Bună.
Nimeni nu te poate îndoctrina cu convingerile sale religioase!
Pa, pa.
Cred ca sunt in dificultate cu sponsorii. Insa oare numai astia umbla pe la usi? Se pare ca altii au alte metode (fiecare in cercul de prieteni, colegi - penticostali).
In state singurii care incearca sa isi largeasca orizontul, sa inteleaga ca spiritualitate religiile mai vechi, sunt metodistii si unele biserici baptiste. La modul ca sunt studiate chiar in universitati private.
Buna
fiecare isi face datoria, am avut ocazia o singura data sa imi bata la poarta incercand sa imi dea pliante, le-am dat buna ziua si..pa
nu am incercat sa stau la discutii si nici bani nu au cerut, incerca sa imi explice moartea caprioarei, dar i-am lasat vorbind.
asa ca, ca orice om, isi face datoria de a atrage cati mai multi in comunitatea lor.
O zi frumoasa sa ai
Corect,isi fac datoria, dar uneori fac exces de zel! Daca s-ar opri la la impartirea de pliante ...macar ar fi alteva!
E o misiune data, dupa parerea lor, chiar de mai marele nostru spiritual, Hristos. De asta sunt si pe TPU atat de multi martori, pentru ca au gasit un spatiu bun pentru evanghelizare.
Sunt de regula pasnici, daca le inchizi usa nu mai bat a doua oara. Totodata, daca l-ai ascultat pe unul, i-ai ascultat pe toti. E chiar un motiv de mandrie pentru ei ca au reusit sa se alinieze intelectual.
Pe mine m-au oprit doi pe drum, unul zice ca poate sa-mi dea o veste care sa ma faca fericit, eu zic "dar sunt fericit", si-mi vad mai departe de drum.
O altitudine corecta!
Orasul Cluj-Napoca este la o altitudine medie de 410 m, dar nu stiu ce legatura are asta cu martorii lui Iehova. Sper ca nu te superi ca am facut putin misto.
Esti din Cluj? Vatra -Dornei e la 1600, deci te privesc de,, sus ''!
Martorii predica pentru ca asa a zis Isus, Matei28:19,20.Incearca sa ii ajute pe oameni sa inteleaga Biblia, iar de acolo e decizia fiecaruia ce face.Totul se face fara bani si de bunavoie.Situl jw.org explica mai multe in privinta asta.
Hallo!
Tu chiar realizezi ce debitezi?
Isus habar nu avea de Biblia ta, deci nici nu o putea propovadui din moment ce ea NU exista si cu atat mai putin sa ii faca pe oameni sa o inteleaga pentru ca e la mintea cocosului ca nu poti Intel; ege ceva ce nu exista!
Isus isi propvaduia Legea Torei si propriile sale invataturi SECTEI sale. care apartinea de religia MOZAICA, al carui RABIN era, si nu crestinilor.
In concluzie, tu ori habar nu ai despre ce vorbesti, ori minti de ingheata apele.
Iar daca ai minte atunci documenteaza-te, si daca caracter si vrei sa sustii adevarul impotriva minciunii, pentru ca ADEVARUL este parte din Dumnezeire, explica-le acest adevar si martorilor la prima voastra adunare in casa voastra regala.
NU ma intereseza ce predica Martorii! Dar nu mi corectsa convingi un stain de aceste lucruri. Plus ca niciodata nu stiii in casa cui nimeresti! Poate fi crestin, poate fi mulsuman sau ateu!
Asa e, nu sti cu cine vorbesti, dar un crestin nu manifesta prejudecati fata de nimeni si doreste ca sa arate mesajul biblic tuturor oamenilor, indiferent de culoare, etnie sau religie.De fapt, asa doreste si Dumnezeu. Fapte10:34,35
Discutii biblice le face preotul meu in cadrul slujbei.Ma multumesc cu atat!
Inteleg ca esti Martor, corect? Cati crestini au ascultat ce provaduiti voi?
Doar cei sincer interesati sa afle cu adevarat ce spune Biblia.
Model-Persuasiune-Si-Manipulare-La-Sectele-Religioase
http://www.scribd.com/......Religioase
Normal ca aceasta misiune le este data de preotii lor, dar dupa cum stim religia lor e putin deplasata asa ca NU ar trebui sa-i bagam in seama, adica sa fim indiferenti cu ei NU rautaciosi! O zi buna!
Ei nu au preoti ci numai sefi, nu au slujbe ci numai seminarii
Datoria de "a face ucenici" nu a fost lăsată la voia întâmplării ci încredinţată Bisericii, care are o ierarhie apostolică.
Eu pot să fac un "ucenic", dar nu îi pot transmite harul divin, dacă nu sunt preot!
Harul era transmis doar de apostoli, iar mai apoi de episcopi şi preoţi:
"Şi Simon văzând că PRIN PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani," (Fapte 8, 18)
"Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt." (Fapte 8, 19).
Dupa cum spuneam si altadata, datoria de "a face ucenici" nu a fost lăsată la voia întâmplării ci încredinţată Bisericii, care are o ierarhie apostolică.
Eu pot să fac un "ucenic", dar nu îi pot transmite harul divin, dacă nu sunt preot!
Harul era transmis doar de apostoli, iar mai apoi de episcopi şi preoţi:
"Şi Simon văzând că PRIN PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani," (Fapte 8, 18)
"Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt." (Fapte 8, 19).
Toate, DAR ABSOLUT TOATE problemele şi neînţelegerile necrestine legate de UNITATEA Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Ma ce ar fi sa te hotaresti? Ce este treimea o Ipostaza a unei persoane sau un grup?
Pai daca este doar Ipostaza, a lui Dumnezeu nu ti se pare ca e cam putin sa aiba numai trei ipostaze in calitatea lui de Dumnezeu cand orice cioflingar de om are zeci de ipostaze? De ex. Tata si fiu, unchi sau nepot, bunic sau nepotel, verisor sau vecin, prost sau destept, dulgher sau maturatoir de strada, ++++cate si mai cate!
2 Pai daca Dumnezeu e nemuritor, cum poti sa zici ca s-a jertfit?
Sa fi facut o biluta cu mucii din nas in semn de mare jertfa?
