Nu va e frica de moarte? Gen sa fii in sicriu si apoi ingropat, nu o sa mai existi niciodata. :/ Am ganduri negre. De ce sa traim daca tot ajungeam in aceeasi groapa?

Asta e viata oricărei vietăți. Dacă trăim cu frica de moarte ne ratam viata și avem una, și e scurta.

Traim ca sa lasam ceva in urma. Sa plantam un pom, sa facem o casa, sa crestem un copchil. Treburi de-astea... P.S. Mi-e frica de viata.

Iti dai seama ce misto ar fi? Zilnic trebuie sa iti bati capul cu de toate, sa traiesc, dar sa nu ranesc pe altii, ceea ce e imposibil, si iti bati capul mai mult, siiiiii deodata nu mai existi. Naspa e doar pentru cei care tin la tine.

Dupa ce ne nastem, moartea este singura certitudine pe care o avem.Nu prea am timp sa ma gandesc dar incerc sa-mi traiesc clipa.
Incerc sa ma bucur de fiecare zi petrecuta pe planeta asta.

Oare la pomi si plante le ie frica? Sau la animale

Cei care cred in Dumnezeu, cred si faptul ca ei nu sunt in sicriu, ci numai corpul lor care nu mai este locuit, iar fara locuitor este materie, instabila din punct de vedere chimic si care se va descompune in diverse elemente. Problema este ca nu stii unde vei fi tu, iar acest lucru poate intr-adevar provoca frica, o frica mai mare decat cea de moarte, frica de a trai rau VESNIC, fara posibilitatea de a mai putea schimba ceva. Singura posibilitate de a schimba lucrurile o ai doar cat esti in viata pe pamant. Cei care cred ca nu exista Dumnezeu ar fi bine sa se roage sa nu existe!

Fratele meu, exista crematoriu, acolo e locul nostru, nu sa umplem pamantul de cadavre.

Dumnezeu nu a vrut niciodata ca noi sa traim cu frica asta. Da, este adevarat a intr-o zi vom muri, dar, biblia nu o numeste moarte, ci doar ''adormire'' Isus spune de mai multe ori in biblie, ''NU plangeti, nu a murit, ci doar doarme'' un bun exemplu ar fi contextul cu Lazar. ''Prietenul meu Lazar a adormit, Ma duc sa il trezesc'' Dumnezeu care ne iubeste neconditionat, care ne accepta asa cum suntem, care ne da libertare, dragoste, indurare, har, putere si credinta, acest tata iubitor crezi ca ar dori vreodata ca fiul Lui sa moara? Sa fie despartit de El pe vecie? Nicidecum, chiar Dumnezeu spune in biblie ''Nu doresc moartea pacatosului'' nu este doar o afirmatie, ci o promisiune vesnica. El nu sta nepasator, Spune-i si Lui Dumnezeu in rugaciune problema asta si El iti va da un raspuns, El vrea sa auda negazul nostru. noi crestinii nu avem doar un Dumnezeu, ci un tata iubitor, un prieten apropiat care ne iubeste si si-a dat viata pentru noi pe cruce acum 2000 de ani. Un prieten care ne iubeste, care se ingrijeste de noi, care ne accepta cu dragoste fara sa ne critice, care ne slujeste in fiecare zi, care isi exprima dragostea in multe feluri fata de noi. Isus este un prieten care ne asculta cand venim la El cu problemele noastre cele mai personale, care ne da rezolvare ca prin minune. Dumnezeu este un tat iubitor caruia ii pasa foarte mult de tine. tu poti fi fiul Lui printr-o rugaciune simpla ''Doamne Isuse am pacatuit impotriva ta, am vrut sa fac totul asa cum vreau eu, te rog sa ma ierti pentru faptul ca te-am respins pana acum, cred ca moartea ta pe cruce a platit datoria pacatuli meu, cred ca tu esti fiul lui Dumnezeu si te primesc pe tine ca mantuitor personal si Domn al vietii mele, imi predau viata tie''. Din acest moment Duhul Sfant te boteaza si vine sa locuiasca in tine, numele tau este scris in cartea vietii mielului, toate pacatele iti sunt iertate definitiv si ai puterea invierii in tine, si nimic nu te va mai desparti vreodata de dragostea, caldura si grija tatalui ceresc pentru tine.
Uita-te la aceste videoclipuri te rog, pe mine m-au ajutat mult cand eram in aceeasi situatie de respingere.
https://www.youtube.com/watch?v=HE1JG6fSlXE&t=634s
https://www.youtube.com/watch?v=KZ-mNgECBZs&t=515s
https://www.youtube.com/watch?v=nI29x5dKYOM&t=1534s
https://www.youtube.com/watch?v=hrYUs2pyBTo&t=833s

Exact, doar ca Dumenzeu iti ofera posibilitatea la o viata vesnica ce izvoraste din El.

Nup as fi impacat

Viata in general e de rahat. Daca stii ca nu ține nimeni la tine si ca n-ai niciun scop in viata si traiesti doar ca sa asiguri functionalitatea corpului fizic si sa muncesti ca sclavul pentru altii, chiar nu-i niciun regret in a muri. Vorba celui de mai sus, poate ai fi impacat cu sine. O astfel de viata nu are niciun rost. Ar avea macar daca iti creezi tu un scop pe care sa-l urmezi.