Pe ce va bazați dragi creștini când cititi biblia?
De unde știți cu precizie ca este cuvântul lui Dumnezeu?
Acesta carte a fost scris de diverse persoane în decursul anilor, aveți încredere totala ca ea nu este modificata
https://www.shtiu.ro/cine-a-scris-biblia-3271.html/amp
Ordonare:
După relevanţă
Despre Noul Testament
arheologul WF Albright=există mai multe manuscrise timpurii ale Noului Testament decât în cazul orcărui alt autor clasic iar cele mai vechi documente cuprinzătoare în care se regăsește acest text sunt datate la nu mai târziu de două secole după redactarea originală.
Eduard Glenny, vorbește de 5656 de manuscrise cuprinzând NT grecesc în totalitate sau fragmentar. Unele manuscrise parțiale provin din secolul al II-lea și multe nu depășesc o distanță de 4 secole față de originale.
Craig Blomberg/datarea standard acceptată de cercetători chiar și în cercurile foarte liberale este următoarea-anii 60 pentru evanghelia după Marcu. anii 70 pentru Matei și Luca, anii 90 pentru Ioan. Cele mai timpurii biografii pentru Alexandru ce Mare au fost scrise de Arrian și Plutarh la mai mult de 400 de ani după moartea lui Alexandru în 323 iHr și cu toate acestea cercetătorii le consideră în general demne de crezare=
FFBruce= încazul războaielor galice ale lui Cezar, redactate între 58-50 i Hr, cel mai timpuriu document a apărut la 900 de ani după epoca lui Cezar.
Dintre cele 142 de cărți ale Istoriei Romane de Tit liviu( 59 i Hr-17 d Hr)mai există 35, ele sunt cunoscute din nu mai mult de 20 de manuscrise, numai unul provenind din sec IV.
Din cele 14 cărți ale istoriilor lui Tacit(cca 100 d Hr) nu mai există decât 4 și jumătate.
Din cele 16 cărți ale Analelor sale există 10 păstrate integral și 2 parțial. textul acestora se bazează în exclusivtate pe 2 manuscrise, cel mai timpuriu din jurul anului 900.
Același lucru se poate spune și cu privire la Istoria lui Herodot, manuscrisele cele mai vechi au apărut la peste 1300 de ani față de originale.
De vreme ce savanții acceptă scrierile clasicilor antici ca fiind în general demne de crezare, chiar dacă manuscrisele cele mai timpurii au fost scrise atât de târziu față de originale iar numărul lor este în multe situații atât de mic, în cazul Noului Testament, credibilitatea textului este certă în egală măsură.
Leach/Există acum peste 5686 de manuscrise grecești ale NT. Dacă adăugăm cele peste 10.000 ale Vulgatei latine și cel putin 933 de alte versiuni mai timpurii, dispunem de aproape 25.000 de copii manuscrise ale unor porțiuni din NT care s-au păstrat până astăzi. Nu există nici un alt document al antichității care să ajungă măcar în proximitatea unui astfel de număr de ateastare.Pe locul 2 se află Iliada lui Homer cu 633 de manuscrise.primul text păstrat integral datează din sec. XIII.
Istoricul JW Montgomery- a fi sceptic cu privire la textul cărților NT înseamnă a nu avea nici o certitudine cu privire la antichitatea clasică, de vreme ce nici un alt document al perioadei vechi nu este mai bine probat bibliografic decât Noul Testament.
RăspundeCartile cu Harry Potter sunt timpuriu si foarte bine atestate. Asta ar insemna ca sunt adevarate? Dupa criteriul enuntat de tine sunt mai valabile decat Biblia. Daca voiai sa demonstrezi ca Harry Potter e mai credibil ca Isus Hristos, ai gasit argumentul potrivit. De ex. la facultatea de istorie ti se va preda ca Moise si Avraam sunt personaje mitologice (sau situate in orice caz in afara istoriei cognoscibile). Toate povestile biblice despre Avraam, Moise si invadarea Canaanului sunt anistorice.
Răspunde
Faci confuzie intre existenta si/sau numarul de exemplare al unei scrieri si veridicitatea ei.
Sa nu uitam ca si astazi probabil Biblia este cartea tiparita probabil in cel mai mare tiraj, dar asta nu o face mai credibila.
Ce spui tu e ca daca exista mai multe exemplare din Harap Alb decat din Chimie Farmaceutica, de exemplu, inseamna ca prima e credibila.
Ovidiu Drimba, autorul ateu al Istoriei culturii și civilizației spune despre Vechiul Testament - studiile de istorie antică a țărilor din orientul apropiat. precum și rezultatele cercetărilor arheologice(W Keller)au confirmat validitatea Vechiului Testament ca principală sursă de informație orivind civilizația și cultura ebraică.
Arheologul Albright
Până de curând, s=a făcut simțit, în rândurile istoricilor biblici, curentul care tratează eposurile patriarhale din geneza, ca pe niște creații de ficțiune ale scribilor israeliți din timpul Monarhiei Impărțite sau ca pe niște povești colportate de rapsozi cu imaginație bogată în jurul focurilor de tabără israelite pe parcursul secolelor de după așezarea în țară. Descoperirile arheologice, începând cu 1925 au determinat schimbarea acesteri stări de fapt.Cu excepția unor cercetători din vechea generație care se încăpăâinează să-și păstreze poziția, cu greu mai găsești un istoric biblic care să rămână indiferent în fața susținutei acumulări de date venite în sprijinul istoricității fundamntale a tradiției patriarhale. Potrivit trdițiilor din Geneza, strămoșii Israelului din ultimele secole ale celui de-al doilea mileniu și primele secole ale mileniului întîi se dovedeau a fi strâns înrudiți cu popoarele seminomadice din Transiordania, Siria, bazinul Eufratului și Arabia de Nord.
Sursa de informatie: de acord, dar in niciun caz nu poate fi acceptata necritic, deoarece este distorsionata de partinire si propaganda. Iar povestile despre Moise si Avraam sunt mituri, nu realitati istorice. Consensul istoricilor si arheologilor este ca evreii au provenit din canaaniti, nicidecum nu au ocupat Canaanul intr-o campanie militara dupa ce au fugit din Egipt. Exodul din Egipt este si el un mit, nu o realitate istorica, cel putin la modul la care este povestit in Biblie. Ar putea fi in mod vag bazat pe unul sau mai multe evenimente reale, dar in esenta este vorba de istorie mitologizata. De ex. cel mai inalt numar de soldati ai Imperiului Roman era de 450 mii. Evreii ar fi dispus chipurile de 600 mii de soldati. Iar ei se temeau de egipteni? Ha, ha, ha. Iar a pune vreo doua milioane de oameni sa se ascunda de egipteni e ca si cum am pune toata populatia Bucurestiului sa mearga-n mars spre Arad si le-am zice sa se ascunda sa nu-i vada transilvanenii. A, da, in secolul XV i.Hr. Canaanul era ocupat de Egipt, deci evreii ar fi fugit din Egipt in Egipt.
Werner Keller was a German journalist, neither an academic figure nor a religious one. The book he published was popular, but I'm not sure this type of opinion represents a reliable source. Best, --Shirahadasha (talk) 03:38, 30 November 2007 (UTC)
Eliminarea fecalelor a două milioane de oameni care au stat 38 de ani la Tell el-Qudeirat ar fi fost un proiect ingineresc gigantic, mai ceva decât Al Doilea Templu restaurat de Irod. Așezarea lor ar fi avut o suprafață mai mare ca Bucureștiul, având în vedere că în București sunt blocuri, iar în Antichitate aveau cel mult vile, nu blocuri. Ia gândiți-vă: în lipsa unei lucrări inginerești majore un om din centrul așezării (inclusiv pruncii) ar fi trebuit să meargă mulți kilometri de fiecare dată când trebuia să-și facă nevoile (regula era că evreii își făceau nevoile în afara taberei). De la Universitate la Drumul Taberei sunt vreo 7 km, ei ar fi trebuit să parcurgă cel puțin 10-15 km dus și 10-15 km întors. Iar râuri sau fluvii nu aveau la dispoziție pentru a arunca fecalele în ele. Și nu, nu sunt nisipuri acolo, e teren dur și pietros (plin de bolovani).
Lester L. Grabbe afirma în 2007 că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urma acelui an), „istoricitatea substanțială" a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. Sursa: Grabbe, Lester L. (25 octombrie 2007). „Some Recent Issues in the Study of the History of Israel". Understanding the History of Ancient Israel. British Academy. pp. 57–58. doi:10. 5871/bacad/9780197264010.003.0005. ISBN 978-0-19-726401-0.
În Harry Potter e subînțeles din roman că autoarea a scris ficțiune.Cei care au scris Noul Testament au scris susținând că sunt martori oculari sau că au vorbit cu martori oculari ai evenimentelor relatate și cu scopul declarat de a fi crezuți.
Luca
Fiindcă mulți s-au aoucat să alcătuiască o istorisire amănunțită a lucrurilor care s/au petrecut printre noi..am găsit și eu cu cale. după ce am făcut cercetări cu deamănuntul.să ți le scriu în șir, unele după altele, ca să poți cunoaște temeinicia învățăturilor pe care le=ai primit prin viu grai
The minimalist debate of the late 20th century is essentially over, but when it was a live issue it applied to the books of Samuel and Kings, not to the Pentateuch, whose historicity has been rejected since the 80s.Achar Sva (talk) 04:33, 7 May 2020 (UTC)
De fapt nu: Pavel nu a fost martor la viata lui Isus, iar restul scrierilor din Noul Testament nu au fost scrise de martori la viata lui Isus. Evangheliile nici macar *nu pretind* ca ar fi fost scrise de martori oculari la viata lui Isus.
Ia da tu un verset dintr-o evanghelie din care sa reiasa explicit ca evanghelia respectiva a fost scrisa de un martor ocular. Poti sa gugalesti cat vrei, sa mergi la biblioteca si sa intrebi pe cine vrei.
As William Dever put it in "What Remains of the House that Albright Built?', "the overwhelming scholarly consensus today is that Moses is a mythical figure." That's from William Dever, who is on the conservative side of much of the debate currently going on within mainstream biblical studies. The great majority of mainstream scholars have abandoned the idea of Moses as a historical figure. Alephb (talk) 00:10, 23 January 2018 (UTC)
Ioan
Petru s=a întors și a văzut venind după el pe ucenicul pe care îl iubea Iisus. Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le=a scris( Ioan 21, 20, 24)
În epistole, Petru
V=am făcut cunoscut puterea și venireaDomnului nostru IIsus Hristos, nu bazându=ne pe niște basme persusiv alcătuite ci ca unii care am văzut noi înșine, cu achii noștrii gloria Lui ( 2 pentru 1=16)
De fapt, nu: el/noi. Ucenicul cel iubit este "el", cei care scriu evanghelia sunt "noi".
Iar consensul expertilor in Biblie este ca apostolul Petru nu a scris nimic din Biblie. Epistolele lui Petru sunt prin urmare pseudonime (adica falsuri sau pseudepigrapha).
Explicatia este urmatoarea: este extrem de improbabil ca Petru s-a inscris la invatamant seral, a invatat sa citeasca, a invatat sa scrie (cititul si scrisul se invatau separat, nu ca-n zilele noastre), a invatat o limba straina, a devenit foarte bun la limba straina, a invatat retorica si compunere la nivelul elitei intelectuale a timpului sau. Doar crema intelectualitatii din imperiu putea scrie greaca din epistola, iar Petru nu era un intelectual, era un analfabet, dupa cum scrie si-n Biblie (adica Nestle-Aland 28). Chiar daca era dictare si pe urma traducere (desi consensul expertilor este ca nimic din Noul Testament grec nu este traducere), Petru nu avea de unde cunoaste retorica si compunere, deci nu ar fi el autorul epistolelor petrine din Biblie.
Why does Matthew not write about himself in the story? The book of John does not speak of himself - why? At the end of John (21:24), he writes, "This is the disciple who is testifying to these things and has written them, and we know that his testimony is true." Note how the author differentiates between his source of information, "the disciple who testifies," and himself: "we know that his testimony is true." He/we: this author is not the disciple. He claims to have gotten some of his information from the disciple. We must conclude that none of the authors were disciples and only reported what they heard.
— Grant Steves, Jesus Interrupted by Bart D. Ehrman
„Most Catholics are aware that the New American Bible is authorized by the USCCB. It's the Catholic Bible.
What does the NAB say on the subject of the gospel's authorship?
Matthew: "the unknown author." NAB 1008
Mark: "although the book is anonymous, apart from the ancient heading 'According to Mark,' in manuscripts, it has traditionally been assigned to John Mark." (NAB 1064)
Luke: "Early Christian tradition, from the late 2nd century on, identifies the author of this gospel...as Luke." (This means roughly 175 years had passed before an author's name was affixed to this gospel.
"And the prologue to this gospel makes it clear that Luke was not is not part of the 1st generation of Christian disciples, but is himself dependent on traditions." NAB 1091
On John: "Although tradition identifies [the author] as John, the son of Zebedee, most modern scholars find that the evidence does not support this." (1136)
In other words, the New American Bible states that we-simply-do-not-know who's the author of any of the four gospels. The NAB does not say, or imply, that the majority of Biblical scholars has it wrong that the gospels are works that are fundamentally anonymous.
If you're a Catholic, you no doubt have your own copy of the NAB, and can check this out for yourself."
—religio criticus, Amazon.com
Ideea de bază din articolul lui Dever este că s-a ales praful din ambițiile lui W.F. Albright (și anume din a dovedi arheologic că Biblia este corectă istoric). Acest lucru este confirmat pe https://www.youtube.com/watch?v=2kTxk0K3YSk de exemplu este o elucubrație că Iosua ar fi cucerit Ierihonul. John Van Seters și Israel Finkelstein confirmă că nu se poate ști nimic despre Moise cel istoric. Chiar în cazul în care Moise a existat în mod real, nu putem ști nimic despre el ca persoană istorică. Pot fi niște legende târzii țesute în jurul unui lider tribal care a existat în mod real, dar despre acel lider tribal nu mai putem ști nimic din punct de vedere istoric și arheologic.
Conform lui R.K. Merton „știința este scepticism organizat" în sensul că afirmațiile nu sunt crezute fără dovezi solide, deci sunt întâmpinate cu scepticism, iar oamenii de știință lucrează mereu la respingerea teoriilor altor oameni de știință. O teorie științifică trebuie să fie falsificabilă, adică să se poată cerceta dacă ea este falsă. Conform lui Philip Davies, în articolul "Beyond Labels: What Comes Next?", școala lui Albright a fost o reacție neoconservatoare la succesul metodei critico-istorice. Deoarece rezultatele metodei critico-istorice nu puteau fi negate cu ușurință, Albright a abătut discuția pe un alt făgaș, și anume că arheologia ar demonstra corectitudinea istorică a Bibliei. La început rezultatele acestei școli au părut promițătoare, dar mai târziu a ieșit la iveală faptul că lipsesc multe dovezi în ce privește corectitudinea istorică a Bibliei. De aceea Davies afirmă că agenda critică inițiată de metoda critico-istorică a fost reluată după întreruperea produsă de școala lui Albright, minimaliștii fiind promotorii acestei reluări de agendă critică. Ne putem întreba: a lucra după o agendă critică nu demonstrează lipsă de nepărtinire? Nu, dimpotrivă, deoarece știința este scepticism organizat, agenda critică este firească pentru știință, critica fiind modul de operare al scepticului de profesie, deci modul de operare al cercetătorului științific și al istoricului de profesie. Așa că până ce exactitatea istorică a Bibliei nu va fi demonstrată, ea rămâne o teză neștiințifică. Îmi veți spune că absența dovezilor nu constituie dovada falsității. Corect, dar nu este nici dovada întemeierii unei teze. Așa că teza că Biblia este exactă din punct de vedere istoric rămâne o teză metafizică, nu una științifică, deoarece știința nu operează cu dovezi care vor fi găsite poate în următorii cinci sute de ani, poate niciodată. Este neștiințific să întemeiem o teză pe dovezi care ar putea fi eventual găsite în viitor. Teza metafizică a corectitudinii istorice a Bibliei este puternic influențată de apartenența religioasă a celor care pretind că fac cercetare, fiind caracteristică unei înțelegeri fundamentaliste a Bibliei, și anume drept ghid infailibil al credinței, istoriei și practicii religioase. Credincioșii nefundamentaliști nu sunt iritați de inexactitatea cărții lor sfinte, ci se pot împăca repede cu ideea că ea este în principal mitologie.
Școala lui Albright a fost învinsă cu propriile ei arme. Maximaliștii și inerantiștii au pierdut partida. O confirmare oblică (de la partea adversă) se află pe https://www.youtube.com/watch?v=Lqmj6Wrrbx0 „însă imediat ce ți-ai trimis fiul sau fiica la facultate, ei vor auzi o altă poveste acolo". Gura păcătosului adevăr grăiește: acest apologet creștin recunoaște pe șleau că teologia tradițională a fost înfrântă în colegii și universități. Sigur, el crede că cele mai multe colegii și universități se înșală amarnic, dar experții (Cambridge, Harvard, Oxford, Princeton, Sorbona și Yale) nu îi dau dreptate. Apologeții au pierdut, inerantiștii au pierdut, habotnicii au pierdut, bigoții au pierdut.
Din punct de vedere arheologic, monarhia unită a lui David și Solomon este în comă profundă. Cine spune altfel vinde gogoși. „Arheologii biblici" (din școala lui Albright) când descopereau un vestigiu căutau să-l potrivească la Biblie. Dar șmecheria asta n-a ținut mult. La un moment dat n-a mai ținut deloc. Și nu, nu e vina minimaliștilor, minimaliștii doar au tras concluzia care se impunea, dovezile nu le-au inventat ei. Arheologia Orientului Mijlociu Antic s-a emancipat de religie și de Biblie, după cum spune Thomas Römer pe YouTube. Nu e neapărat anti-biblică sau anti-creștină, ci doar emancipată.
La facultățile de istorie, antropologie, studii religioase și chiar teologie de la cele mai bune 100 universități din lume școala lui Albright a pierdut jocul. Creștinii educați și nefanatici s-au împăcat cu asta.
„The last quarter of the 20th century has also seen the development of a crisis in the historiography of ancient Israel, which shows no sign of abating in the early years of the 21st. This crisis takes the form of a progressive loss of confidence in the historical value of the biblical narratives. In the middle of the 20th century, English language scholarship on ancient Israel was dominated by the Albright school, which placed great confidence in the archeology as a a means by which to affirm the essential reliability of the biblical text, beginning in the time of Abraham. This approach found its classic expression in John Bright's History of Israel, an impressive attempt to contextualize the biblical story by interweaving it with what we know of ancient Near Eastern history. Even when Bright wrote, a more skeptical view prevailed in German scholarship, at least with regard to the early books of the Bible. But the scene has changed drastically in the last quarter century. In a book originally published in 1992, Philip Davies claimed that "biblical scholars actually know - and write - that most of the 'biblical period' consists not only of unhistorical persons and events, but even of tracts of time that do no belong in history at all."
—John J. Collins, The Bible after Babel. Historical Criticism in a Postmodern Age.
„For it seems that rather than a "minimalist-maximalist" debate we now had a confrontation between two "archaeologies," one following the theory and practice of the discipline as generally acknowledged elsewhere, the other continuing the established agenda practice of biblical archaeology—defending the Bible. Some practitioners were apparently confused enough to do both—decry "minimalism," accept a high degree of biblical non-historicity and yet still "defend the Bible.""
—Davies, op. cit.
P.S.: nu știu cine ți-a spus că Drimba era ateu, că pe Google nu se poate afla nimic despre asta.
Așa: dacă eu scriu o relatare despre cum a fost executat Nicolae Ceaușescu și susțin că am fost martor ocular, mă crezi pe ochi frumoși? Culeg detalii de pe Google Books și din interviuri și adaug că înainte de a fi executat s-a pogorât Duhul Sfânt peste el sub forma unui porumbel alb și luminos. La fel și cu scrierile din Noul Testament. A, da, porumbelul a fost văzut și de preotul din localitate, dar îi e frică să recunoască asta în public. Familia lui știe, dar le-a zis să nu spună la alții.
A da, eu zisesem doar de evanghelii, Petru n-a scris evanghelii. În Biblie nu scrie nicăieri că celor doisprezece apostoli li s-ar fi conferit darul scrierii.
Albright nu a fost fundamentalist sau literalist biblic. Dimpotriva, era de acord cu ipoteza documentara a lui Wellhausen si cu cele doua sute de ani de biblistica (critica superioara si inferioara) dinaintea lui.
Consensul absolut și total unanim al istoricilor și arheologilor este că absolut niciun izvor istoric nu poate fi preluat în mod necritic. Biblia este izvor istoric, trageți singuri concluzia.
Ce am scris am selectat din Josh Mc Dowell.El a scris o carrte de 1009 pagini, Noi mărturii supuse dreptei Judecăți, în care discută credibilitatea manuscriselor vechiului Testament, confirmarea istorică și arhelogică cu privire la vehiul Testamnet, credibilitatea istorică a Noului Testament, etc- Autorul e considerat de mulți cel mai important apologet creștin, El a fost ateu și inițial și=a propus să demonstreze o dată pentru totdeuna că învierea lui Hristos e un mit, o farsă și pe parcursul cercetărilor a devenit creștin și și=a dedicat viața apologeticii creștine.
Moise a fost primul care a inceput scrierea Bibliei. Dar asta inseamna ca pana la Moise nu a cunoscut nimeni pe Dumnezeu? Avraam, Issac si iacov au fost cu mult ianintea lui Moise. Ce sa mai zic de Adam.
