| DanM1990 a întrebat:

Prin ce vine mantuirea omului? Prin Sfintele Taine, prin credinta, sau prin faptele sale?

11 răspunsuri:
| danay72 a răspuns:

Prin aplicarea lucrurilor analizate în Biblie și identificarea alături de religia adevărată. Iacov2:26

| milan9 a răspuns:

Prin toate acestea trei: credinta, harul (primit prin sfintele Taine) si faptele bune.

| GoldenZenith a răspuns:

Prin tot ce ai enumerat mai sus. Toate la un loc, nu separat. Plus cugetarea asupra mortii, asa cum zicea parintele Cleopa. Daca ai moartea in fata (la figurat) mantuirea e a ta.

| AC4S4 a răspuns:

Mantuirea vine prin acceptarea lui Isus Hristos ca mantuitor, sa fii constient ca El a murit pentru pacatele tale, si sa vrei sa-L urmezi.
De acolo vor porni si toate celelalte.

| iurii75 a răspuns:

Ioan 17:3Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.
Deci întâi persoana capătă cunoştinţă, apoi cultivă credinţă şi o demonstrează prin fapte. Iacov 2:26...şi credinţa fără fapte este moartă.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

In afara Bisericii nu este mantuire! Asa spunea Sfantul Ciprian al Cartaginei. In Biserica Dumnezeului celui Viu, care este "stalp si temelie a adevarului", asa cum spunea si Sfantul Apostol Pavel in I Timotei 3:15.
In afara Bisericii lui Hristos, care este Biserica Ortodoxa, nu este mantuire, ci sunt doar schisme si erezii. Asa a spus recent Patriarhul Bugariei.
In Biserica Ortodoxa te impartasesti prin Sfintele Taine cu Harul Dumnezeiesc, adica cu energiile necreate ale Dumnezeirii, fiindca "in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu", spune Sfantul Apostol Pavel in Efeseni 2:8.
Credinta nu poate fi oricum, ci sanatoasa si neschimbata, ortodoxa, transmisa in Biserica si pastrata in Biserica. Faptele bune pe care trebuie sa le faci, le afli din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, Sinoadele Ecumenice si invataturile Sfintilor Parinti.
Faptele bune sunt numai cele in acord cu credinta si traditia crestin ortodoxa.

| CosminCD a răspuns:

Hai să îți scriu câteva texte din Biblie ca să tragi singur concluzia:
Faptele apostolilor 4:12  „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor (Isus Hristos), în care trebuie să fim mântuiţi."

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Faptele apostolilor 16:29-31  Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, i-a scos afară, şi le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Pavel şi Sila i-au răspuns: "Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta."


Și ar mai fi...happy
Dacă omul vrea mântuirea, trebuie să creadă în Isus și să facă tot ceea ce spune Scriptura.

Răspuns utilizator avertizat
| AdrianTzar a răspuns:

Gândirea ortodoxă spune astfel: Mântuirea nu este răsplata faptelor, dar nu se ia fără fapte. Sfintele Taine obligatoriu. Putem discuta pe privat dacă vrei.

| Glasshead a răspuns:

Eu cred ca prin toate trei. Dar biserica spune:"Mantuirea oamenilor se realizeaza numai prin incorporarea si cresterea lor in Hristos, ca madulare ale Trupului Sau, Biserica". Funda?

| AZŞeEduardAZŞBorta a răspuns:

Ellen White scrie in cartea,, Adevarul despre ingeri" 100% AÎ 25.2 (Adevărul despre îngeri)
Planul pentru mântuirea noastră nu a fost un gând venit după aceea, un plan întocmit după căderea lui Adam. El a fost o descoperire a "tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri". Romani 16, 25. A constituit dezvăluirea principiilor care din veacurile veşnice au fost temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu... Dumnezeu nu a rânduit ca păcatul să existe, ci El i-a prevăzut existenţa şi a luat măsuri pentru a face faţă acestui pericol teribil. — The Desire of Ages, 22.
In cartea,, Credinta si faptele ea scrie,,"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." (Efeseni 2, 8. ) Iată adevărul care, dacă nu închideţi ochii în faţa luminii, vă va descoperi acest subiect şi vă va face să-l înţelegeţi. Viaţa veşnică este un dar infinit. Acest fapt o aşază dincolo de posibilităţile noastre de a o câştiga, deoarece este nemărginită. Este absolut necesar să fie un dar. Deoarece este un dar, ea trebuie să fie primită prin credinţă, mulţumirea şi lauda fiindu-I aduse lui Dumnezeu. O credinţă puternică nu va conduce pe nimeni la fanatism sau la atitudinea robului leneş. Puterea amăgitoare a lui Satana îi determină pe oameni să privească la ei înşişi, în loc să privească la Domnul Isus. Dacă slava Domnului va ajunge să fie răsplata noastră, neprihănirea lui Hristos trebuie să meargă înaintea noastră. Dacă împlinim voia lui Dumnezeu, vom putea primi în dar mari binecuvântări de la El, însă nu datorită vreunui merit al nostru, pentru că meritul nu are nici o valoare. Când îndepliniţi lucrarea lui Hristos, îl onoraţi pe Dumnezeu şi ajungeţi mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit şi şi-a dat viaţa pentru noi, ca să avem viaţa şi mântuirea în Isus Hristos.
61% CF 73.2 (Credinţa şi faptele)
Prin urmare, să nu spunem niciodată că ne putem pocăi singuri, iar apoi Domnul Hristos ne va ierta. Cu siguranţă, nu. Favoarea lui Dumnezeu este cea care iartă. Favoarea lui Dumnezeu este cea care ne conduce la pocăinţă prin puterea Sa. Aşadar, totul vine de la Isus Hristos, iar voi trebuie doar să-I răspundeţi, dându-I slavă lui Dumnezeu. De ce nu răspundeţi mai mult, când sunteţi împreună în adunările voastre? De ce nu aveţi influenţa sensibilizatoare a Duhului lui Dumnezeu, când vă sunt prezentate iubirea lui Isus şi mântuirea Sa? Deoarece nu înţelegeţi că Domnul Hristos este cel dintâi, cel de pe urmă şi cel mai bun, Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, chiar Autorul şi Desăvârşitorul credinţei voastre. Pentru că nu înţelegeţi acest fapt, voi rămâneţi în păcatele voastre. De ce se întâmplă aşa? Pentru că Satana este aici şi luptă pentru sufletele oamenilor. El îşi aruncă umbrele întunecate chiar înaintea paşilor noştri pe cale şi tot ce puteţi să vedeţi este vrăjmaşul şi puterea lui.
3 EGW
57% CF 91.1 (Credinţa şi faptele)
Cei care se încred întru totul în neprihănirea Domnului Hristos, privind la El cu o credinţă vie, cunosc Duhul lui Hristos şi sunt cunoscuţi de Hristos. Credinţa simplă îl face în stare pe cel credincios să se recunoască pe sine ca fiind mort cu adevărat faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Noi suntem mântuiţi prin har, prin credinţa noastră, şi mântuirea nu vine de la noi înşine, ci este darul lui Dumnezeu. Dacă am încerca să le descoperim înţelepţilor lumii aceste făgăduinţe preţioase, ei nu ar face altceva decât să ne ridiculizeze, pentru că "omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului Iui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte" (1 Corinteni 2, 14).
4 EGW
83% CF 96.3 (Credinţa şi faptele)
Neprihănirea proprie este pericolul acestui veac. Ea desparte sufletul de Domnul Hristos. Cei care se încred în propria neprihănire nu pot să înţeleagă modul în care mântuirea vine prin Domnul Hristos. Ei numesc păcatul neprihănire şi neprihănirea păcat. Ei nu înţeleg caracterul rău al nelegiuirii, nu înţeleg frica de Lege, pentru că nu respectă standardul moral al lui Dumnezeu. Motivul pentru care sunt atât de multe convertiri false în zilele noastre este că Legea lui Dumnezeu este atât de puţin preţuită. În locul standardului lui Dumnezeu pentru neprihănire, oamenii au înălţat un standard propriu, prin care măsoară caracterul. Ei privesc printr-o lentilă întunecată şi le prezintă celorlalţi idei false cu privire la sfinţire, încurajând în acest fel egoismul, mândria şi neprihănirea proprie. Doctrina sfinţirii, pe care mulţi o susţin, este foarte înşelătoare, pentru că flatează inima firească, dar lucrul cel mai bun care îi poate fi predicat celui păcătos este adevărul cu privire la cerinţele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu. Credinţa şi faptele trebuie să meargă mână în mână, deoarece credinţa fără fapte este moartă.
5 EGW
51% CF 100.3 (Credinţa şi faptele)
Fără harul Domnului Hristos, cel păcătos se află într-o stare neajutorată. Pentru el nu se poate face nimic, dar prin harul divin, omului îi este dată o putere supranaturală, care lucrează în minte, în inimă şi în caracter. Tocmai prin împărtăşirea harului lui Hristos, păcatul este văzut şi înţeles în natura lui respingătoare şi, în cele din urmă, este alungat din templul sufletului. Prin har, noi suntem aduşi în părtăşia cu Hristos, pentru a fi asociaţi cu El în lucrarea mântuirii. Credinţa este condiţia pe temeiul căreia Dumnezeu a considerat potrivit să le făgăduiască iertarea celor păcătoşi, nu pentru că în credinţă s-ar afla vreo virtute prin care mântuirea ar fi meritată, ci, deoarece credinţa se poate baza pe meritele Domnului Hristos, ca remediu pregătit pentru păcat. Credinţa poate să. prezinte ascultarea desăvârşită a Domnului Hristos în locul nelegiuirii şi al deficienţei celui păcătos. Când păcătosul crede că Hristos este Mântuitorul lui personal, Dumnezeu îi iartă păcatul şi îl îndreptăţeşte fără plată. Sufletul care se pocăieşte îşi dă seama că îndreptăţirea lui vine datorită Domnului Hristos, care a murit pentru el ca înlocuitor şi Garant al lui şi este Jertfa lui de ispăşire şi Neprihănirea lui.
In cartea,, Istoria mantuirii" scrie 49% IM 374.1 (Istoria Mântuirii)
Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul. Duhul Lui încă a rămas cu cei care nu s-au grăbit să nege lumina pe care o primiseră şi nu au condamnat mişcarea adventă. Apostolul Pavel, privind peste veacuri, a scris cuvinte de încurajare şi avertizare pentru aşteptătorii încercaţi în această criză: "Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. ‘Încă puţină, foarte puţină vreme’ şi ‘Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.’ Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului."