Ma adresez voua cititorilor si va cer cu seriozitate ajutorul. Tatal si cu mama mea nu se mai inteleg de multa vreme.Traiul meu a devenit o lupta psihologica.Nu glumesc deloc cand spun ca de 6 ani nu exista zi in care ei sa nu se certe daca nu se intalnesc.Eu am fost mereu o fire sensibila si am crezut in Dumnezeu, dar am observat ca El nu ma ajutat.Inca de mic de la 8 ani, de cand eram abuzat{pe atunci tatal meu nu doar ca ma speria urland si aruncand cu chestii, uneori venea peste mine si ma lovea}ma retrageam in biserica ca sa scap de suparare si depresie.Viata mea a fost fericita cat de cat pana la 15 ani, reusind sa stau numai pe afara cu prietenii.De la 15 ani mama mea a innebunit si a continuat sa ma blesteme in fiecare zi, ea simtind ca eu vreau sa scap din casa lor.Nu mi-a mai mers bine in nimic.La sport nu m-am mai dus, la scoala nu, nu mai am nici un prieten.Nu ma mai pot nici ruga la Dumnezeu.Cand vine vorba de o barfa sau vin niste prieteni de-ai lor, ei sunt cei mai buni si cei mai glumeti.Au facut pe toata lumea sa creada ca sunt un ciudat si un ratat. Uneori ma bag in camera cand sunt singur si incep sa plang cu glas tare.M-am gandit de repetate ori sa ma sinucid.Ei se cearta de la o vreme cu asemenea isterii incat am ajuns sa am o problema la inima.Numai cand ii vad sau aud ma inteapa inima cu adevarat.Ma blesteama regulat cu istericale mama si tata ori zice ca s-a saturat de mine ori ca nu a iesit nimic bun din mine si i-am stricat viata. Daca nu voi fi ajutat caci am scris acest mesaj cu ultima putere, ma voi sinucide

Of, problema ta e că ți-ai pus încrederea în divinitate, iar cum nu ai văzut rezultatele ai dat în depresie.
Singurul care poate să te scoată din asta ești tu, înveți să ignori, să nu îți pese de ce zic iar dacă devin violenți ai tot dreptul să le răspunzi cu aceeași mână până te satură. Nicio divinitate nu te scoate din așa ceva, poate doar un prieten care să-ți dea forță să-ți bagi picioarele în ei și în ieșirile lor și să te descurci în situația în care ești.

Pui prea mare pret pe viata asta iar de viata vesnica mi se pare ca uiti. Parintele Arsenie Boca zicea ''necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare''. Ai mult de munca daca vrei sa continui sa traiesti cu parintii tai. In primul rand mergi la Biserica, roaga-te cat de des posibil, tine post (doar daca vrei) si fa milostenie. Apoi sa nu uitam de scoala (nu te apropie de Dumnezeu in niciun fel dar parintilor le place cand isi vad copii mergand la scoala). Nu mai pune la inima ce iti zic parintii, si nu uita ca preotul poate sa dezlege orice blestem. Incearca sa vorbesti frumos cu parintii tai si sa nu uiti ce a zis Sfantul Ioan Gura de Aur ''de fiecare data cand suferi Dumnezeu iti ramane dator''. Sinuciderea nu este o varianta prea buna, stii tu iadul, focul vesnic de miliarde de ori mai puternic decat focul de pe pamant care arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită către cei păcătoşi. De acel foc se tem si diavolii ca ei se rugau Mantuitorului când făcea minuni pe malul Mării Galileii ''Te ştim pe Tine cine eşti, Fiul Celui Preaînalt; Te rugăm nu ne trimite pe noi în gheena''. Totusi daca nu te deranjaza sa induri cele mai mari chinuri posibile o vesnicie poti sa te sinucizi. Sper ca ti-au fost de folos sfaturile mele.

