Nu vi se pare contradictoriu ca o ființă presupusa perfectă creează o ființă predispusa la a devenit imperfectă (Diavolul), ba mai mult această ființă capabilă de a deveni imperfectă, e capabilă de a trimite imperfectiunea mai departe...Pe scurt, ori sunt eu debil, ori mitologia creștină e o imbecilitate din capul locului, dar luată în serios de milioane de indivizi.

Îți dai seama că dacă există un răspuns la asta te-ai declarat singur debil, nu?

Dumnezeu fiind perfect a creat o ființă ce poate gândi independent de El, cu valori proprii. Uite-ți răspunsul.

Dumnezeu nu a creat roboti. Doar ei pot fi programați fara posibilitatea lor de a alege. Omul a fost creat perfect dar cu libertatea de a alege ce si cum dorește sa fie. La fel si îngerii. Si iată rezultatul! Si de ce te miri? Si tu ai libertate de alegere. Si daca ai ales sa nu fii perfect cum te-a creat Dumnezeu, cred ca știi cel mai bine răspunsul.

Doar zeul de care vorbim e arbitru, deci care sunt de fapt alegerile? Te supui necodiționat zeului, sau vei fi distrus, sau trimis în iad unde vei arde etern ( depinde de care sectă a creștinismului vorbim).
Una peste alta, dacă libertatea dă șansa la a fi imperfect, nu înseamnă în mod implicit că libertatea e o chestie rea, care duce la alte chestii rele. Din punct de vedere doctrinal creștinismul spune așa: Dumnezeu a creat omul liber, și vrea ca omul să-l venereze din proprie initiavă, totuși dacă omul nu urmează perceptele impuse de zeul absolut, percepte care duc spre absolut, omul devine imperfect si e distrus. Cu alte cuvinte, liberul arbitru e o capacana, din prisma faptului că Zeul reprezinta arbitrajul jocului pe care religioși o numesc viață. Adică Dumnezeu îți lasa o libertate falsă, îl venerezi, sau vei avea de suferit, după care vei fi torturat etern.
Asta lăsând la o parte că creștinismul are 4000 de secte, și dacă ai urmat sectă greșită te-ai ars, și ignorând și faptul că nu doar cultura iudaică are mitologie a creație, și creștinismul nu e unica religie.

Eu cred că aici creierul ți-a dat eroare dragă: Dumnezeul e arbitru jocului, tu ești jucatorul care joacă după reguli, reguli impuse de acest zeu mirific. Libertatea în acest caz e iluzie, ori urmezi regulile, ori ești distrus sau torturat etern, alege tu varianta. În orice caz în această ecuație libertatea e o capacana, din momentul ce mnezo a creat deja jocul și limitele libertăți, conceptul de libertate de alegere în sine ar trebui să fie irelevantă.

Poate parea contradictoriu, dar Dumnezeu nu ne-a creeat cu o "predispozitie" spre ceva, cum zici tu, ci 100% capabili de a alege.

E foarte corecta aprecierea. Intr-o carte fantezista scrisa de primitivi pentru a insela alti primitivi nu se poate gasi logica sau adevar, oricata bunavointa am avea.

Așa, și? Asta nu-mi contrazice răspunsul.
Dumnezeu fiind perfect a creat o ființă ce poate gândi independent de El, cu valori proprii. Că această ființă este împotriva binelui nu ține de Dumnezeu ci de propriile valori.
"Debilule"

Ba da.

Mai degrabă tu.

Nu e vorba despre predispozitie aici, e vorba că în ecuația creștină, faptul că Zeul a vrut ca omul să-i i-se supună din proprie initiavă, e un moft. Până la urmă dacă zeul e prefect, de ce creația sa e imperfectă? Asta nu implică premisa logică că zeul e impefect. Atata timp cât ești condiționat de un dicton de genul ai libertatea între a face ceea ce spune eu, care e considerat binele suprem, sau a face ceea ce te taie capul ceea ce e răul suprem nu e taman ideea de libertate mult dorită. De fapt în cazul de față libertatea de alegere e un fiasco, având în vedere că constrângerea e implicită, diferența e că ți se lasă iluzia unei alegeri, ești sclavul divinități sau mori în chinuri eterne. Cam asa poate fi definită ideologia creștină.

Doar că în contexul de fată, ideea e libertate în sine e rea, de ce să creezi o ființă capabilă să ia decizi greșite, din moment ce știi că chiar asta vei face, după care o vei tortura etern...

Dumnezeu ne-a creat din țărână și limitați, tocmai ca sa ne fereasca cat mai mult de a cadea in pacatul mandriei (in care a cazut și Satan). Dumnezeu știa că daca Satan credea ca va putea ajunge ca El, asta nu era decat o amagire, pentru ca Dumnezeu e Unul singur atotputernic.
Cred ca si o viata morala conduce tot spre binele nostru, iar Dumnezeu stie asta, de aia ne cere sa ascultam de El, pentru ca El chiar ne iubeste. Dar primul pas este smerenia, sa intelegem ca planul Lui este superior. In fine, fiecare crede si alege ce vrea.

Pedepsi, nu tortura etern. În sensul că este dat afară din Împărăție făcându-se dreptate.
Libertatea nu este rea, comunistule. Libertatea este foarte bună, iar dacă alegi să faci rău celor ce-ți vor binele, inocenților și Creatorului(/părinților) pentru un scop egoist deși ți-a fost arătat ce este binele(apropo de Mica 6:8) cred că pedeapsa veșnică este suficientă.

"Omul a fost creat perfect dar cu libertatea de a alege ce si cum dorește sa fie. La fel si îngerii. Si iată rezultatul!"

Dimpotriva, singura alegere disponibila, conform povestii, era asta care s-a intamplat. Spiridusul fiind atotstiutor trebuia sa stie exact ce se va intampla facand ceva, orice. Deci a fost o decizie luata de el. Altfel spiridusul cade in derizoriu complet, daca nu stie ce face, iar predictiile lui despre orice sunt egale cu zero.

De fapt toata treaba asta era necesara pentru a crea intriga povestilor iudeo-crestine.

Documentează te aici www.crestinismulexpus.org

Când mâncam eu salata servită de Joy of Satan tu erai copilaș...

Pai daca știai de "salata" asta servita de atunci când eram eu copilaș, nu o spunea i în modul asta sa te lauzi, și în al doilea rând, nu te întorcea i la creștinism sau erai destul de open minded încât să vezi cu adevărat că dumnezeul asta imputit-crestin, nu exista. 2. Mi te adresezi mi e cu textul ăsta, de când eram eu copilaș, pai "boss', nu cred că e o lauda asta, mai ales fiind un om în vârstă, va pica bine? Pai se poate.