Intr-adevar toate neînţelegerile legate de NATURA DIVINA a celor trei ipostasuri (Tatal, Fiul si Duhul Sfant, - avand aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Concludent despre Fiul lui Dumnezeu este si:
"Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul."- Apoc. 1, 8
Neînţelegerile legate de NATURA DIVINA a celor trei ipostasuri (Tatal, Fiul si Duhul Sfant, - avand aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Tatal colegului meu de clasa si in acelasi timp vecinul meu este martor.Simplul fapt ca este martor nu ma deranjeaza deoarece este dreptul sau sa aiba o opinie, insa legat de cum acestia incearca sa atraga oamenii spre religia lor mi se pare putin josnic... Oricum continui povestea acesta a venit acasa (era in strainatate) si si-a intors copilul impotriva mamei sale.Aceasta mama sufera in fiecare zi deoarece copilul o jigneste pentru ce-i ea si spune ca tatal sau e ala bun si mama lui monstrul.(deci suferinta nu e legata de faptul ca e martor ci ca a intors impotriva ei...)
Daca nu era un fel de obligatie nu erau atatia care sa vina la usa ta.Am zis ''un fel de'' pentru ca asemenea uneori cu crestinismul confundam cuvantul ''putem'' cu '' trebuie''
Sunt doar interese financiare care vin direct din SUA. Chiar ei au o vorba: "Follow the money". Si daca faci asta vei vedea ca tot tompul ajungi in SUA.
Un crestin adevarat ne va vorbi mereu despre o relatie cu Hristos si nu despre apartenenta la o anumita confesiune. Problema cea mai mare a martorilor nu este insistenta si pasiunea cu care fac prozelitism, ci faptul ca sunt ei insisi inselati. DAR avem si noi o problema: nu ne cunoastem Bibliile! Un crestin adevarat va sti ce spune Biblia despre un subiect sau altul (ex. doctriva despre Divinitate, mantuire, etc.) astfel incat prezenta martorilor la usa nu va mai fi o amenintare, ci o oportunitate de a-l ajuta pe un biet pacalit - care el insusi are nevoie de adevar.
Eu ii primesc la mine, de cate ori apar (desi, sa recunoastem, nu foarte des - poate si pentru ca ziua sunt la munca). Si transpira pe canapea sau lipiti de tocul usii atunci cand intram in detalii deschizand Biblia, pentru ca nu stiu ca multe dintre lucrurile pe care le-au invatat nu sunt scripturale.
PS: Sper sa nu supar nici un martor cu zisele mele. Eu le respect sinceritatea si pasiunea, dar nu pot sa ma prefac a nu sti ca sunt inselati. Daca are vreunul impresia ca mint... ii rog sa vina la mine la usa, sa povestim!
Ma refeream la dumneavoastra, partenerii de discutie de pe TPU. Ultimele discutii (in care am fost respectuos si am folosit strict argumente biblice) s-au soldat cu ignore din partea respectabililor dumneavoastra colegi de adunare.
"e clar ca nu sunt de acord cu ideea ca suntem inselati" - Nu am nici un dubiu asupra acestui fapt. Asa cum spuneam, sunteti oameni sinceri, din pacate naivi si putin cunoscatori ai textelor Scripturii (in afara unor versete in care va invartiti mereu) si a propriei istorii (ma refer la istoria martorilor).
"atat timp cat ne bazam doar pe Biblie si nu pe traditii si obiceiuri cu conotatii pagane." - NU ati nimerit-o aici. Eu insumi ma bazez doar pe Biblie si nu pe obiceiuri cu conotatii pagane. Dar, ceea ce fac, este ca interpretez corect informatia si, pe alocuri, mai trag cate o privire in original atunci cand vine vorba de texte controversate. Asa am gasit, spre exemplu, ca unele texte din Scriptura au fost traduse in mod voit gresit in traducerea dumneavoastra. Vezi, de exemplu, Ioan 1 si explicatia pe care v-am mai oferit-o.
Lucrarea Illustrated Bible Dictionary (Dicţionar biblic ilustrat) dă următoarea explicaţie: „Doctrina Trinităţii nu este biblică, deoarece în Biblie nu se găseşte nicio formulare a ei".
Ioan 1:1 este un verset biblic folosit deseori în mod greşit în sprijinul doctrinei Trinităţii. Iată cum redă versiunea Cornilescu, 1996, acest verset: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu [în greacă, ton theón] şi Cuvântul era Dumnezeu [theós]". Acest verset conţine două forme ale substantivului grecesc theós (dumnezeu). În primul caz, substantivul este precedat de ton, o formă a articolului hotărât din greacă. În această situaţie, cuvântul theón se referă la Dumnezeul Atotputernic. În al doilea caz însă, theós nu mai are articol hotărât. A fost oare omis din greşeală?
Evanghelia după Ioan a fost scrisă în greaca comună (koine), în care există anumite reguli de folosire a articolului hotărât. Potrivit biblistului A. T. Robertson, dacă atât subiectul, cât şi numele predicativ ar avea articol hotărât, acestea „ar fi identice şi ar putea fi folosite unul în locul celuilalt". Pentru exemplificare, Robertson menţionează Matei 13:38, unde se spune: „Ogorul [în greacă, ho agrós] este lumea [ho kósmos]". Prin urmare, regulile gramaticale ne ajută să înţelegem că lumea este acelaşi lucru cu ogorul.
Dar ce se poate spune despre situaţia în care subiectul are articol hotărât, dar numele predicativ, nu? Citând ca exemplu Ioan 1:1, eruditul J. A. Hewett subliniază următoarea idee: „Într-o construcţie de acest fel, subiectul şi numele predicativ nu sunt nici egale, nici identice".
Pentru a ilustra, Hewett foloseşte textul din 1 Ioan 1:5: „Dumnezeu este lumină". În greacă, „Dumnezeu" este ho theós şi deci are articol hotărât. Dar phos, „lumină", nu este precedat de niciun articol. Hewett concluzionează: „Se poate spune întotdeauna. . . că Dumnezeu se caracterizează prin lumină; dar nu se poate spune întotdeauna că lumina este Dumnezeu". Exemple asemănătoare se găsesc în Ioan 4:24, „Dumnezeu este Spirit", şi în 1 Ioan 4:16, „Dumnezeu este iubire". În ambele versete, în limba greacă subiectul, „Dumnezeu", are articol hotărât, dar numele predicativ, „Spirit", respectiv „iubire", nu are articol hotărât. Aşadar, subiectul şi numele predicativ nu-şi pot schimba locul între ele. Altfel spus, aceste versete nu pot însemna că „Spiritul este Dumnezeu" sau că „iubirea este Dumnezeu".
Cine este „Cuvântul"?
Mulţi specialişti în greaca veche şi traducători ai Bibliei sunt de părere că Ioan 1:1 scoate în evidenţă o caracteristică a ‘Cuvântului’, nu identitatea acestuia. În acest sens, William Barclay, traducător al Bibliei, a spus: „Întrucât nu este precedat de articol hotărât, theos este folosit ca atribut. . . Ioan nu identifică aici Cuvântul cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el nu spune că Isus este Dumnezeu". În mod asemănător, eruditul J. D. BeDuhn explică: „În greacă, dacă într-o propoziţie de felul celei din Ioan 1:1c nu se adaugă articol hotărât la substantivul theos, cititorii vor înţelege că se face referire la «un dumnezeu». . . Absenţa articolului hotărât în cazul lui theos face o distincţie clară între theos şi ho theos, adică acelaşi substantiv precedat de articol hotărât, distincţie asemănătoare celei dintre «un dumnezeu» şi «Dumnezeu»". BeDuhn spune în continuare: „În Ioan 1:1, Cuvântul nu este Dumnezeu, Cel unic, ci un dumnezeu, adică o fiinţă divină". Această idee reiese şi din cuvintele teologului J. H. Thayer, care a contribuit la realizarea American Standard Version, o traducere a Bibliei. Iată ce a spus el: „Logosul [sau Cuvântul] era divin; el nu era însăşi Fiinţa divină".
Dar ar trebui să fie identitatea lui Dumnezeu „o taină"? Pentru Isus nu a fost. În rugăciunea pe care i-a adresat-o Tatălui, Isus a făcut o distincţie clară între el şi Tatăl său când a spus: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos" (Ioan 17:3). Dacă înţelegem învăţăturile clare ale Bibliei şi credem în Isus, îi vom acorda respectul ce i se cuvine ca Fiu divin al lui Dumnezeu. De asemenea, îi vom aduce închinare lui Iehova, „singurul Dumnezeu adevărat".
Apropo de explicatia (evident, neinspirata) legata de Ioan 1:1, traducatorii de la Traducerea Lumii Noi au "gresit" intentionat. Hai sa vedem de ce:
"Articolul hotărât grecesc ho nu apare în faţa termenului grecesc Theos, Dumnezeu, dar propoziţia respectă o regulă obişnuită a gramaticii limbii eline, iar absenţa articolului hotărât indică faptul că Dumnezeu este predicatul şi nu subiectul propoziţiei. Aceasta este regula lui Colwell, care spune că în propoziţii legate prin verbul a fi (eimi), un substantiv predicativ hotărât în mod obişnuit pierde articolul hotărât când precedă verbul, dar subiectul propoziţiei, dacă este hotărât, va reţine articolul hotărât. Prin urmare, dacă Ioan a vrut să afirme: „Cuvântul era Dumnezeu" (Ioan 1:1) exact acesta era modul în care trebuia s-o spună. (Studii gramaticale recente au confirmat şi chiar întărit regula originală a lui Colwell: vezi Lane C. McGaughy, Toward a Descriptive Analysis of EINAI as a Linking Verb in the New Testament [SBLDS 6; Missoula, Mont.; SBL, 1972], esp. pp. 49-53, 73-77; şi recenzia de mare importanţă a acestei cărţi de E.V.N. Goetchius în JBL 95 [1976]: 147-149.)
Sigur că dacă Ioan ar fi dorit să zică „Cuvântul era un dumnezeu" (folosind un predicat nehotărât, „un dumnezeu"), ar fi putut scrie şi în felul acesta, deoarece de la început n-ar fi existat articol hotărât care să fie eliminat. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, atunci în context ar fi trebuit să existe anumite indicii care să arate că Ioan s-a folosit de cuvântul theos ca să vorbească despre o fiinţă cerească, dar care să nu fie pe deplin divină. Aşa că se naşte întrebarea: despre ce fel de Dumnezeu (sau „dumnezeu") vorbeşte Ioan în acest context? Oare vorbeşte el despre singurul şi adevăratul Dumnezeu care a creat Cerurile şi Pământul? În acest caz, theos a fost hotărât, dar a eliminat articolul hotărât ca să arate că este un substantiv predicativ. Sau Ioan vorbeşte despre un alt fel de fiinţă cerească („un dumnezeu") care nu este singurul Dumnezeu adevărat? În acest caz theos a fost nehotărât şi n-a avut niciodată un articol hotărât. Contextul răspunde clar acestei întrebări. Pe baza celorlalte întrebuinţări ale cuvântului theos unde are înţeles de „Dumnezeu" în versetele 1, 2, 6, 12, 13 şi altele, şi pe baza cuvintelor introductive care amintesc de Genesa 1:1 („La început"), putem deduce clar că Ioan vorbeşte despre singurul şi adevăratul Dumnezeu care a creat Cerurile şi pământul. Ca urmare, înseamnă că şi cuvântul theos din v. 2 trebuie înţeles tot ca o referire la acelaşi Dumnezeu." (Teologie sistematică, de Wayne Grudem)
"Unii traduc construcţia S-PN θεὸς ἦν ὁ λόγος prin „Cuvântul era un dumnezeu", însă împotriva traducerii lor ar fi câteva argumente:
a) în limba greacă, articolul este subînţeles, mai ales atunci când respectivul substantiv nearticulat se găseşte articulat într-o propoziţie anterioară. Acest lucru se întâmplă şi aici, deoarece propoziţia precedentă este: κaὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν = Şi Cuvântul era cu Dumnezeu, iar θεόν (Dumnezeu) este articulat (τὸν θεόν). Prin urmare, repetarea articolului este inutilă;
b) într-o construcţie S-PN este necesar să se facă diferenţa între subiect şi predicatul nominativ. În cazul nostru, era necesar să ştim care este substantivul pe care se pune accent: Cuvântul sau Dumnezeu? Există două modalităţi pentru a pune emfază pe subiect: 1. subiectul rămâne articulat, iar predicatul nominativ rămâne nearticulat. Astfel, putem şti care este subiectul; 2. ambele substantive sunt articulate, iar subiectul apare primul în propoziţie. Însă, ţinând cont de punctul a), este clar că s-a folosit prima modalitate de emfază a subiectului.
O altă explicaţie importantă în legătură cu construcţiile S-PN poate să elimine şi unele probleme de interpretare. Unii pun semn de egalitate între subiect şi predicatul nominativ. De aceea şi preferă să traducă „un dumnezeu", în loc de „Dumnezeu". Pentru că susţin că atâta timp cât Cuvântul era cu Dumnezeu, el nu poate fi în acelaşi timp şi identic cu Dumnezeu. De aceea, Ioan sigur nu a vrut să spună „Cuvântul era Dumnezeu". Aceştia au dreptate când spun că nu poate fi Cuvântul identic cu Dumnezeu. Dar greşesc în interpretare (şi, implicit, în traducere). Construcţiile S-PN exprimă cel mai adesea o relaţie de apartenenţă (subset). Înţelesul este că Dumnezeu este o clasă mai mare, din care Cuvântul face parte. Mai mult, lipsa articolului dinaintea substantivului θεὸς ("Dumnezeu") adjectivizează oarecum substantivul. După cum spune Chemnitz (şi alţi gramaticieni), θεὸς fără articol exprimă esenţa/fiinţa divină, pe când θεὸς cu articol exprimă persoana divină. Deci aici nu se afirmă că Dumnezeu şi Cuvântul sunt aceeaşi persoană, ci că au aceeaşi fiinţă. Deci, traducând literar, am putea spune că „Fiinţa Cuvântului era Dumnezeirea".(Marian Busoi)
Iaca si o a treia abordare:
Relaţia subiect-nume predicativ
în Ioan, 1:1d
Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal, cine suportă acţiunea unui verb la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însuşire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ.