"Traiul meu a devenit o lupta psihologica"- CASTIGA LUPTA ASTA!
Nu te da batut! Intreaga viata e o lupta, vei mai avea de indurat! Acum doar te va cali!
Imi pare rau sa aud ca exista si astfel de parinti! Cum sa iti blestemi propriul copil?
A te detasa de ei nu inseamna a te izola si a suferi in tacere! Pleaca de acasa atunci cand se cearta( sper ca asta sa nu se intample in toiul noptii), du-te, plimba-te! In niciun caz sa nu te bagi in scandalul lor, pentru ca atunci toti nervii ii vor descarca pe tine!
Incearca sa vorbesti cu mama ta, atunci cand o prinzi in toane bune. Spune-i ca tu suferi, desi ar trebui sa inteleaga singura asta!
Fa-ti prieteni!
Intoarce-te la scoala. De ce ai renuntat la scoala? Parintii au fost de acord sa renunti sau nu stiu?
Capul sus! Si mult curaj! Viata e o lupta continua, nu te lasa infrant!

Nu dumnezeu este solutia, gandeste-te la ceva ce iti ce iti face placere sa iti faci si umpleti timpul cu asta

Stimabile, in situatia dumitale cel mai bun lucru e sa discuti cu un psihiatru. E mai bine decat sa-ti faci felul din ciuda.

Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva Duhului Sfânt", adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde asumate.
Sinucigasul da dovada de necredinta sau o credinta bolnava, pacatuieste contra trupului sau care este biserica Duhului Sfant.
Nu merită să te sinucizi, ai prea multe de pierdut, fii optimist și într-o măsură oarecare egoist, mai gîndește-te și la tine, la viitor, la cît de frumoasă e viața. Nu trage atenție la cele din jur, viața ți-o creezi singur, cu propriile mîini. Doar lașii și ticăloșii aleg drumul sinuciderii. Gîndește pozitiv, gîndurile se materializează.

Oricum ai face tot acolo ajungi parerea mea bafta multa

Hei voi astia crestinilor sariti si ajutati omu asta ca nauziti este deja la ruina. Datii ceva milioane si lui ca nu mai are ce minca, unde sta etc.Probabil de aia a si postat aici povestea asta sa primeasca ceva un ajutor material.Asa ca haideti puneti mina de la mina si ajutati ca de nu va vede Dzeu si dupa nu se stie unde o sa ajungeti.

Capul sus, învață, fă-te mare și apoi le dai peste nas.

Tu deja ai făcut foarte multe sacrificii (renunțarea la școală, afectarea sănătății, tulburare continuă...). O eventuală continuare în aceeași direcție va conduce la perpetuarea acelorași probleme, la agravarea lor (răul spiritual al comportamentelor greșite ale părinților nu pot avea ca rezultat firesc vreun bine, de nici un fel, ci doar degradare, a sănătății, a relaționării, a reproșurilor nedrepte, etc… ).

Este absolut necesară ieșirea din acest mediu psihic viciat, chiar dacă înseamnă suspendarea temporară a relațiilor familiale. Din acest motiv există instituții precum "Protecția copilului", care, garantat soluționează cu PRIORITATE astfel de cazuri.

Oricât de dificil ar fi pasul, este necesară o "pauză", un o schimbare în viața ta, care să-ți redea bucuria normală și firească de a trăi, de a da un sens concret vieții, chiar dacă asta presupune "aventura" unor PAȘI MĂRUNȚI, DAR SIGURI!

La o vârstă a adolescenței la care începi să cunoști ce este aceea "maturizare", "responsabilități asumate și pe cont propriu", "solicitare a unui minime independențe", nu mai ai în primul rand nevoie de un tată surogat sau mamă surogat, ci de un mediu potrivit, liniștit, tolerant, care să-ți ofere mai mult sau mai puțin susținere, dar să fie cu adevărat susținere, nu ceea ce ți de oferă acum.

Te gândești probabil că sacrificiul ar fi îndepărtarea temporară de mamă, care, dacă ar ține cu adevărat la tine, nu te-ar mai folosi ca pe un "sac de box" asupra căruia să-și refuleze frustrările, ci te-ar susține cu adevărat, ar fi interesată de starea sănătății tale, de viața. Dar nu poți rezolva toate problemele DEODATĂ.

Orice schimbare în bine cere un sacrificiu. Acest sacrificiu nu înseamnă vreo pierdere definitivă, ci doar, schimbarea raportului de forțe, pentru a se pune cu adevărat preț pe valorile tale și intențiile de a-i ajuta în vreun fel și pe părinți.

