Intristarea lumii aduce moartea. Ce aduce dar intristarea care este dupa voia lui Dumnezeu?
2Corinteni 7,10 Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Deci:,, Lumea e cu lucrurile ei, in aceste sens trebuie inteles cuvantul, se refera la persoanele pe care nu le intereseaza deloc macar de Dumnezeu, de ideea de mantuire, viata curata, randuiala ortodoxa, ca sunt multi care fac fapte bune si merg cu ele in iad, ca si fecioarele cele nebune din evanghelie care nu dobandisera harul Sf. Duh. Intristarea aceasta suprema dupa Dumnezeu, e o bucurie cand cineva o dobandeste, trebuie inteleasca ca un dor de a petrece mereu cu Dumnezeu in minte si in faptele mantuirii, adica iubirea aproapelui demonstrata prin fapte. Sa nu va ganditi niciodata ca dupa moarte veti mosteni imparatia care nu a-ti trait-o inca de pe pamant,, a spus Parintele Arsenie Boca. Luca 17, 20 Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21.Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Normal ca daca omul se intristeaza dupa cele ale lumii de asa maniera incat pe Dumnezeu i-l da deoparta ca n-are timp de El, isi face singur raul departandu-se de la izvorul Vietii. Fratilor!, atentie din ce Biblie cititi, ca sunt in lume vreo 365 de mii de variante. Cate o mie pentru fiecare zi din an 
. Multe greseli au survenit, ba la traducere, ba la copiere, si mai cu seama coada necuratului care prin oamenii lui netrebnici a schimbat adevaratele sensuri ale celor prezentate sau explicate, ca sa nu se cunoasca Adevarul care este Viu, prin Hristos Domnul! Apocalipsa 1, 17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
18.Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului. Va doresc tuturor un an 2013 cu Pacea Domnului Iisus in suflete si toate cele bune spre mantuire.:X
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Daca am inteles bine, intristarea care este pe placul lui Dumnezeu aduce mantuirea. Cred ca la asta de refereai.
2 Corinteni 7:10: "Căci întristarea după voinţa lui Dumnezeu aduce o căinţă care duce la salvare".
Pai daca este un raspuns anume, de ce ne mai intrebi? Este asta un test religios?
Intrebarea este formulata gresit!
Intristarea dupa voia lui Dumnezeu aduce...intristare,suferinta,ura,razbunare,razboaie,crime..nimic pozitiv
Eu nu am vazut toata lumea intristata, Dumnezeu nu ne vrea tristi!
Din poza aia a ta care scoate din context pe Sf.Nicolae tu ai mai mult fata de "troll" incompetentule.
Cum poti ma sa debitezi un asemenea raspuns? Ah...ma ia durerea de cap cand vad cat de redus mintal esti.Dar asa de curiozitate:Ce te face sa spui o asemenea porcarie?
Mda,si se vaita crestinii ca ateii injura prea mult.Ai fost de mic prea indoctrinat, ti s-a bagat apa sfintita pe gat cu forta, sau care e problema?
Si totusi nu suntem scutiti de incercarile vietii.2 Cor.4,, Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
2Cor 7.5;
9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.,,
Mai bine nu as da raspuns la un om care nu a luat vreodata apa sfintita.
Si tot nu mi-ai raspun la intrebare ma "cantitate neglijabila".CE TE FACE SA SPUI O ASEMENEA PORCARIE?"Dumnezeu se hranste din tristete"asa cum te hranesti tu din prostie.
Daca oamenii ar fi fericiti, crezi ca le-ar mai pasa de Dumnezeu?
Dumnezeu nu ne vrea tristi. Dupa parerea mea, intristarea aduce fericirea. Caci fara intristare, fericire nu se poate. Ce rost ar mai avea ea atunci? Ar fi normalitate si in lume ar exista numai obisnuinta, rutina, care ar duce la depresii, automat la tristete. Intr-un fel, si tristetea este buna, ne trebuie. Astfel nici binele nu se poate divide de rau caci unul ii da substanta celeilalteia. Se sprijuna una pe alta, isi dau sens, se echilibeaza. Pot da un exemplu foarte clar: cel ce este bogat de mic nu a simtit niciodata cum este sa nu aiba ce pune pe masa, sa nu aiba cu ce sa se imbrace. Sau, daca a avut prieteni, nu cunoaste suferinta adusa de singuratate. Astfel, fericit nu este si tot nu pretuieste lucrurile sale. Dar cel ce s-a imbogatit treptat, care a simtit durerea, cel care si-a facut un prieten tarziu, pana atunci fiind singur si trist, numai acela va simti fericirea adevarata. Dupa ce a trecut deja prin tristete.
Nu e deloc redus mintal, doar gandeste mai "filosofic" ca tine. si cred ca s-a referit la faptul ca de cele mai multe ori tristetea e motivul pentru care oamenii se gandesc la Dumnezeu. Cand ai nevoie de un ajutor, apelezi la Dumnezeu. Daca toti am duce-o bine, am fi fericiti si impliniti, n-am avea nevoie de El. Prin urmare, tristetea il mentine in viata pe dumnezeu. Alte curiozitati mai ai?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
