Oare Dumnezeu a oferit liberul arbitru pentru a fi mai fericiti?
Oamenii experimenteaza furia,gelozia,drama,durerea,etc. Insa gandindu-ma mai amplu,nu oare aceste stari negative care le producem si ne sunt produse ne fac sa pretuim mai mult ceea ce iubim?
Adica daca toti erau buni si nu exista picatura de rau,am fi fost ca niste roboti ce stiu doar sa se reproduca.

Ideea e ca,ce rost credeti ca are liberul arbitru?
In cazul in care ne-a fost oferit ca un cadou, raspunsul meu e cel de mai sus.

Nu exista buni si rai, exista fapte bune si fapte rele. In esenta niciun om nu este nici bun nici rau.

Liberul albitru te face sa fii constient si o fiinta superioara, la fel ca si domnul, care noi avem asemanarea lui.

Iar tot ce e rau pe aceasta lume, nu a fost adus ca sa te distruga, ci ca prin pacat sa fii salvat. Bine intales, asta daca alegi sa iti folosesti mintea si inima pentru a gandii ce e bine.

Pe pamant exista fii ai lui Dumnezeu si fii ai diavolului :
"Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său."
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan – 3/10)
Cred eu, ca asa era drept ca toti sa aiba posibilitatea de a se mantui, dar nu obligatoriu, asa ca Dumnezeu a dat libertate fiecaruia sa aleaga cui slujeste. Face bine slujeste lui Dumnezeu, fare rau slujeste diavolului.
Pentru moment nimeni de pe pamant nu stie de ce a lasat Dumnezeu pe satana si ai lui. Noi trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt, si in loc sa ne interesam de ce face Dumnezeu ce face, mai bine ar trebui sa ne interesam cum sa ne mantuim

Dumnezeu ne-a acordat demnitate înzestrându-ne cu liber-arbitru, adică cu libertatea de a lua decizii. Acțiunile noastre nu sunt stabilite dinainte de Dumnezeu sau de soartă. Să vedem ce spune Biblia.
Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul său (Geneza 1:26). Spre deosebire de animale, care acționează de regulă după instinct, noi ne asemănăm cu Creatorul nostru în ce privește capacitatea de a manifesta calități, cum ar fi iubirea și dreptatea. Și, tot asemenea Creatorului, avem liber-arbitru.
Ne putem influența într-o mare măsură viitorul. Biblia ne îndeamnă: „Alege viața... ascultând de glasul lui [Dumnezeu]", adică alegând să respectăm poruncile sale (Deuteronomul 30:19, 20). Acest îndemn ar fi lipsit de sens, ba chiar plin de cruzime, dacă nu am avea liber-arbitru. Dumnezeu nu ne obligă să facem ce ne spune el, ci ne adresează cu căldură cuvintele: „O, de-ai lua aminte la poruncile mele! Atunci pacea ta ar fi ca un râu!" (Isaia 48:18).
Reușitele sau eșecurile noastre nu sunt determinate de soartă. Dacă dorim să atingem un obiectiv, trebuie să depunem eforturi. Biblia spune: „Tot ce găsește mâna ta să facă fă cu toată puterea ta" (Eclesiastul 9:10). De asemenea, arată: „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranță folos" (Proverbele 21:5).
Liberul-arbitru este un dar prețios de la Dumnezeu, întrucât ne oferă posibilitatea de a alege să-l iubim „cu toată inima" (Matei 22:37).
Nu controlează Dumnezeu totul?
Biblia învață într-adevăr că Dumnezeu este Atotputernic și că puterea lui nu poate fi limitată de nimeni (Iov 37:23; Isaia 40:26). Cu toate acestea, el nu își folosește puterea pentru a controla totul. De exemplu, Biblia spune că Dumnezeu a avut „stăpânire de sine" față de Babilonul antic, un dușman al poporului său (Isaia 42:14). Și în prezent Dumnezeu îi tolerează pe cei care își folosesc în mod greșit liberul-arbitru și le fac rău altora. Totuși, el nu va proceda astfel la infinit (Psalmul 37:10, 11).