De o astfel de schimbare au nevoie și ei pentru a-și evalua atitudinea și viața. Cei doi părinți trebuie responsabilizați astfel încât să conștientizeze că ei nu-ți oferă ție nici o altă alternativă decât SCHIMBAREA MEDIULUI.

Singurul motiv de a nu pleca, ar fi situația în care viața ta să fie "tolerată", înțeleasă și susținută. Dacă acest lucru în continuare nu îl vei obține, inițial nici prin rugăminți, insistență și argumente, și în final nici prin avertismente, nu poți aștepta pur și simplu să se dezintegreze totul sub ochii tăi.

Trebuie să ai CURAJUL de a înfrunta nu atât viața în mod pasiv, cât de a lua deciziile pe care numai tu le poți lua. Trebuie doar să vrei să-ți trăiești viața, pentru că viața este minunată. Dacă acum ești pe fundul unei grote adânci, nu înseamnă că asta este singura perspectivă a vieții. Ieși la suprafață!

Viața poate fi foarte fericită aici, prin faptele noastre, iar ulterior există și VIAȚĂ VEȘNICĂ. Starea unui om neîmplinit, rămâne o stare veșnică de frustrare, tulburare sau zbucium. Nimeni nu dorește PERMANENTIZAREA VEȘNICĂ a unei stări de zbucium sufletesc! Sinuciderea nu este nicidecum vreo soluție, ci o deschidere a unui chin sufletesc veșnic (pe lângă cel trupesc), al celui care s-a îndepărtat singur de căutarea unui drum al ieșirii la lumină…

Voi reveni cu un răspuns imediat ce voi avea posibilitatea dar nu te gândi la lucruri șoptite de diavol!

Toate problemele tale se pot rezolva cu adevărat. Trebuie doar să-ți dorești suficient acest lucru și îți vei găsi curajul pentru a face acei pași, mai mici sau mai mari!

Hipersensibilitatea de care spui, nu este decât o vulnerabilitate psihică peste care vei trece. Ai nevoie de susținere, ai nevoie de prieteni sinceri, dezinteresați...

Trebuie sa te uci la politie si la protectia copilului, numai daca nu e-ai sinucis si sa mergi regulat la biserica

Din ce spui tu, in familia ta fiecare cu adevarul lui, total diferit de a celuilalt, fiecare dintre voi crede ca el/ea are dreptate, detine adevarul absolut iar celalate gresesc. Nimeni nu poate sa inteleaga pe celalalt.
A vedea in propria persoana perfectiunea iar in cea de langa doar defecte este o problema destul de grava, destul de intalnita la adolescenti(ei au mereu convingerea ca dreptatea e de partea lor, nu sunt intelesi, nu sunt iubiti, etc).
Eu cred ca solutia este un psiholog, el te poate ajuta sa afli cat este de motivata convingerea/ura ta pentru parinti tai. Nu tot timpul avem dreptate, chiar daca suntem absolut convinsi ca avem. Cand noi gresim vrem sa fim intelesi, sa fim iertati, motiv pentru care si noi trebuie sa iertam, sa fim ingaduitori, intelegatori. De ce avem nevoie aia trebuie sa oferim, nu trebuie sa avem pretentii mai mult decat putem oferi.

Posibil sa ai ceva dreptate, nu zic nu, dar, desi nu va cunosc... exclud varianta ca tu ai doar dreptate iar parinti tai doar gresesc.