Adica fara Biblie oamenii nu Il pot cunoaste pe Dumnezeu? Ba da. Eu L-am cunoscut pe Dumnezeu mai inainte de a citi Biblia. Am inceput sa o citesc la vreo doua luni dupa aceea.
Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor prin multe feluri. Dar odata cunoscut, Duhul Lui ne va conduce la Biblie. Astfel dorintele noastre se vor armoniza cu dorintele Lui; doar atunci vom gasi placere de Biblie. Pana atunci inimile noastre si Biblia vor fi 1000% ca polii unui magnet care se resping.
Cand veti ajunge sa iubiti pe Dumnezeu, numai atunci veti putea intelege aceste lucruri cu adevarat.
Constantin Oancea redă poziția Bisericii Ortodoxe Române referitoare la scrierile anonime (sau pseudonime) din Biblie:
„Concluzie: Biserica creștină a preluat tradiția despre originea mozaică a Pentateuhului din iudaism. Intre teologii protestanți și romano-catolici este susținută aproape unanim ipoteza izvoarelor. Originea mozaică a Pentateuhului mai este astăzi susținută de unii autori ortodocși iudei și neoprotestanți. Insă Biserica ortodoxă nu a făcut niciodată din chestiunea autorului unei cărți o chestiune dogmatică. Aceasta fiindcă Biserica a știut că autorul real al unei cărți e Dumnezeu și că autoritatea și credibilitatea unei cărți biblice nu se sprijină pe autoritatea omului ci pe cea a lui Dumnezeu. De aceea, indiferent de cine a scris o carte oarecare a Bibliei, odată ce aceasta a fost acceptată în canonul biblic, autoritatea ei nu este cu nimic știrbită de faptul că știm sau nu știm cine este autorul ei. Fiind canonică, ea trebuie citită și primită ca reverența firească față de sfințenia cuvântului lui Dumnezeu."
—Constantin Oancea, Introducere în studiul Vechiului Testament. Suport de curs pentru anul I, semestrul I
tu nu vezi ca iti dai singur cu piatra in cap?
Adu si mie una. Urmeaza alt scandal. Sufletul petrecerii este Celcestie tot. Inca nu a aparut dar il asteptam. O sa se incinga atmosfera.
Inca nu mi-am revenit psihic din cauza fanaticului aluia 
Ma-ntreb daca asta se roaga la fiecare fix de ora 
Cum iti permiti sa comentezi de el din moment ce tu nu ai citit din biblie? Pacatosule.
Este singura carte din lume care schimba vieți. Daca nu ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, nu ar avea putere sa schimbe pe nimeni.
De ce crezi ca ar fi singura? Coranul, Vedele, etc., schimba si ele vieti.
Îți recomand să urmărești seria de clipuri care tratează acest subiect, sunt foarte bine documentate:
https://www.youtube.com/playlist?list=PLStl31unYLhNqxNbXpyn6qfQH1Uxu8xF6
Linkul playlist-ului, nu știu dacă s-a salvat:
https://www.youtube.com/playlist?list=PLStl31unYLhNqxNbXpyn6qfQH1Uxu8xF6
Sunt trei categorii de oameni care mă contrazic pe teme biblice și de istorie a Israelului:
- unii care n-au citit săracii nimic pe tema asta și vorbesc din prejudecăți sau din auzite;
- alții care au citit doar cărți de apologetică fundamentalistă și li s-a suit la cap că astea ar reprezenta istoria mainstream;
- și alții care s-au limitat la lecturi de pe vremea când era maică-mea elevă de liceu.
Deci ei fie n-au citit lucrări istorice, fie au citit lucrări depășite sau pură maculatură (din punctul de vedere al fundamentaliștilor astea dezvăluie adevăruri divine, dar din punct de vedere universitar sunt maculatură).
Pe credinta, atunci cand o citesti si o vezi prin credinta sunt niste invataturi extraordinar de frumoase pentru suflet. Tot odata Biblia daca nu ar fi adevarata nu ar fi atatia care al lupta impotriva ei. Adica ce rost are sa lupti impotriva unui Dumnzeu care nu exista, intr-o Biblie care este doar o simpla carte.
Oameni respectivi sunt sub infulenta satanica desi nu isi dau seama pentru ca diavolul e siret.