Altfel spus, subiectul este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului sau care arată despre cine sau despre ce se vorbeşte în propoziţie.
Verbul copulativ este un instrument gramatical care nu are înţeles de sine stătător şi care face legătura între subiect şi numele predicativ
Numele predicativ este partea predicatului nominal prin care se identifică sau se califică subiectul, el implica atât subiectul cât şi verbul copulativ.
NUME PREDICATIV / SUBIECT (NP / S)
1. STRUCTURI-TIP:
A. Cuvântul era Dumnezeu
B. Dumnezeu era Cuvântul.
C. Cuvântul era Dumnezeul.
D. Dumnezeul era Cuvântul.
2. SOLUŢII:
A. Cuvântul = S; Dumnezeu = NP
B. Cuvântul = S; Dumnezeu = NP
C. Dumnezeul = S; Cuvântul= NP
D. Dumnezeul = S; Cuvântul= NP
3. COMENTARIU
0. Problema propriu-zisă a deosebirii celor două funcţii se pune în situaţia în care numele predicativ identifică sau califică subiectul, iar modul de construcţie (parte de vorbire, caz) le este identic sau aproape identic:
Ioan (S) este evanghelistul (NP) despre care ţi-am vorbit;
Ioan (S) este un mare evanghelist. (NP)
0.1. O primă departajare se obţine prin degajarea valorii de calificare a numelui predicativ, asociată cu realizarea „substantiv nedeterminat definit", care în planul formei înseamnă „substantiv nearticulat sau articulat cu articol nehotărât.
De aceea toate contextele în care apar cele două funcţii cu realizări identice sau aproape identice pot fi grupate în două categorii:
(1) UNA dintre funcţii, totdeauna aceeaşi - NUMELE PREDICATIV, SE EXPRIMĂ printr-un SUBSTANTIV NEARTICULAT sau articulat nehotărât, iar cealaltă, totdeauna aceeaşi - SUBIECTUL, se exprimă prin orice altceva (vezi, mai jos, 1. )
(2) NICI UNA dintre funcţii NU SE EXPRIMĂ printr-un SUBSTAN¬TIV NEARTICULAT sau articulat cu articol nehotărât (vezi, mai jos, 2. ).
1. Numele predicativ se exprimă prin SUBSTANTIV NEARTICU¬LAT sau ARTICULAT CU ARTICOL NEHOTĂRÂT şi CALIFICĂ SUBIECTUL. Indiferent de poziţia celor doi termeni unul faţă de celălalt, repartizarea pe funcţii rămâne aceeaşi: substantivul nearticulat (sau articulat nehotărât) = NP; celălalt termen (indiferent de partea de vorbire prin care se exprimă) = S, ca în exemplele:
(1) Cuvântul era Dumnezeu
(2) Dumnezeu era Cuvântul.
unde substantivul Cuvântul=Subiect, deoarece este articulat cu articol hotărât şi aflat în relaţie cu substantivul Dumnezeu= Nume predicativ, deoarece este nearticulat.
2. Nici una dintre cele două funcţii nu se exprimă prin SUBSTANTIV NEARTICU¬LAT sau ARTICULAT CU ARTICOL NEHOTĂRÂT:
(3) Cuvântul era Dumnezeul.
(4) Dumnezeul era Cuvântul.
Din punctul de vedere al înţelesului, între cei doi termeni se stabileşte un raport de echivalenţă contextuală (A=B).
În plan logic, spunem că sferele noţiunilor exprimate de aceştia se suprapun, se acoperă reciproc, mai mult sau mai puţin perfect.
În gramatică se spune că, în asemenea situaţii, un TERMEN, totdeauna acelaşi - NUMELE PREDI¬CATIV, IDENTIFICĂ PE CELĂLALT, totdeauna acelaşi - SUBIEC¬TUL.
Datorită acestei identităţi contextuale, asemănătoare relaţiei de echivalenţă matematică între două elemente, se pune pentru cei doi termeni, problema „care pe care identifică" sau, altfel spus, care este termenul identificat (pasiv) şi care este termenul identificator (activ). De răspunsul la această întrebare depinde nemijlocit interpretarea sintactică a celor doi termeni, respectiv repartizarea lor pe funcţii: SUBIECT = TERMENUL IDENTIFICAT; NUME PREDICATIV = TERMENUL IDENTIFICATOR.
Pentru formularea unei decizii în acest sens, în analizele gramaticale se folosesc, mai mult sau mai puţin explicit, diferite mijloace şi criterii, inegale ca importanţă, proprietate şi grad de concludenţă:
înţelesul (criteriul logico-psihologist);
întrebările;
transformarea «atributivă»;
ac¬centul şi intonaţia;
concordanţa de număr şi persoană etc,
toate impli¬când într-un fel sau altul conceptul de SUCCESIUNE LINEARĂ (= topica termenilor şi „derularea" în timp a gândirii, a mecanismelor psiho¬logice care stau la baza comunicării).
În acest sens, considerăm că repartizarea pe funcţii urmează modelul:
Subiect (locul I) + Verb copulativ + Nume Predicativ (locul al II-lea).
Schimbând ordinea prin permutarea termenilor, se schimbă şi funcţiile, respectiv S devine NP, iar NP devine S:
(3) Cuvântul era Dumnezeul.
(4) Dumnezeul era Cuvântul.
unde
(3) Dumnezeul = S; Cuvântul= NP
(4) Dumnezeul = S; Cuvântul= NP
Ambele poziţii le avem în următoarele versuri din Luceafărul de Mihai Eminescu:
Iar cerul (S) este tatăl (NP) meu
Şi mumă-mea (S) e marea (NP).
OBSERVAŢIE. Această „inversare", teoretic totdeauna posibilă, este limitată practic de realitatea textului concret, în sensul că uneori schimbarea locului celor două funcţii poate implica sau reclamă importante reorganizări atât ale propoziţiei date, cât şi ale frazei în care se află.
Având în vedere relaţia dintre subiect şi nume predicativ, sensul enunţului Cuvântul era Dumnezeu ar putea fi înţeles sub forma natura Cuvântului era dumnezeiască.
Acum, revenind la textul nostru, mai prezentăm un motiv pentru care se observă faptul că se declară nu că Logos-ul ar fi fost un dumnezeu, ci că era chiar Dumnezeu; motivul, bine fundamentat în istorie, este, într-adevăr, reactiv şi circumstanţial: poate că evreii n-ar fi contestat că Logos-ul era, cumva, un dumnezeu. În definitiv, Tanakh-ul nu contesta existenţa altor zeităţi, ci afirma deschis perisabilitatea lor (Exod 15:11; Ier. 10:11; Ps. 82:1, 6,7). Însă evreii din perioada post-exilică contestau cu vehemenţă că ar putea exista vreo entitate în afară de Dumnezeu care să fie Dumnezeu autentic, să aibă natura dumnezeiască. Altfel spus, erau în total dezacord că ar putea exista ceva sau cineva care să aibă aceeaşi esenţă ca şi Dumnezeu. Aşadar, indirect, prin respingerea acestui verset de către evrei încă din timpurile apostolului, se recunoaşte limpede că Yochanan nu a scris că Logos-ul era „un dumnezeu", ci chiar Dumnezeu.
Ce mai înseamnă „Cuvântul era Dumnezeu"? Pentru iudeo-creştini, această declaraţie zguduitoare scoate în relief faptul că între cele două individualităţi sau entităţi, Logos-ul şi Dumnezeu, nu numai că exista o relaţie dialogică, o comuniune intimă încă înainte de Creaţiune, de începuturile eonilor, ale veacurilor şi ale lumilor, ci şi că între ele există o unitate fiinţială, ontologică, o identitate de esenţă.
Afirmaţia apostolică arată că Logos-ul, Cuvântul, nu poate fi confundat cu Dumnezeu, dar, cu toate acestea, Logos-ul ERA Dumnezeu!
Am văzut, deci, modul în care versetul se mişcă de la pre-existenţa eternă sau eternalitatea Logos-ului, trece prin intercomuniunea personală şi se opreşte în dumnezeirea intrinsecă.
Privitor la acest adevăr uluitor, David Stern, un credincios evreu mesianic, scria:
Faptul că Dumnezeu Se exprimă, porunceşte, cheamă şi creează este una dintre cele două teme primordiale ale întregii Biblii (cealaltă fiind dreptatea şi îndurarea Sa şi desfăşurarea lor în mântuirea omenirii). Această exprimare, această vorbire, acest „cuvânt" este Dumnezeu; un Dumnezeu care nu cuvântează, un Dumnezeu fără Cuvânt, nu este Dumnezeu. Iar un Cuvânt care nu este Dumnezeu nu realizează nimic.
Ajunşi aici, gândirea omenească ar încerca, cu semeţie şi aroganţă, să sondeze modul în care Logos-ul era CU Dumnezeu, fiind totodată EL ÎNSUŞI Dumnezeu. Recunoaştem deschis că întâlnim o taină care nu poate fi pătrunsă de cugetarea omenească, raţionamentul filosofic sau teologic nu poate cuprinde acest adevăr. În consecinţă, ne vom baza numai pe Revelaţia scrisă şi ne vom însuşi această taină prin credinţă, nu prin vedere sau teologhisire sterilă.
Încheiem aici prin cuvintele altui evreu devenit credincios mesianic, Mortimer Adler, profesor de filosofie la Universitatea din Chicago: „Atunci, care ar fi punctul esenţial al revelaţiei, dacă am putea noi înşine s-o pricepem? Dacă ar fi completamente comprehensibilă, atunci ar fi doar o altă filosofie."
"Voia deci Ioan să afirme că Isus era Dumnezeu?" – Categoric DA!
"Isus e un dumnezeu puternic, Isaia9; 6,7.Dar nu e EGAL cu Iehova Dumnezeu, care este Atotputernic." - Ma bucur ca aduceti in discutie Isaia 9:6-7. Imi ridica mingea la fileu.
In afara de situatia in care exista mai multi Dumnezeu, Isaia 9:6 ne zice clar ca Isus este DUMNEZEU. De ce ar face asta daca nu ar fi adevarat? Sa ne incurajeze Biblia la idolatrie? NU! Apropo, stiti care este cuvantul din Isaia 9:6 pentru "Dumnezeu"? Acelasi cu cel folosit in nenumarate alte locuri pentru a-L descrie pe Dumnezeul atotputernic de care spuneti dumneavoastra. Daca nu ma credeti, puteti verifica, va dau eu versetele. Numele lui Isus folosit acolo este אל ('êl) il poti gasi ca descriindu-l pe Dumnezeu in versete cum ar fi:
Geneza 14:18, Geneza 14:19, Geneza 14:20, Geneza 14:22, Geneza 16:13, Geneza 17:1, Geneza 21:33, Geneza 28:3, Geneza 31:13, Geneza 31:29, Geneza 35:1, Geneza 35:3, Geneza 35:11, Geneza 43:14, Geneza 46:3, Geneza 48:3, Geneza 49:25, Exod 6:3, Exod 15:2, Exod 15:11, Exod 20:5, Exod 34:6, Exod 34:14, Numeri 12:13, Numeri 16:22, Numeri 23:8, Numeri 23:19, Numeri 23:22, Numeri 23:23, Numeri 24:4, Numeri 24:8, Numeri 24:16, Numeri 24:23, Deuternom 3:24, Deuternom 4:24, Deuternom 4:31, Deuternom 5:9, Deuternom 5:15, Deuternom 7:9, Deuternom 7:21, Deuternom 28:32, Deuternom 32:4, Deuternom 32:12, Deuternom 32:18, Deuternom 32:21, Judecatori 9:46, 1 Samuel 2:3, 2 Samuel 22:31, 2 Samuel 22:32, 2 Samuel 22:33, 2 Samuel 22:48, 2 Samuel 23:5, Neemia 1:5, Neemia 5:5, Neemia 9:31, Neemia 9:32, Iov 5:8, Iov 8:3, Iov 8:5, Iov 8:13, Iov 8:20, Iov 9:2, Iov 12:6, Iov 13:3, Iov 13:7, Iov 13:8, Iov 15:4, Iov 15:11, Iov 15:13, Iov 15:25, Iov 16:11, Iov 18:21, Iov 19:22, Iov 20:15, Iov 20:29, Iov 21:14, Iov 21:22, Iov 22:2, Iov 22:13, Iov 22:17, Iov 23:16, Iov 25:4, Iov 27:2, Iov 27:9, Iov 27:11, Iov 27:13, Iov 31:14, Iov 31:23, Iov 31:28, Iov 32:13, Iov 33:4, Iov 33:6, Iov 33:14, Iov 33:29, Iov 34:5, Iov 34:10, Iov 34:12, Iov 34:23, Iov 34:31, Iov 34:37, Iov 35:2, Iov 35:13, Iov 36:5, Iov 36:22, Iov 36:26, Iov 37:5, Iov 37:10, Iov 37:14, Iov 38:41, Iov 40:9, Iov 40:19, Psalmii 5:4, Psalmii 7:11, Psalmii 10:11, Psalmii 10:12, Psalmii 16:1, Psalmii 17:6, Psalmii 18:2, Psalmii 18:30, Psalmii 18:32, Psalmii 18:47, Psalmii 19:1, Psalmii 22:1, Psalmii 22:10, Psalmii 29:1, Psalmii 29:3, Psalmii 31:5, Psalmii 36:6, Psalmii 42:2, Psalmii 42:8, Psalmii 42:9, Psalmii 43:4, Psalmii 44:20, Psalmii 50:1, Psalmii 52:1, Psalmii 52:5, Psalmii 55:19, Psalmii 57:2, Psalmii 63:1, Psalmii 68:19, Psalmii 68:20, Psalmii 68:24, Psalmii 68:35, Psalmii 73:11, Psalmii 73:17, Psalmii 74:8, Psalmii 77:9, Psalmii 77:13, Psalmii 77:14, Psalmii 78:7, Psalmii 78:8, Psalmii 78:18, Psalmii 78:19, Psalmii 78:34, Psalmii 78:35, Psalmii 78:41, Psalmii 80:10, Psalmii 81:9, Psalmii 82:1, Psalmii 83:1, Psalmii 84:2, Psalmii 85:8, Psalmii 86:15, Psalmii 89:6, Psalmii 89:7, Psalmii 89:26, Psalmii 90:2, Psalmii 94:1, Psalmii 95:3, Psalmii 99:8, Psalmii 102:24, Psalmii 104:21, Psalmii 106:14, Psalmii 106:21, Psalmii 107:11, Psalmii 118:27, Psalmii 118:28, Psalmii 136:26, Psalmii 139:17, Psalmii 139:23, Psalmii 140:6, Psalmii 146:5, Psalmii 149:6, Psalmii 150:1, Proverbe 3:27, Isaia 5:16, Isaia 7:14, Isaia 8:8, Isaia 10:21, Isaia 12:2, Isaia 14:13, Isaia 31:3, Isaia 40:18, Isaia 42:5, Isaia 43:10, Isaia 43:12, Isaia 44:10, Isaia 44:15, Isaia 44:17, Isaia 45:14, Isaia 45:15, Isaia 45:20, Isaia 45:21, Isaia 45:22, Isaia 46:6, Isaia 46:9, Isaia 57:5, Ieremia 32:18, Ieremia 51:56, Plangeri 3:41, Ezechiel 10:5, Ezechiel 28:2, Ezechiel 28:9, Ezechiel 31:11, Ezechiel 32:21, Daniel 9:4, Daniel 11:36, Osea 1:10, Osea 11:9, Osea 11:12, Iona 4:2, Mica 2:1, Mica 7:18, Naum 1:2, Tefania 7:2, Maleahi 1:9, Maleahi 2:10, Maleahi 2:11
Intelegi ce spun? Coplesitor... Daca zicem cu gura noastra ca Isaia 9:6 vorbeste despre Isus, atunci putem sa zicem doar ca El este in fiecare din versetele de mai sus. Veti avea o problema, atunci. Nimic nu va mai face sens decat daca Tatal si Fiul IMPREUNA si fiecare separat reprezinta ceea ce noi numim generic Dumnezeu.Pentru ca il avem pe Isus in cam toate cartile Scripturii!
PS: Apropo, ati observat ca Geneza 17:1 vorbeste despre Dumnezeu folosind acelasi cuvant care il descrie si pe Isus? Si, apropo, Isus se roaga la Dumnezeu Tatal, folosind (In Marcu 14:36)folosind acelasi cuvant (altul - Abba, Tata sau Parinte) cu care El este descris in Isaia 9. El este numit, de fapt, Parintele - Tatal - Creatorul - vesniciilor. Nu este tare? Isus pretinde ca El este Dumnezeu (si nu doar aici, mai am un text si mai evident - vi-l prezint daca vreti), aceasta concorda cu restul Scripturii, iar martorii Il numesc in fata mincinos...
Atât termenul ebraic Shaddái, cât şi cel grecesc Pantokrátor sunt traduşi prin „Atotputernic". În limbile originale, ambii termeni sunt folosiţi în mod repetat cu referire la Iehova, Tatăl (Ex. 6:3; Ap. 19:6). Niciunul dintre cei doi termeni nu se referă vreodată la Fiul sau la spiritul sfânt
Ce vorbesti?
Pai pentru voi Isus NU e Dumnezeu ci doar Rege, sau de ce se numeste "biserica" voastra Sala Regala?
Pai tocmai din cauza ca pentru voi Isus nu este Dumnezeu ci Rege (vei drept numit asa doar in batjocura vezi INRI) va consideram mai rationali decat pe alti crestini!
Vrei sa spui ca m-am inselat?
Exista locuri in Scriptura in care Fiul este asociat chiar denumirii de "Yahve". Cred ca iti sunt cunoscute acele situatii...
In orice caz, Fiul lui Dumnezeu este si El considerat "Atotputernic" prin insusirile care ii sunt puse in lumina:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. El este MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Daniel 7, 14: "Şi Lui (singurul numit Fiul Omului în Noul Testament a fost doar Mântuitorul Hristos – Fiul lui Dumnezeu ÎNTRUPAT) I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. STĂPÂNIREA LUI ESTE VEŞNICĂ, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
Daniel 7, 14 -"Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, DIN ZILELE VEŞNICIEI.", etc...
))))))))))))))))))))))))))99
Stii de ce se duc pocaitii la adunare? ca sa se inmulteasca
Alo domnu de ce va chinuiti sa i dati lui danay atatea versete? credeti ca le a citit pe toate? a avut grija Hristos si despre asta cand i a zis lui Petru : Petrule de atata timp sunt cu tine si nu m ai cunoscut (citez din memorie, deci nu poate fi fidel 100%). cine vrea exact sa citeasca biblia. Daca martorii zic altceva inseamna ca L fac mincinos pe Iisus si atunci isi dau singuri cu tesla in... O zi buna.
Ca sa nu poata spune ca nu a stiut adevarul.
