Nu stiu de ce dar parca noi oamenii am devenit asa ca niste maimute fara suflet, adica ne inmultim, crestem, mergem la scoala, mancam, bem, furam, mintim, ne batem joc unii de altii, ne ducem femeiile la produs, platim taxe, conducerea ne fura, datorii la intretinere si totusi viata merge mai departe cu fiecare generatie care vine.

Cand sunt singur stau uneori asa si ma gandesc oare cum ar arata aceea lume perfecta. O lume fara suferinta, umilinte, saracie, griji, minciuna, falsitate.

Daca bunul Dumnezeu a creat lumea asta asa cum e ea acum si o schimba in continuare in mai rau o face intentionat s-au ne testeaza credinta?

Cand eram copil nu prea stiam mare lucru dar acum parca totul e pierdut in vazduh numai iarba lipseste sa ia foc si suntem gata cu totii. https://www.youtube.com/watch?v=8DxnCdqt3mw
Lumea se duce de rapa si asta din cauza pacatelor sale asta se stie de la inceput dar totusi ar putea sa fie altfel finalul. Dar totusi singura speranta care ne-a mai ramas este sa ne salvam sufletul caci exact cum scrie la carte: sufletul care a pacatuit acela va muri.

De sapatamani bune, nici macar nu le mai stiu numarul lor exact, am ajuns sa traiesc cu frica fata de Dumnezeu mai ales ca constiinta de sine imi da reset si play la absolut toate amintirile din viata mea si prin cate am trecut dar totusi aceasta frica nu stiu cum sa o descriu parca vine din suflet si incep sa tremur tot.

Cu cateva zile in urma eram cu gandul la moartea mea si la cum o sa fie atunci https://www.tpu.ro/......i-am-stat/ dar acum ma gandesc cu groaza la ziua de maine si la ce ar putea sa urmeze si mai ales la ce as putea sa patesc.

Ma uit in oglinda de la baie si am impresia ca m-am pierdut pe mine insumi mai ales de cand mi-am batut parintii: https://www.tpu.ro/......utrezi-in/

Nu stiu de ce dar constiinta de sine a inceput sa ma macine sa ma tortureze stiu ca am gresit si imi pare rau dar eu acum tot ce vreau e sa ma salvez pe mine iar frica asta de Dumnezeu ma consuma. Noaptea dorm foarte putin am ajuns sa am probleme cu somnul iar la munca sunt stangaci colegii sunt nemultumiti de mine pentru ca mai mult ii incurc.
Nu stiu de ce dar parca simt ca o iau razna poate ca sunt eu mai sensibil si ma gandesc prea mult la trecut.

Citisem niste lucruri de pe net si pe moment am inceput sa vad realitatea cu alti ochi astfel incat voiam pe moment sa ma arunc pe geam de la etajul doi direct in gradina: https://www.tpu.ro/......ic-nu-mai/

Sper totusi ca maine dimineata cand ma trezesc sa fiu bine si mai ales sa raman in lumea asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook