Mai am o singura intrebare

cristi202 a răspuns:
De ce sa nu preferi sa crezi intr-o explozie, si sa faci astfel ce vrei cu viata ta, decit sa crezi intr-un Dumnezeu care se asteapta la un anumit comportament din partea ta, asta insemnind ca nu mai poti face tot ce ti-ai dori? Nu e mai simplu sa traiesti fara sa iti asumi vreo responsabilitate, decit sa te gindesti mereu la ce consecinta pot avea faptele tale?

din cate observ crestini dupa afirmatia lui cristi scopul lor in viata este unul divin deci a ajuta aproapele lui, a face bine etc

ciudat eu nu vad asemenea oamenii buni in jurul meu unde sunt?

de ce nu ne putem accepta asa cum suntem, de ce trebuie sa jignim mereu alte persoane cu diferite mentalitati de gandire?


daca credeti in dumnezeu de ce faceti pacate daca stiti ca ajungeti in iad?

Una este ce zicem, ( că este ca un fel de teorie,) și alta este ce facem ( și asta este practica, iar practica, contrazice de multe ori teoria).

Da, scopul oricarui crestin e divin, sa faca bine in jur, sa isi iubeasca aproapele. Si nu ciudat deloc ca nu vezi asemenea oameni in jurul tau. E mai degraba trist. Nu vezi, pentru ca nu e usor sa atingi acel scop nobil. A fi crestin, a face bine, a iti iubi aproapele presupune renuntare la sine, la tot ce esti si ce ai, si asta nu e usor de facut. E ca si cind ai incerca sa mergi impotriva curentului, sa te ridici impotriva a ceea ce esti tu ca fiinta. Fa tu asta doar o zi, sa vezi daca reusesti, si atunci vei realiza cit de greu ii este unui crestin sa o faca. De fapt, e imposibil de realizat, la fel de imposibil precum a te ridica de la sol tragindu-te de propriul par in sus, insa, ceea ce e imposibil pentru tine, pentru un crestin, desi e foarte greu, devine, datorita ajutorului lui Dumnezeu, extrem de posibil.
Crestinismul cu asta incepe, cu renuntarea la sine, si chestia asta e terorizanta, pentru ca realizezi ca, devenind crestin, tu de fapt, desi vei continua sa traiesti, tu trebuie sa mori, tu trebuie sa fii dat la o parte, tu trebuie sa cauti nu ce iti place tie, ci lui Dumnezeu si altora. Si chestia asta e atit de greu de realizat, incit cei mai multi cauta mai degraba sa scape printr-o forma de religie. Desigur ca e mai usor sa te rogi, sa te inchini, sa faci orice altceva decit sa mori fata de tine insuti pentru a atinge acel scop nobil de a fi bun si a-ti iubi aproapele. Eu ti-am mai zis ca crestini adevarati sunt putini in lumea asta, desi multi se bat cu pumnul in piept ca sunt crestini. Daca toti ar sti ce inseamna crestinismul cu adevarat, ar fi crestini ca pe vremea comunistilor, cind se dadeau toti cu sistemul si erau atei, crestini fiind putini, pentru ca erau persecutati. Insa cine era crestin pe atunci, era cu adevarat.
Dar ai fi inteles chestia asta doar daca citeai ceea ce ti-am dat sa citesti.

Si inca ceva: ateismul nu e starea naturala a omului. Sfintul Augustin spunea ca "sufletul omului s-a nascut ca sa fie crestin" si asa si este. Insa trebuie sa devii crestin pentru a intelege asta, pentru ca, devenind crestin, realizezi ca de fapt te-ai intors "acasa", ca asa lucrurile au luat-o pe fagasul normal, ca esti exact ceea ce trebuia sa fii, ca ai raspunsul la intrebarea "de ce exist?" si "pentru ce traiesc pe pamintul asta?"
Ia sa vad, reusesc sa te fac sa iti schimbi din nou ID-ul?