Esti sensibilizat, ai o fire gingasa, te superi repede si pui la suflet orice, ceea ce iti afecteaza sanatatea(aici au "gresit si gresesc" parinti tai - nu au vazut, anticipat asta, dar nu-i poti condamna, asa cum nimeni nu te poate condamna pe tine ca nu poti intelege anumite lucruri). In plus, aceste nereguli in familie afecteaza si sanatatea parintilor tai, nu doar a ta. Si parinti tai ar vrea sa fie bine, liniste si fericire in familie, dar nu stiu cum sa procedeze pentru a le obtine.
Eu cred ca ti-ai facut o convingere gresita cu privire la parintii tai, acele cuvinte neplacute nu sunt gandite, ele sunt spuse la nervi. Eu sunt sigur ca parinti tai te iubesc, ca iti vor binele, doar ca le sunt slabiti nervii, nu mai au rabdare, nu stiu cum sa mai procedeze ca sa fie bine, sa fie si ei intelesi, asfel se aduna o tensiune si rabufneste prin isterii, cuvinte neplacute.
Incearca sa faci unele compromisuri(vezi raspunsurile anterioare), nu va fi usor, dar daca nu lupti pentru a fi mai bine, situatia va merge spre rau. Trebuie sa privesti mai cu optimism, sa vezi si partea buna a lucrurilor. Tu te victimizezi, vezi ce este in sufletul tau, dar ai tu idee ce este in sufletul mamei tale? Nu cred. Cand mama ta este in toane bune trebuie sa vorbesti cu ea, sa-i spui ce te doare, ce ai pe suflet, dar sa nu faci greseala sa o faci intr-un mod transant, acuzativ, ci sa o faci delicat, frumos, sa fii deschis si intelegator la reactiile ei.
Si capul sus ca vor veni si zile fericite.

Si prin sinucidere ce castigi, iti zic eu nimic, trebuie sa fii puternic
in primul rand ar trebui sa iti impui nu-mi pasa, asa parerea lor nu te mai afecteaza
nu fi un milog si numai cere mila in fata unei zeitati care in realitate nu exista, e o situtatie critica si ar trebui sa ai grija cu ce prieteni de inhaitezi
si daca tot nu se inteleg sunt curios sa aflu motivul pentru care nu divorteaza

Trebuie să existe şi partea bună în situaţia asta dar nu o găseşti tu! De ce eşti laş? De ce renunţi atât de uşor? Ce întrebări retorice pun şi eu când nu cred că există om care nu a cedat măcar o singură dată. Oricum: De ce nu te angajezi undeva ca orice pentru a câştiga ceva şi pentru a le arăta alor tăi că nu eşti o povară.

Uite ce e: eu am (şi nu numai) am încercat să te opresc dar eşti prea orb ca să poţi vedea cât de frumoasă e viaţa dincolo de părintii tăi idioţi! Numai un om cretin şi-ar lua viaţa şi nu mă face să cred asta despre tine. După cum ai spus eşti frumos, minte ai, de ce ai vrea să pierzi toate astea?! De prost ce eşti! Şi asta a fost o încurajare.

Ok! Astea sunt probleme psihologice grave si nimeni nu te ia in serios, eu te-as sfatui sa mergi la un psiholog sa vorbesti cu el, de asemenea daca tatal tau de agreseaza fizic si verbal ar trebui sa mergi la politie.

Tu traiesti intr-o familie total necrestina care nu asculta de Dumnezeu ci de diavol. Singurul care asculta de Dumnezeu esti tu. De asta diavolii din tatal si mama ta incearca sa ajunga si la tine sa te faca sa te sinucizi si sa ajungi in iad. Sa nu te sinucizi! Nu te mai gandi niciodata, daca te sinucizi ajungi in iad unde o sa traiesti vesnic durerea asta, daca aici in viata asta il ai pe Dumnezeu care te protejeaza de diavolii din parintii tai, in iad nu o sa-l mai ai acolo pe Dumnezeu cu tine si diavolii te vor chinui vesnic, iar ei iti stiu fricile cele mai mari si mai ascunse. Daca durerea din viata de aici ti se pare mare atunci in iad cum crezi ca va fi? De unde crezi ca iti vine gandul de sinucidere? De la Dumnezeu? NU! de la diavoli. Dumnezeu nu ne zice sa ne sinucidem Dumnezeu ne ajuta sa ne luptam pentru viata noastra. Dumnezeu da viata, satana ia viata.