În 1920, Biblioteca John Rylands din Manchester (Anglia) a obţinut o mulţime de papirusuri ce tocmai fuseseră scoase la iveală dintr-un morman de gunoi de pe vremea Egiptului antic. În timp ce examina obiectele, între care scrisori, chitanţe şi documente ce conţineau date obţinute în urma unor recensăminte, eruditul Colin Roberts a observat un fragment dintr-un document al cărui text îl cunoştea: erau câteva versete din Ioan, capitolul 18. Avea în faţă cel mai vechi text creştin în greacă identificat până la acea vreme.
Fragmentul a fost numit Papirusul John Rylands 457, cunoscut pe plan internaţional drept P52. Redactat cu unciale greceşti, fragmentul data de la începutul secolului II, fiind scris la doar câteva decenii de la redactarea în original a Evangheliei lui Ioan! Demn de remarcat este că textul papirusului este aproape identic cu cel al manuscriselor mult mai noi.
A fost o ocazie si mai clara... aceea in care Isus vorbeste cu Toma, iar acesta i se adreseaza folosind nume pe care iudeii I le puteau atribui DOAR lui Dumnezeu Tatal: Domnul meu si Dumnezeu meu (Kurios si Theos! Ambele exprima divinitatea suprema. Dar, nah, alea nu se predau la orele de studiu biblic ale martorilor...
Pot sa ti ridic eu mingea la fileu? a stiut satana ca Iisus e Dumnezeu?
În cartea Apocalipsa, acesta este primul din cele trei momente când Iehova însuşi vorbeşte din cer (vezi şi Apocalipsa 21:5-8; 22:12-15.) Creştinii din secolul I ştiau că alfa şi omega erau prima şi ultima literă a alfabetului grecesc. Numindu-se cu aceste două litere, Iehova subliniază că nici înainte de el nu a fost şi nici după el nu va fi alt Dumnezeu atotputernic. El va rezolva cu succes, o dată pentru totdeauna, controversa referitoare la suveranitate. El va fi justificat pentru veşnicie ca singur Dumnezeu atotputernic şi Suveran Suprem peste toată creaţia sa. — Compară cu Isaia 46:10; 55:10, 11.
" erau câteva versete din Ioan, capitolul 18. Avea în faţă cel mai vechi text creştin în greacă identificat până la acea vreme.
Fragmentul a fost numit Papirusul John Rylands 457, cunoscut pe plan internaţional drept P52. Redactat cu unciale greceşti, fragmentul data de la începutul secolului II, fiind scris la doar câteva decenii de la redactarea în original a Evangheliei lui Ioan! "
Si eu ce spusesi?
Prietene, te incurci in explicatii fara a oferi o baza si scotand din context.
Ca sa vezi ca te inseli, mergi matalutza in versetele de mai sus, Apocalipsa 1:4-6 (apropo de faptul ca martorii scot versetele din context pentru a justifica un pretext), si ai sa vezi cine vorbeste si cine este Cel care se prezinta astfel. El este identificat clar.
Si, ca sa fie si mai clar, mergi la profetia din Daniel 7:13, care Il identifica pe cel care va veni pe norii cerului, pe Fiul! La fel, hai sa deschidem la Matei 24:29-30 si la Matei 25:31.
Prin urmare, Persoana descrisa acolo, Alfa si Omega, este, indubitabil, Isus Hristos, Dumnezeu Fiul. Restul sunt incercari grosolane de a modifica un adevar cat se poate de clar.
1) În Apocalipsa 1:8 se spune că cel ce are acest titlu este Dumnezeul Atotputernic. În versetul 11, conform cu KJ, acest titlu îi este aplicat cuiva a cărui descriere ulterioară arată că este Isus Cristos. Dar cercetătorii recunosc că referirea la Alfa şi Omega din versetul 11 este apocrifă (neautentică), de aceea nici nu apare în majoritatea versiunilor moderne şi nici în BC, BO sau BG. 2) Multe traduceri ale Apocalipsei în limba ebraică recunosc că în versetul 8 este vorba despre Iehova, de aceea introduc aici numele propriu al lui Dumnezeu. Vezi NW. 3) În Apocalipsa 21:6, 7 se arată că acei creştini care înving din punct de vedere spiritual vor fi ‘fii’ ai celui numit Alfa şi Omega. Acest lucru nu se spune niciodată despre relaţiile dintre creştinii unşi cu spirit şi Isus Cristos. Isus i-a numit pe aceştia ‘fraţii’ lui (Evr. 2:11; Mat. 12:50; 25:40). Dar aceşti ‘fraţi’ ai lui Isus sunt numiţi „fiii lui Dumnezeu" (Gal. 3:26; 4:6).
Si, apropo, eu vorbesc frumos si nu sunt ironica, multumesc.
1)Desi observatia legata de versetul 11 este discutabila, nu voi intra in ea. Sunt suficiente celelalte dovezi... Apropo, eu nici NU m-am referit inca la versetul 11, ci la versetul 8. Din fericire el spune acelasi lucru. Iar Cel despre care se afirma ca este Dumnezeu Atotputernic, Alfa si Omega, este descris mai sus ca fiind Hristos, cel care va veni pe norii cerului, Fiul. Vezi profetia din Daniel 7:13, care Il identifica pe cel care va veni pe norii cerului, pe Fiul, si Matei 24:29-30 sau Matei 25:31. Hai sa nu deturnam.;)
2) Incercarea dumneavoastra de a sugera ca Isus si Iehova sunt persoane diferite, nu tine. Persoana din versetul 8 este clar Isus – am aratat clar de ce afirm asta. Faptul ca dumneavoastra afirmati si ca este Iehova nu face decat sa confirme adevarul ca Isus ESTE Dumnezeu.
3) Explicatia este caraghioasa si ofera o concluzie care contrazice Sfanta Scriptura. Va rog sa mai dati o pagina, la Apocalipsa 22 si sa vedeti ca Alfa si Omega se recomanda pe sine ca „Eu, Isus".
„Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce-şi spală hainele, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să poată intra pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, cei desfrânaţi, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte şi practică minciuna. Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu ca să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Spiţa lui David, Steaua strălucitoare de dimineaţă." (Apocalipsa 22:12-16, NTR)
Cateva observatii:
Cel care "vine curand", Alfa si Omega, a fost si „strapuns" – ne spune Apocalipsa 1:7. Referirea este clara la Isus. In versetul 8 ni se spune ca Alfa si Omega "vine curand". Cand Ioan se intoarce sa vada cine vorbeste vede pe cineva care semana cu „Fiul Omului"!
In Apocalipsa 1:11, apare din nou Cel care este Alfa si Omega. Martorii nu accepta versetul, dar nici nu citesc mai departe sa vada ce spun ceilalti... Fiti atenta, in versetul 17 cineva spune ca este „Inceputul si Sfarsitul" – „Cel dintai si cel de pe urma" – protos & eschatos (versetul 11). Stim ca nu putea fi decat Dumnezeu (Isaia 44:6, Isaia 48:12)! Dar, interesant, DUMNEZEU mai spune acolo: „am fost mort si am inviat". Pe bune? Nici aici nu este vorba de Isus? Inca o dovada ca Isus este prezentat in acest mod, ca Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul.