Ce te face să crezi că sunt creștin? Joy of Satan e creștinism revers amestecat cu neo-nazy bullshit, teoria conspirației și câte chestii care țin de subcultura esoterismului/occultismului, care apropo e când vine vorba de ocultism e mult mai complex decât filosofia lui Dietrich ceea ce vrea New Age și alte organizații shitty să arate.
Faza e că satanismul în sine, nu ăsta pe care îl practici tu, provine dintr-o fază reacționară la creștinism undeva de prin secolul doi, pe vreme sincretismul religios și sectele apocrife își făcea de cap. Una din sectele early care s-au se desprins din creștinism considerau că de fapt Yahweh e personajul rău e Yahweh, care e o zeitate mai mică, care stă în umbra Demiurgului, adevăratul creator, iar demiurgul ar fi trimis sarpele să fii adus omul la realizare. Eh, mai multe mituri de genu în care Satana e good guy se dezvoltă pe măsură ce evul mediu vine, cea mai cunoscută ar fi bongomilismul, mișcare apocrifică care a existat chiar și la noi în țară pe teritoriu actualei Dobrogea, odată cu toate aceste curente filosofie care de fapt era critici aduse teologei inepte pe care creștinismul o pretinde adevăr relevat, apar multe legende cu vrajitoare, pisici, magie și diavoli, așa ia naștere satanismul mainstream, cel faustian, în care omul face pact cu diavolul, de aici vechiul pângânism e asociat de creștini cu adorarea Diavolului, si practicile pângiste, adică a vechiilor religii care care nu au originii iudeo-creștine sunt încorsate creștinismul prin ideea că tot ce nu creștin e anti-creștin deci e satanist, astfel la fel cu creștini iau practici pâgâne pe care le suprapun ca să își extindă credința, la fel cei care se oposau creștinismului, unii dintre adepți practiciilor vechii, vraci, vindecători, și așa mai departe cad în "extremă" și devin "veneratori" ai diavolului.
Ideea e de facto, e ca santanismul e de fapt creștinism reciclat, iar stanismul lui Maxine Dietrich e satanism re-reciclat. În realitate Satana face parte din mitologia creștină, creștinismul nu are fundament fără diavol, pentru că nu poate explica imperfecțiunea realități, iar diavolul nu are fundament fără zeul evreu pe care voi îl blamați. Pe scurt istoria satanismului ar fi așa:
Evrei a preluat miturile din orientul mijlociu în care se aflau și eu, mituri comune (vezi mitul creați și potopului la babilo-sumerieni) și inițial până și evrei au fost "păgând" aveau un panteon local împărțit cu Babiloleni, Aserah, zeita fertilități, Ball zeul ploi și al agriculturi, Eli - zeul muntelui, la care Moise se roagă, și Yawhe zeul războiului pe care evreii l-au numit "Domnul Oștirilor", din cauza că la un moment dat evreii devin sclavii în babilon aceștia simt nevoia să se reinventeze, ei numai sunt unul popoarelele locale ale orientului mijlociu, ei sunt "popor ales" iar Yweh numai e doar zeul războiului, ci e unicul zeu, în sclavie evreii își rescriu mitologia și totodată istoria, foarte probabil monoteismul l-au preluat de la vecinii lor egipteni, după ce la un moment dat egipteni au avut un fetiș pentru Ra, zeul soare.
Tot în robie dezvoltă mitul salvatorului, Mesiah, acest nume desemna un om cu triplă funcție, un om care conduce armatele împotriva babilonului, va fi un conducător politic, și de-o potrivă religios, Isaia, cel care ca compus primul mitul salvatorului, se astepta ca salvatorul să se nască în perioada lui. Oricum secolel trecea și salvatorul se lăsa așteptat, cu timpul mai exact în secolul 1 a erei noastre, apare o nouă conceptie despre salvator pe măsură ce școliile de gândire filosofico religioasă evolua, astfel a luat de exemplu naștere esenianismul. Iar salvatorul numai trebuia să salveze popor, evident părea imposibil, ceea ce a început cu gândirea unei mici secte ebraice s-a existins așa ia naștere mitul Iisus, salvatorul sufeletelor, mixul religos si cultural ia având, dacă în monoteismul evrei, Yahweh reprezintă binele și răul în mod egal, creștinii iau o parte din mitologia dualistică a persiei, iar cel denumite Satan (acuzator, titlul nu nume, pe care procuror îl avea în cadrul unui proces în vechiul Israel) și care apare în cartea lui Iov, în care are loc judecata divină alui Iov, iar acuzatorul îl acuză, de data asta satan (acuzatorul) devine diavolul (adversarul) atât al omului cât și al zeului, dar cum creștini erau prea tâmpiți, nu s-au gândit că fiind vorba de o ființă omnipotentă precum o descriu mitologia lor, aceasă fiiință nu poate avea decât un adeversalr de aceeași măsuri precum în mitologia persiana, astfel ia naștere mitul lui Lucifer, îngerul căzut care e adversarul unei ființe perfecte si omnipotente. Mai amuzant e că fința asta perfectă își creează propriul inamic.
Concluzia de final? Lasă basmele de oricare ar fi ele, și pune mâna pe carte, secta lui Dietrich e la fel de bulshit ca creștinismul.
Iudaismu e o plagiere a vechilor credințe din Orientul Mijlociu, Creștinismul e nepotul retard al Iudaismului, iar satanismul e fratele și mai tâmpit al creștinismului. Pe scurt cam toată cultura iudeo-creștină, inclusiv satanismul, e o cacealma. Ai creier, minte îți mai trebuie și realizezi și tu asta. Iar când vei realiza asta, vei da fix doi bani pe orice religie.

Nu e deloc contradictoriu. Depinde ce intelegi prin "perfecta" si "imperfecta". Daca o fiinta perfecta este pentru tine o fiinta care nu face rau niciodata s-a intamplat deja asta: animalele. Animalele nu pot face rau. Daca prin perfecta te referi "cu vointa proprie" a facut si asta: pe om si pe ingeri. Daca vrei o fiinta capabila sa aleaga intre bine si rau e logic ca unele vor alege rau din moment ce au alegerea asta. Deci in concluzie nu e nimic contradictoriu la asta. Daca ar fi sa mergem pe logica ta si sa zicem ca o fiinta perfecta cum e Dumnezeu ar trebui sa creeze doar fiinte perfecte (adica alti Dumnezei) care si ei la randul lor sa nu poata face niciun rau atunci chiar lucrul asta e contradictoriu. Dumnezeu e necreat. Nu poate crea ceva necreat. Poate crea doar creaturi predispuse la pacat.