşte „neatins de fermentaţie" (vezi Mat 26:27).
Legământul. [„Testamentul", KJV]. Gr. diatheke, „un legământ", „o înţelegere", „un aranjament". Aici diatheke se referă la înţelegerea pe care a făcut-o Dumnezeu cu omul, prin care, datorită împăcării efectuate prin mijlocirea morţii ispăşitoare a lui Hristos, Dumnezeu urma să dea viaţă veşnică tuturor acelora care cred în Hristos (vezi Ioan 3:16, 36; 5:24; 1Ioan 5:12). Că acest aranjament pentru mântuirea omului era în vigoare înainte ca Isus să vină pe pământ, e cât se poate de evident, deoarece Abraam, între alţii, a fost mântuit prin credinţa în Răscumpărătorul făgăduit (Rom 4:3, 16–22; Evr 11:39, 40). Cum putea deci acesta să fie numit un legământ „nou"? Nu era nou din punct de vedere al timpului, ci din punct de vedere al timpului ratificării lui prin sângele lui Hristos. În ce priveşte legătura dintre legământul vechi şi cel nou, vezi Eze 16:60.
În sângele Meu. Se obişnuia în vremurile VT să se ratifice, sau să se sigileze, învoielile făcute între două părţi prin junghierea unui animal. În unele cazuri animalul era tăiat în bucăţi şi părţile contractante treceau printre părţile animalului despicat, semnificând prin aceasta legământul lor de credincioşie faţă de termenii legământului (Gen 15:9–18; Ier 34:18, 19). Vechiul legământ dintre Dumnezeu şi Israel a fost confirmat prin sânge de animale (Exo 24:3-8). Noul legământ dintre Dumnezeu şi om, întemeiat cu totul pe făgăduinţele lui Dumnezeu, a fost ratificat prin sângele lui Isus (vezi Evr 10:12, 14, 16, 20; PP 371).
Spre pomenirea Mea. E lucru de cea mai mare însemnătate ca realitatea Golgotei, cu toate implicaţiile ei, să nu lipsească niciodată din gândirea tuturor acelora care preţuiesc viaţa veşnică. Studiul ştiinţei mântuirii va ocupa atenţia celor răscumpăraţi în decursul veşniciei. Adevăraţii creştini vor dori să dea multă atenţie acestei teme în timp ce aşteaptă pe Domnul lor să vină (vezi Ed. 126; DA 659).
Ori de câte ori. Timpul şi frecvenţa ţinerii Paştelui fuseseră prescrise precis de Dumnezeu (Exo 12:1-20), dar nu aşa este şi cu Sfânta Cină. Frecvenţa celebrării ei e lăsată la alegerea credincioşilor. E lucru natural a gândi că aceia care iubesc pe Domnul şi sunt conştienţi de marea lor nevoie de El, vor fi voioşi să participe adesea la sfânta slujbă a împărtăşaniei.
11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
De câte ori. Vezi v. 25.
Vestiţi. [„Arătaţi", KJV]. Gr. kaggello, „a proclama", „a declara". Luând parte la rânduiala Sfintei Cine, creştinii proclamă înaintea lumii credinţa lor în lucrarea de ispăşire a lui Hristos şi în a doua Lui venire. Cuvintele lui Hristos „când îl voi bea cu voi nou în împărăţia Tatălui Meu" (Mat 26:29), încurajează pe urmaşii Săi să privească înainte prin încercări şi greutăţi la ziua glorioasă când El va reveni să ia pe poporul Său din lumea aceasta de păcat în sălaşul veşnicei fericiri şi păci (vezi DA 659). Enunţarea aceasta cu privire la arătarea sau proclamare morţii Domnului, sugerează că rânduiala nu trebuia să fie observată în secret. Ţinerea ei publică adesea face o profundă impresie asupra acelora care mărturisesc.
Ar trebui să fie evident din versetul acesta că toţi credincioşii trebuie să mănânce pâinea şi să bea vinul la serviciul împărtăşirii. Nici unul din elemente nu este consumat numai de cel care oficiază. Mâncând şi bând pâinea şi vinul, credincioşii declară credinţa lor în împăcarea deplină efectuată de trupul frânt şi sângele vărsat ale lui Hristos, şi în revenirea Lui în lumea aceasta pentru a lua la Sine pe ai Săi (Ioan 14:1-3). Rânduiala urmează să fie ţinută cât va dura timpul, de către toţi cei care sunt credincioşi. Nevoia pentru ţinerea ei va înceta când toţi credincioşii vor vedea pe Isus faţă în faţă. Atunci nu va mai fi nevoie de nimic care să aducă aminte de El, deoarece toţi Îl vor vedea aşa cum este (1Ioan 3:2; Apoc 22:4). După cum sacrificiile oferite la tabernacol pe vremea lui Moise şi mai târziu la templul din Ierusalim arătau spre moartea lui Isus în tot decursul secolelor până când Hristos a venit pentru întâia dată, tot aşa celebrarea Sfintei Cine declară că El a plătit preţul vinei pentru păcatele omenirii, şi va continua să o declare „până va veni El" a doua oară.
11:27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
De aceea. Adică, având în vedere ceea ce s-a spus cu privire la scopul Sfintei Cine.