Deci CREDINTA in al 2lea rand - transforma oameni din rai in buni ( are putere ). 3lea rand ofera speranta, siguranta, mantuire, calauzire. Ar fi mult de vb pe tema asta.
Are 40sau peste 40 SCRIITORI. dar fi atent... Daca eu iti dictez ceva tie tu esti autorul sau scriitorul? scriitorul clar. Deci daca Biblia a fost scrisa de 40+ persoane autorul ei este DUHUL SFANT, insuflata de el. Oameni care au scris-o nu sunt decat instrumente de scris in mana lui Dzeu
Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλίa - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți") scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani (Noul Testament este o chestiune separată). Istoricii Bibliei consideră că ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament este rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice. Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și a unor cărți suplimentare, Biblia creștină, sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text ebraic"), cât și Noul Testament (cunoscut în general, sub denumirea de „text grec", datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate). Biblia este cea mai răspândită carte din lume, fiind tradusă acum în circa 1.800 de limbi.
Data cea mai timpurie la care a început scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică. Scrierea Noului Testament s-a încheiat în jur de 120 d.Hr. Modificarea sa a continuat până la Comma Johanneum, adăugată în 1522 d.Hr. La origini a avut cincisprezece sau șaisprezece autori.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia
„Dată fiind iuțeala cu care se răspândea creștinismul, e lesne de imaginat și repeziciunea cu care manuscrisele autografe erau copiate în zeci și sute de exemplare pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităților creștine. Așa se explică faptul că o bună parte din ele au înfruntat secolele și că până în zilele noastre au ajuns nu mai puțin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Testament în întregime. Desigur, originalele nu ni s‘au păstrat, dar codici precum Sinaiticus (sec. IV), Vaticanus (sec. IV), Alexandrinus (sec. V), Parisiensis (sec. V), Freesianus (secolele IV-V), ca să cităm doar pe cele mai importante, se constituie în tot atâtea mărturii asupra vechimii textelor noutestamentare. De aici, și imensele posibilități ale filologilor biblici de a alcătui ediții critice tot mai bune și mai utile, pe care le pun la îndemâna traducătorilor. Evoluția acestor ediții, pe de-o parte, și evoluția fiecărei limbi naționale, pe de alta, sunt principalele rațiuni pentru care Biblia se cere tradusă – sau cel puțin revizuită – periodic, spre folosul și desfătarea cititorilor ei."
—Bartolomeu Anania, Biblia, 2001
Anania chiar a recunoscut ca Biblia contine greseli, altfel n-ar fi nevoie de editii critice din ce in ce mai bune ale textului grec. Asta spune el: ca textul "original" a Bibliei evolueaza de la editie la editie. Adica textul dupa care se traduce Noul Testament e in schimbare. Asta e: nicio biserica nu are "originalele" Bibliei, s-au pierdut de mult si insusi conceptul de originale ale Bibliei e problematic. Tot ce avem sunt manuscrise care contin greseli. De unde stim ca ele contin greseli? Pentru ca nu exista doua manuscrise identice.
Inaltimea morala a poruncilor si invataturilor din Sfanta Scriptura, intre care straluceste deosebit Predica de pe munte (Matei, cap 5) a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos. Iubirea de vrajmasi, intoarcerea si a celuilalt obraz, atunci cand esti lovit, chemarea la desavarsire, dupa asemanarea cu Dumnezeu, chemarea la sfintenie si curatenie morala. "Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul." -Evrei 12:14 Implinirea profetiilor facute de sute si mii de ani, dintre care cea mai mare este intruparea lui Dumnezeu Cuvantul si Mantuitorul din Sfanta Fecioara Maria.
Am incredere ca Biblia nu a fost modificata in mesajul ei esential, atat timp cat marturiseste ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu intrupat de la Duhul Sfant si din Sfanta Fecioara Maria, si care a mantuit lumea cu jertfa Sa de pe altarul Sfintei Cruci, si a inviat ca temei al credintei noastre si ca parga a viitoarei noastre invieri. Daca Hristos a inviat, si noi vom invia. Invierea lui Iisus Hristos este o realitate, pe care au marturisit-o cu pretul vietii lor milioane de mucenici stiuti si nestiuti, canonizati sau nu.
Avem manuscrisele originale (care se potrivesc in proporție de 99% unul cu celălalt). Si Biblia a fost scrisa de oameni inspirați cu Duhul Lui Dumnezeu. Cercetează Biblia si vei afla. Dumnezeu nu cere credință chioară. Dumnezeu e o persoană cu sentimente care vrea o relație cu noi. (citește Vechiup Testament daca vrei sa afli mai multe despre caracterul Lui Dumnezeu. Noul testament este legămăntul nou făcut de Dumnezeu cu oamenii din ziua de azi si până la revenirea lui Isus. (Citește Apocalipsa daca vrei să afli despre venirea lui Isus și sfărșitul vremurilor).
Biblia este un document istoric studiat de sute de ani si afirmat ca adevărat de multe persoane care au studiat o.
De fapt, nu: la top 100 universități din lume nu se predă că Biblia ar fi adevărată din punct de vedere istoric. Nici pe departe, lumea s-a deșteptat, până și mulți creștini educați sunt de acord cu asta (creștin nu înseamnă fanatic).
Ai idei fixe despre frații tăi creștini. Nu sunt toți fundamentaliști și fanatici. Detalii pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism_liberal
Sau ai idei fixe despre ce se predă la o universitate serioasă. Serios, există cursuri despre Biblie pe Vimeo și YouTube de la Harvard și Yale. Dacă refuzi să le vezi în mod sigur nu știi ce se predă acolo.
Știu că Biblia se studiază la Harvard si toate evenimentele istorice din ea au fost confirmate.
Wikipedia nu este un site cu informații concrete. Si eu pot sa postez ceva pe wiki si să spun că Ceaușescu nu a murit. Nu cred in religie. Cred intr-o relație cu Dumnezeu prin Fiul Său Isus. Isus nu a inceput o religie. El ura religia.
Atât că... așa ceva nu se predă la Harvard (și anume că Biblia ar fi adevărată). După cum ți-am spus, dacă nu vezi cursurile respective, nu știi ce se predă acolo.
In Biblie scrie ca trebuie sa crezi in Dumnezeu si sa asculti poruncile sale. Nu scrie nicaieri ca trebuie sa ai o "relatie" cu Dumnezeu sau cu Isus. Daca crezi ca scrie, da cartea, capitolul si versetul la care scrie explicit asa ceva.
„Creștinii ultraconservatori" au ajuns într-o fundătură decretând a priori că arheologia nu poate contrazice Biblia: https://answersingenesis.org/archaeology/archaeology-and-the-bible/ Pentru ei faptele obiective nu contează: orice contrazice Biblia este fals sau amăgire satanică. Teologia lor se bazează pe tăgăduirea sistematică a faptelor obiective neconvenabile. Știința nu-și poate permite asta. Creștinii ultraconservatori s-au autoizolat într-un ghetou intelectual care a rupt legăturile cu istoria mainstream, arheologia mainstream, biologia mainstream, geologia mainstream, astronomia mainstream ș.a.m.d.
Nu. Ii placea mult religia, de aia isi indeamna ucenicii sa faca ce spun carturarii si invatatorii legi, caci acestia stau pe scaunul lui Moise. Deasemenea, poti posta initial orice pe Wikipedia, dar daca subiectul e de interes, cat de putin, o sa intre altii pe pagina de discutii, vin si cu surse, discuta intre ei si din postarea ta nu mai ramane nimic, daca nu e bazata pe surse serioase.
Pastorul evanghelic Steve Gregg afirmă că inerantismul fundamentalist contra căruia luptă cu îndârjire Bart Ehrman nu mai este demult o credință evanghelică, Ehrman clădindu-și casa pe nisip, adică pe inerantism superstițios. Conform lui Gregg credința că Biblia nu are niciun fel de greșeli este o superstiție. https://www.youtube.com/watch?v=TsT9QElrijI
Bartolomeu Anania, în introducerea la Biblia ortodoxă din 2001, zice că e minciună că BOR a păstrat Biblia-n original, Biblia din 2001 fiind tradusă după Nestle-Aland (Noul Testament). E un adevăr pe care mai-marii BOR îl proclamă cu surle și trâmbițe dar ortodocșii fanatici habar n-au de el. BOR n-a declarat niciodată că ar avea originalul Noului Testament, pentru că ei sunt clerici, nu bolnavi psihici. Dacă nu mă credeți, dați sursa cu declarația oficială a BOR că ei ar avea originalul Noului Testament. Despre bigoții care afirmă că există „originalul Noului Testament": cu cât mai inculți, cu atât mai vocali. Ăștia care vorbesc despre „originalul Bibliei" ca și cum ar exista în mod real nu sunt decât niște bizoni stupizi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