Si eu am ajuns fata in fata cu sinuciderea la 33 de ani acum 1 an, dar eu nu prea credeam in Dumnezeu si cand am ajuns in momentul ala nenorocit nimeni nu a putut sa ma ajute, diavolii ma indemnau sa-mi iau viata. Si atunci cu ultimele puteri m-am dus la Dumnezeu sa ma ajute ca numai la El mai aveam speranta, mi-am cerut iertare pentru tot ce am gresit si Dumnezeu m-a salvat. Asa l-am gasit pe Dumnezeu intr-un moment nenorocit din viata si acum stiu ca El exista si m-a ajutat sa traiesc si sa-mi schimb viata in bine. Cand m-am dus la Dumnezeu, Dumnezeu nu m-a pus sa-mi iau viata ci Dumnezeu m-a incurajat sa lupt cu diavolii, mi-a dat rabdare sa indur raul pe care mi-l trimiteau si in timp, in cateva saptamani am scapat de ei. A fost un moment in care am avut de ales intre Dumnezeu si diavol si l-am ales pe Dumnezeu.Si la tine este la fel si tu ai ajuns intr-un moment in care trebuie sa te decizi sa-ti schimbi viata, sa mergi cu Dumnezeu si sa-ti schimbi viata in bine sau sa mergi cu diavolul sa te sinucizi si sa ajungi in iad. Alege-l pe Dumnezeu!

Si eu am avut un tata alcoolic si violent, nu cu mine cu mama mea, imi dau seama cat de greu iti e cand te loveste. Dar asta nu m-a impiedicat sa merg la facultate si cu primii bani sa plec de acasa impreuna cu mama. Nu este vina ta pentru ca ei au casatorie nereusita. Ei dau vina pe tine pentru ca sunt prea slabi sa isi recunoasca greselile si sa se schimbe. Tu trebuie sa fii puternic si sa te schimbi. In primul rand ocoleste-l pe tatal tau, nu-i da motive sa se ia de tine. Oamenii rai, cum este tatal tau au tendinta de a trage in iad dupa ei si pe cei de langa ei. Ocoleste-l pe tatal tau cat se poate, nu-i spune ce faci, un om rau poate pe multi sa traga in deprimare si in disperare. Gandeste-te la tatal tau ca la un om slab, care in loc sa il asculte pe Dumnezeu asculta de diavol si isi face rau si lui si familiei. Cunosc tipul asta de prefacatorie in fata altora, asa facea si tatal meu si incerca sa ne faca pe noi sa parem anormale in fata altora pentru ca se simtea vinovat. Mama ta simte ca o sa ramana singura de asta se comporta asa cu tine, arunca esecul vietii ei pe tine. Inceaca sa-i spui sa divorteze, sa va mutati intr-o garsoniera si sa stati linistiti. Nu este rau ca plangi "fericiti cei ce plang ca ei se vor mangaia", asa ne spune Iisus. Plansul e o eliberare de suferinta, este si o apropiere de Dumnezeu, pentru ca si Dumnezeu a patimit pe cruce asa cum si tu patimesti.

Nu-ti pierde credinta in Dumnezeu. Dumnezeu e langa tine pentru ca vede ca esti un om bun si asta este tot ce conteza pentru El. Gandeste-te ca macar din experienta asta vei sti sa nu fii si tu un tata pentru copiii tai cum a fost el cu tine.Stai langa prietenii tai, nu te izola in nici un caz. Esti abia la inceputul vietii, nu stii ce o sa te astepte mai departe, dar credinta in Dumnezeu sa nu ti-o pierzi niciodata. Ai acumulat in tine dureri multe, frica, deprimare, le stiu foarte bine pe toate, le-am trait si eu la fel, nu le mai tine in tine spovedeste-le. Gaseste un preot duhovnic bun spune-i ce ti-a facut rau tatal tau, mama ta si ce ai facut si tu rau cu toata sinceritatea. Mai mergi la litughie duminica, macar la final, o sa vii mai linistit si cu speranta. Incearca sa nu intri in conflict cu tatal tau, ocoleste-l, nu-i da nici un prilej sa te mai certe. Cand iti vine sa te deprimi spune rugaciunea Tatal nostru. Nu lasa deprimarea si disperarea sa te cuprinda.

Dumnezeu ne ajuta, de multe ori nu stim cat ne ajuta, uneori ne dam seama dupa cateva zile sau dupa cativa ani. Tu poate ai fi devenit la fel de rau ca tatal tau, slab, care da vina pe copil si sotie pentru esecul lui in viata, dar Dumnezeu e langa tine si incearca sa te faca sa te schimbi, sa fii un om puternic, sa iti schimbi viata in bine in lumea asta si ai o viata frumoasa si vesnica in lumea cealalta. Nu renunta la sport, intoarce-te la sport, mergi la scoala, mergi la prieteni, nu te izola de oameni. Gandeste-te ca esti la inceputul vietii, e o experienta din care o sa iesi rezistent, puternic, roaga-te in continuare la Dumnezeu. Asteapta sa implinesti 18 ani sa poti sa te angajezi, sa ai salariu tau si sa te muti, sa te angajezi in alta tara, esti abia la inceput de viata. Pentru multi inceputul este greu. Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea putere. Nu-ti pierde speranta in Dumnezeu, Dumnezeu intotdeauna ii ajuta pe oamenii Lui!