Sau. [„Şi", KJV]. Mai degrabă „sau".
În chip nevrednic. Adică fără de cuvenitul respect datorat Domnului, ale cărui suferinţă şi sacrificiu sunt comemorate. Nevrednicia se poate spune că ar consista fie dintr-o purtare necuviincioasă (vezi v. 21), fie din lipsa de credinţă vitală, activă în sacrificiul ispăşitor al lui Hristos.
Vinovat. Cel care nu ajunge să aprecieze datoria incalculabilă pe care o are faţă de Mântuitorul, şi care tratează cu indiferenţă rânduiala pusă pentru a păstra proaspătă în mintea credincioşilor moartea lui Hristos, e vinovat de lipsă de respect faţă de El. O astfel de atitudine e înrudită cu aceea a celor care au osândit şi au crucificat pe Domnul. Cel care dă pe faţă o astfel de atitudine la Sfânta Cină ar putea fi considerat ca lepădând pe Domnul şi de aceea participând la vinovăţia celor care L-au dat la moarte.
11:28 Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
Să se cerceteze. Înainte de a lua parte la Sfânta Cină credinciosul ar trebui să-şi revizuiască cu rugăciune şi cu grijă viaţa sa de creştin, şi să se asigure că e pregătit să primească binecuvântările pe care le asigură participarea la această rânduială pentru toţi cei care sunt în bună relaţie cu Dumnezeu. Pe bună dreptate s-ar putea întreba dacă zi după zi are o experienţă de moarte faţă de păcat şi naştere din nou faţă de Domnul, dacă câştigă în lupta contra păcatelor care-l asaltează şi dacă atitudinea lui faţă de alţi oameni e bună. Cuvinte, gânduri şi fapte ar trebui să fie cercetate, ca şi deprinderile de devoţiune personală; într-adevăr, tot ce are o influenţă asupra progresului spre atingerea unui caracter care reflectă chipul lui Isus (vezi 2Cor 13:5; Gal 6:4). În timp ce cercetarea de sine şi îndepărtarea a tot ceea ce e contrariu gândului lui Dumnezeu este o lucrare în care creştinul trebuie să se angajeze în fiecare zi (vezi Luc 9:23; 1Cor 15:31; 7T 252), Sfânta cină reprezintă o ocazie specială pentru declaraţia publică de noi hotărâri. În ce priveşte funcţiunea rânduielii spălării picioarelor, de a ajuta pe credincios să ajungă experienţa necesară de pregătire, vezi Ioan 13:4-17.
Aşa. După ce a făcut o îngrijită cercetare a vieţii sale în legătură cu Domnul, credinciosul să se apropie de masa Domnului cu voioasă recunoştinţă pentru tot ceea ce Mântuitorul crucificat însemnează pentru el.
11:29 Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
[„Cu nevrednicie", KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea acestor cuvinte. Dacă sunt omise, sensul pasajului este: „Întrucât cel care mănâncă şi bea fără să deosebească trupul".
Osânda. Gr. krima, „judecata", nu necesar pedeapsa viitoare şi finală a celor nelegiuiţi. Prin participarea cu nevrednicie la Sfânta Cină omul este expus la neplăcerea lui Dumnezeu şi la pedeapsă, ca de pildă cea menţionată în v. 30, 32.
Deosebeşte. Gr. diakrino, „a deosebi", „a discrimina". Aici înţelesul poate fi că cei din Corint nu făceau deosebire între o masă obişnuită şi simbolurile consacrate ale rânduielii, că ei nu făceau nici o deosebire între hrana obişnuită şi ceea ce era pus deoparte pentru a le reaminti despre moartea ispăşitoare a lui Hristos. E o mare deosebire între lucrurile amintitoare de evenimente obişnuite din istorie şi amintirea lucrării prin care s-a făcut cu putinţă readucerea păcătosului în favoarea divină. Credincioşii n-ar trebui să trateze orânduiala ca o simplă ceremonie comemorativă a unei întâmplări din istorie. Ea e aşa ceva, şi încă şi mai mult; ea e un reamintitor a ceea ce păcatul a costat pe Dumnezeu şi a ceea ce omul datorează Mântuitorului. Ea e şi un mijloc de a păstra proaspătă în mintea credinciosului a datoriei credinciosului de a da mărturie publică despre credinţa sa în moartea ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu
Hai gata treminati cu prostiile nu va mai contraziceti ca deja scrieti mai mult decat in biblie. Va multumesc pentru raspunsuri pacatosilor, pace voua tuturor da nu stiu care raspuns sal declar castigator
Si tu sa bagi bine la caput ca pana nu te apuci de crestinism serios, o sa umbli tantaroi pe TPU si pe internet si o sa mori prost. Prostia e de la diavol nu de la Dumnezeu.
Pune mana si fa.
Cu cat judecti si hulesti mai mult cu atat iti strici mintea. Trage de tine si iesi din cercul vicios in care ai intrat. Hotaraste-te in fiecare zi sa renunti la cate-un obicei prost/rau si sa devii crestin. Nu trebuie sa-l dovedesti tu pe Hristos, ca se dovedeste El la timpul cuvenit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
