Pentru ateii, agnostici
in ce tip va regasiti?
Pentru a clarifica si defini ateismul, o pozitie care a fost demonizata si malformata fiind un curent minoritar, trebuie sa plecam de la conturarea pozitiei teiste. Etimologia cuvantului 'ateism' este fundamentul raspunsului la intrebarea Ce este ateismul?
Cuvantul 'ateism' este compus din doua elemente:
1. 'a' - un prefix privativ, care indica lipsa, absenta.
2. 'teism'
Teismul este intai de toate un 'ism'. Aceasta indica faptul ca e o pozitie care accepta sau imbratiseaza o anumita idee sau credinta. Aceasta credinta care este acceptata in cadrul teismului este elucidata de provenienta etimologica a cuvantului: originea este grecescul theos, semnificand zeu sau Dumnezeu. Teismul se defineste astfel ca afirmarea credintei in existenta lui Dumnezeu.
A-teismul este absenta teismului. Ateismul este absenta credintei in existenta lui Dumnezeu.
Ateismul nu implica idei sau pozitii suplimentare. Ateismul nu este o credinta, religie,dogma,filozofie ci absenta unei credinte,religi,dogme, filozofi. Chiar daca aceasta absenta a credintei in existenta lui Dumnezeu este compatibila cu o multitudine de pozitii filozofice, ea nu le presupune si pe acestea. Ateii au in comun in mod necesar doar absenta credintei in Dumnezeu.
Definitia de mai sus descrie ceea ce a fost numit ateism slab. Acesta e contrastat cu ateismul tare, care afirma ca Dumnezeu nu exista. Se poate observa ca ateismul tare implica ateismul slab. Ateismul slab are o aplicare mai larga decat ateismul tare. Aceasta dihotomie are relevanta din punctul de vedere al sarcinii dovezii: ateismul tare are sarcina de a dovedi adevarul afirmatiei sale ca Dumnezeu nu exista, pe cand ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca 'Dumnezeu exista' sunt insuficiente si neconvingatoare.
O alta diviziune a ateismului este in ateism implicit si ateism explicit. In cadrul ateismului implicit absenta credintei in Dumnezeu sau credinta ca Dumnezeu nu exista nu sunt exprimate in mod constient. Este cazul tuturor oamenilor carora un anumit concept de Dumnezeu nu le este cunoscut. In mod implicit, lipsindu-le constiinta unui asemenea concept, le lipseste si credinta in existenta dumnezeului descris in acel concept. Cineva care nu e familiarizat cu zeul hindus Shiva, nu va putea prezenta simultan credinta ca Shiva exista. In mod clar acestei persoane ii lipseste credinta ca Shiva exista, si deci este ateu in ceea ce-l priveste pe zeul Shiva, insa nu in mod constient, ci implicit.
Ateismul implicit este exemplificat si de copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu. Deoarece ideea de Dumnezeu (crestin sau altul) nu este inascuta si este dobandita prin invatare si o prezentare culturala a acesteia, copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu vor avea in mod implicit absenta credinta ca Dumnezeu exista. Oricat le-ar displacea teologilor acest lucru.
Ateismul explicit presupune familiarizarea cu conceptul de Dumnezeu. In cadrul acestei constientizari a ideii de Dumnezeu este absenta credinta in el, sau este negata existenta lui.
Ateismul critic este o forma de ateism explicit, in care propozitia 'Dumnezeu exista' este respinsa in mod logic si rational de argumente conceptuale sau evidentiale.
Noncognitivismul afirma ca propozitia 'Dumnezeu exista' nu are sens, si deci nu are sens sa intrebam daca e adevarata sau falsa.
Tipuri de agnosticism
Agnosticismul poate fi împărțit în mai multe subcategorii, toate fiind categorisiri foarte recente. Printre variații se numără:
Ateismul agnostic
Ateii agnostici sunt atei datorită lipsei credinței în existența vreunei zeități și agnostici pentru că nu pretind cunoașterea că o zeitate nu există.
Teismul agnostic
Poziția celor ce nu susțin cunoașterea existenței vreunei zeități și totuși cred într-o astfel de existență.
Apateismul sau agnosticismul pragmatic
Poziția conform căreia nu există dovezi pentru existența sau nonexistența vreunei zeități, dar din moment ce orice zeitate care ar putea exista pare nepreocupată de univers și bunăstarea locuitorilor săi, întrebarea este în mare parte academică.[1]
Ignosticismul
Poziția conform căreia o definiție coerentă a unei zeități trebuie afirmată înainte ca întrebarea cu privire la existența unei zeități să poată fi discutată în mod semnificativ. Dacă definiția aleasă nu este coerentă, ignosticul menține poziția noncognitivistă conform căreia existența unei zeități este lipsită de sens ori netestabilă empiric.[2] A.J. Ayer, Theodore Drange și alți filozofi văd atât ateismul, cât și agnosticismul, ca fiind incompatibile cu ignosticismul, pe motiv că ateismul și agnosticismul acceptă că "o zeitate există" este o afirmație ce are sens, pentru care sau împotriva căreia se poate argumenta.
Agnosticismul puternic (numit și „dur", „închis", „strict" sau „agnosticism permanent")
Poziția conform căreia problema existenței sau nonexistenței uneia sau mai multor zeități, precum și adevărata natură a realității, nu pot fi cunoscute datorită inablilității naturale a oamenilor de a verifica o experiență prin comparație cu altceva în afara unei alte experiențe subiective. Un agnostic puternic ar spune, „Nu pot știi dacă o zeitate există sau nu și nici ție nu îți stă în putință".
Agnosticismul slab (numit si „moale", „deschis", „empiric" sau „agnosticism temporar")
Poziția conform căreia existența sau nonexistența vreunei zeități este momentan necunoscută, însă nu este neapărat imposibil de aflat; prin urmare, o astfel de persoană își va reține judecata până când vreo dovadă va deveni disponibilă. Un agnostic slab ar spune „Nu știu dacă vreo zeitate există sau nu, însă poate într-o bună zi, când vor exista dovezi, vom putea afla".
Agnosticismul spiritual
Agnosticii care urmează pracitci religioase și spirituale tradiționale în absența cunoașterii lui Dumnezeu, fiind în același timp ireligioși.
Ordonare:
După relevanţă
Sunt trei tipuri:
Ateism gnostic: cel mai puternic in negarea existentei unui Creator.
Ateism agnostic: cel "fals" (asa ii spun eu)
Agnostic: neutralitatea / alegerea indecisa.
Teism agnostic: credincios religios "fals"
Teism gnostic: cel mai puternic in afirmarea existentei unui Creator.
Eu sunt deist.
Răspunde
Răspunde
Cred dar nu in treaba asta cu raiul sau iadul. Sunt doua tipuri pe care le experimentam si in care cred ca o sa se-ntample (acum, nu le stiu pe toate, depinde):
1) Cand mori, te duci acolo unde vrei/crezi/ti-ai inchipui.
2) Daca nu e 1, atunci ajungem intr-un loc unde ii gasim pe toti: si "pacatosi" si "cuviosi". Fara rasplata sau pedeapsa.
Ah, cat despre acele tipuri, cu adevarat sunt cinci dar cele doua, ateismul/teismul agnostic, mi se par false si fara vreun motiv pentru ca se contrazic cu agnosticismul initial.
De acord si eu cred la fel despre ateismul agnostic, dar ai motive sa crezi in crezi in viata de dupa?
Odată înțeles faptul că ateismul este simpla lipsă a credinței în existența zeilor, devine evident că agnosticismul nu este, așa cum susțin mulți, „calea de mijloc" între ateism și teism. Prezența credinței în existența zeilor și absența credinței în existența zeilor sunt singurele posibilități de raportare la subiectul „credință" în acest context. Agnosticismul nu se referă la credința în existența zeilor, ci la cunoaștere – a fost folosit inițial pentru a descrie poziția unei persoane care nu putea susține că știe cu certitudine dacă o astfel de entitate există sau nu.
Devine clar că agnosticismul este atunci compatibil atât cu teismul cât și cu ateismul. O persoană poate crede într-un zeu (teism), fără să pretindă a știi cu certitudine că acel zeu există; rezultatul acestei poziții este teismul agnostic. Pe de altă parte, o persoană poate să nu creadă în zei (ateism), fără să pretindă a știi cu certitudine că zeii nu există sau nu pot exista; rezultatul este ateismul agnostic.
În cele din urmă, o persoană nu trebuie să aleagă între a fi ateu sau agnostic. Din contra. Nu doar că poate fi ambele, ci chiar se întâmplă de multe ori să fie ambele. Un ateu agnostic nu va predinde că știe cu certitudine că „dumnezeu" nu există sau nu poate exista, dar în același timp nu crede că o astfel de entitate există.
Unii oameni nu consideră că au o cunoaștere certă, dar cred oricum, în timp ce alții nu pot susține că știu și decid că aceasta este un motiv suficient pentru a nu se mai obosi să creadă. Așadar, agnosticismul nu este o alternativă, o „a treia cale" între ateism și teism. Este în schimb o chestiune separată, compatibilă cu amândouă. Un grad de agnosticism este evident în fiecare teist care consideră că zeul său este insondabil sau că funcționează în feluri misterioase. Toate aceastea reflectă o lipsă fundamentală de cunoaștere în partea teiștilor cu privire la natura a ceea ce susțin a crede. S-ar putea să nu fie întru totul rezonabil să crezi așa ceva în lumina recunoașterii unei astfel de ignoranțe, însă asta se pare că rareori oprește pe cineva.
In primul rand ca sunt deist. Cu siguranta, asa cred eu, exista ceva, undeva intr-o alta dimensiune (nu galaxie). Este imposibil ca toate lucrurile sa nu aibe sens. Cred ca exista un plan mult mai maret decat am putea noi vreodata deslusi.
In al doilea rand, fiecare fiinta, ca e planta, animal sau om, are acel lucru, acel ceva care da vointa de a trai. Nu cred ca il gasim in constiinta sau subconstienta (probabil de aceea creierul nostru are capacitatea de 10%). Ceva se intampla, o tranzitie care nu se vede cu ochiul liber (putrefactie sau crematie), la nivel subatomic care are legatura cu Higgs Boson (nu stiu daca stii ce e aia), prin viteza, timp si spatiu. Astfel ajungem undeva; in acea dimensune.
In al treilea rand, daca stai si te gandesti in termeni astrologici, fizici si chimici, pana si nimicul are si duce spre ceva.
Astea sunt motivele mele principale. Sunt sigur ca pe parcusrsul vietii o sa mai adaug.
Nu cred intr-un Dumnezeu, dar cred intr-un Creator; nu sunt crestin/islamic/budist/hindus etc. dar sunt credincios.
`
De unde sti ca exista alta dimensiune? ai o credinta pentru acea dimensiune, de ce trebuie sa aiba sens? noi ne gasim sensul in viata
2 acea dorinta s-a nascut in urma evolutiei speciilor, am evoluat timp de 3, 7 miliarde de ani, de 2 ori a aproape ca am fost in pragul unei casatrofe
3 eu cred ca totul a evoluat de la hidrogen spre cea ce e in prezent, fara vreo interventie divina
fiecare crede ce vrea
In primul rand apare intrebarea: De ce as fi eu de acord cu clasificarile facute de niste "filozofi"? In al doilea rand, de ce m-ar interesa pe mine in ce categorie... ma regasesc? Eu nu fac parte din nicio turma. Aceste clasificari sunt conditionate de dorinta, slabiciunea, egoismul si imaginatia unora. Eu nu dau doi bani pe ele, sunt un plus adus relitatii.
Ok... In primul rand nu poti sa clasifici o credinta, cum ai incercat tu. Cati agnostici am intalnit, toti aveau pareri/motive/principii diferite. La fel si ateii. E diferit de la individ la individ. Chiar daca la baza au acelasi nucleu. Eu sunt agnostica. Ce e un agnostic? E o persoana care nu accepta ideile crestinismului, dar crede intr-o forta superioara. Eu cred ca tu esti centrul universului tau. Mai pe scurt si direct, eu si noetica suntem buni prieteni.
In al doilea rand, ce suntem noi, animale, ca sa fim catalogati dupa specie? Recunosc, in unele momente animalul da dovada de o intelegere si o inteligenta mai buna decat a omului, iar uneori oamenii se comporta ca niste specimene salvate din salbaticie. Dar, asta nu inseamna ca trebuie clasificati.In incercarea ta inutila de a da dovada de cunoastere in domeniul respectiv, ai esuat lamentabil, incercand sa stabilesti limitele...credintei umane. Iar aerul stintific pe care l-ai dat intregului text de mai sus e mai mult enervant decat impresionant. Tot ce faci e sa starnesti intrebari de genul "cui ii pasa?" Si pe buna dreptate. Cui i-ar pasa? Credinta ta e ceva personal, care nu intra in nici o categorie.
In concluzie, intrebarea e inutila, pentru ca multi dintre cei care o vor citi nu se vor regasi in nici o asa-zisa categorie mentionata de tine.
Te-as ruga sa nu incerci sa ma "incadrezi" in alta categorie. Nu, nu sunt deista. Sunt agnostica. Atata timp cat nu sti principile mele de viata si... crezurile (ca sa zic asa) ale mele ca agnostica, nu ai dreptul sa te pronunti. Ti-am spus doar ca " tu esti centrul universului tau". Aceasta find doar o parte din ceea ce cred eu si pe care ti-am spus-o, risti sa gresesti. Ceea ce s-a intamplat deja.
Uite eu isi propun ceva sa spunem ca exista scara imaginata pe dreapta 10 e convingerea ca exista dumnezeu pe drepta 1 ca nu exista dumnezeu, tu pe ce dreapta esti?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