L-am raportat deja, am scris la contact. De ce razi?

Daca raspunzi la ura cu ura tot tie iti faci rau, tot tu te simti rau, iei diavolii de la ei prin ura. Da e vina lor, dar tu trebuie sa te aperi de ei si sa ai grija ca ura lor sa nu te contamineze si pe tine. Ocoleste-i cat poti si mergi cu prietenii tai, gaseste-ti un hobby, nu te izola.

Gandeste-te la lumea de dincolo, la Judecata de apoi, toti vom ajunge acolo si vom ajunge sau in iad sau in rai, nu exista o lume intermediara. Lasa-i in pacatele lor, nu mai pune la suflet, detaseaza-te. Pana la urma nu mai ai 8 ani, ai peste 15 ani, esti mai puternic acum decat la 8 ani. Nu te mai lasa afectat de cearta lor. Probabil au realizat ca nu mai au sentimente unul fata de altul, ca nu au fost parinti buni, nu au curajul nici sa se schimbe si atunci nu le-a mai ramas decat sa se certe ca niste oameni lasi care nu incearca sa isi rezolve problemele dintre ei si in loc sa divorteze prefera sa se certe si sa dea vina pe tine. Nu intra si tu in lasitatea lor. Fii puternic si desprinde-te de atmosfera de ura din casa, stai cu prietenii, nu renunta la scoala, macar termina liceul. Si la 18 ani poti sa te angajezi si sa pleci din Romania.

Da, dar aici din cat am citit se refera la parinti care vor sa controleze viata copiilor si cand ei devin adulti. La tine ai spus ca te batea la 8 ani, parintii se cearta intre ei, deci ei doi au avut o problema si dau vina pe tine. E posibil sa se aplice doar pentru mama ta, ei sa-i fie frica ca pleci, dar nu din control parental si pentru ca va ramane singura cu un om la care nu tine, de asta striga mama la tine.

"Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici."
Acum depinde de tine sa te aduni si sa-ti faci un plan de viitor. Inceputul ar putea fi intoarcerea la scoala si la sport. Nu uita un lucru, Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi si forta de a merge mai departe o ai in interiorul tau. Trebuie doar sa ai incredere si sa o descoperi. Inima buna iti doresc!

Problema este firea ta in primul rand. Datorita firii tale parintii te trateaza ca pe un prost. Toti nervii si-i varsa pe tine, toate esecurile in viata lor sunt vina ta si nicidecum vina propiei lor conduite, sunt constienti de faptul ca tu nu poti riposta. Se simt puternici ca exista o persoana pe care o domina, se simt puternici in jurul unei persoane mai "proaste" ca ei.
Esti dominat de parintii si consider ca singura cale de iesire este sa rabufnesti, mai precis trebuie sa devii un nebun. Razi cand esti lovit, razi cand esti batjocorit, razi de ei si de mizeria lor. Actioneaza nu conform dominatului ci ca cel dominant. Evident ceea ce iti spun este greu de realizat si necesita timp si curaj. Cand tatal tau mai da in tine, spune-i sa dea in continuare, intoarce si celelalt obraz. Esti dominat psihic de catre parintii tai, o palma doare mai mult decat in realitate.

De $$mecher daca nu-ti convine poti sa incepi sa plangi.
Am insultat jigodia datorita mesajului lui de mai sus impotriva satanistilor.
"aca a cautat alinare care-i problema ma mu ist satanista care esti"
Te simti frustrat cand cineva este persecutat datorita faptului ca este crestin, dar cand un crestin persecuta totul este ok sau cum?
A fii satanist este ceva deplorabil si de rau augur?

Du-te la politie, ei vor avea grija de tine... poate iti vei gasi o familie care sa te iubeasca, sper ca ti-am fost de ajutor