Cine este Cel care "vine curand", identificat ca Alfa si Omega? Tot in Apocalipsa, in capitolul 22, ni se zice:
"Cel Ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând." Amin! Vino, Doamne Isuse!" (Apocalipsa 22:20)
Dovezile sunt coplesitoare.Isus este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Dumnezeu, conform Sfintei Scripuri.
Nici eu nu sunt ironic in genere, dar nu imi place sa fiu luat de prost. Mi se pare absurd sa ne invartim in jurul cozii, apeland la citate copiate mot a mot de pe jw.org si fara a avea habar de subiect - in afara de ce ni s-a inoculat de catre mai mari prin maculatura specifica! Eu nu va cer decat sa studiati, sa ganditi si sa nu va mai lasati manipulata...
Poftim, site-ul dupa care ati plagiat, ca sa nu mai creada nimeni ca aveti voie sa studiati singuri si sa va faceti o opinie proprie: http://wol. jw.org/it/wol/d/r34/lp-m/1101989276
Multumesc. Sfatul dumneavoastra este bun si va asigur ca ma tin de el, procedand ca si crestinii din Berea atunci cand primesc invatatura.
Va stau la dispozitie, daca aveti dorinta sa imi aratati cu Biblia in mana ca doctrina trinitatii este falsa. As prefera insa sa stiu ce credeti dumneavoastra, nu sa imi redati cu cut and paste dogme deja demonstrate a fi false (ma refer la cele de pe site-ul cu pricina). Daca nu puteti altfel, insa, sunt de acord sa le discutam si pe alea si sa va arat de ce nu sunt de acord cu ele.
O zi frumoasa!
Eu cred clar ca Dumnezeu este Tatal lui Isus si sunt 2 persoane distincte.Chiar Isus in nenumarate rânduri a spus acest lucru.Ioan8:17,18,ioan17:26,matei4:10,Ioan8:54,Ioan14:28.Alte versete filipeni2:5-11 arata ca Cristos nici nu dorea sa fie egal cu Dumnezeu.Alte versete:Matei26:39,Fapte7:55,56,Marcu13:32,1corinteni11:3,1corinteni15:27,28.Eu sunt convinsa de acest subiect, iar adevarul biblic e atat de simplu, incat oricine il poate intelege, binenteles, daca vrea. Oricum vad ca cunoasteti situl jw.org,daca vreti sa vedeti mai multe argumente biblice, puteti sa le cautati.
Biblia ne prezinta un singur Dumnezeu care se manifesta prin 3 persoane distincte. Impreuna si separat, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Dumnezeu. Niciunul dintre versetele date nu contrazic aceasta doctrina. Dar sa le luam pe rand...
„Ioan 8:17-18" – Un mare pacat pe care il fac martorii este ca scot versetele din context si fac abstractie de orice invatatura nu le convine. Aceste doua versete ne invata ca Tatal si Fiul sunt doua persoane diferite. Asa cum spuneam mai sus, asta nu le face ca impreuna si separat sa nu fie una – Dumnezeu. Daca, spre exemplu, veti citi in continuare, la doar urmatoru verset (19) Isus este intrebat: „Unde este Tatal Tau?". Stiti ce ce le raspunde? „Daca m-ati cunoaste pe Mine l-ati cunoaste si pe tatal meu. Pe bune? Cu alte cuvinte un simplu om este LA FEL cu Dumnezeu? Daca nu vi se pare suficient argumentul, mergeti si in versetul 58 al aceluiasi capitol. Stiti ce spune Isus acolo? Le spune ca EL A EXISTAT INAINTE DE AVRAAM. Un simplu om ales sau un Dumnezeu? Isus le-a spus ca este Dumnezeu – dovada sta in faptul ca au luat pietre pentru a-L omori!
„Ioan 17:26" – Din nou, sarim si citam doar versetul care ne convine, nu-i asa? Dati va rog cateva versete mai sus si vedeti ce afirma Isus in versetul 5: „Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenţa Ta, cu slava pe care o aveam în prezenţa Ta înainte de a fi lumea!" (Ioan 17:5). El si Tatal existau INAINTE DE A FI LUMEA, IMPREUNA. Pe bune? Ce om mai exista inainte de intemeierea lumii?
„Matei 4:10" – Acest verset nu contrazice cu nimic ideea ca Isus este Dumnezeu. Ati scos din nou din context. In caz ca veti intreba cum, va voi spune mintenas. In acest pasaj Diavolul il ispiteste pe Isus – care, din nou, este Dumnezeu Fiul, intrupat. Dovada o veti gasi in acelasi context. Daca veti vedea ca Isus se declara Dumnezeu: „Isus i-a răspuns: – De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!" (Matei 4:7)" Cine era ispitit aici? Dumnezeu...
„Ioan 8:54"- 4 versete mai jos Isus declara ca El exista inca dinainte de Avraam si apoi este la un pas de a fi ucis cu pietre pentru blasfemie. El se declara singur Dumnezeu.
„Fapte 7:55-57" – Ma bucur ca ati adus si acest verset in discutie. De ce? In primul rand ca el contrazice doctrina martorilor cu privire la ce se intampla dupa moarte, asta asumand ca Isus este un simplu om. DAR, stiti ce este cel mai frumos. Textul ne spune ca Isus sta la dreapta lui Dumnezeu. Numele folosit pentru Dumnezeu este Theos, ACELASI cu care Isus este strigat de Toma, atunci cand ii accepta inchinarea! Deci Isus la dreapta lui Isus? Nu, ci doctrina trinitatii, care spune ca impreuna si fiecare separat, cele trei Persoane ale Sfintei Treimi reprezinta Dumnezeu.
„Marcu 13:32" – Daca folosit acest text ca argument, atunci inseamna ca sunteti de acord ca el vorbeste despre Fiul, care va veni pe norii cerului. Dar, mai devreme, in Apocalipsa, am vazut ca Alfa si Omega va veni pe norii cerului. Prin urmare va contraziceti flagrant! Daca veti specula ideea ca Fiul nu stie „ceasul acela", folosind asta ca dovada pentru a demonstra faptul ca natura Lui nu este divina, atunci aveti o problema. Ioan 16:30 ne spune ca Isus STIE toate lucrurile. La fel si Ioan 21:17. Va contraziceti si propria teologie. In „Perspicacitate pentru intelegerea Scripturilor" spuneti ca Dumnezeu poate alege sa nu cunoasca anumite lucruri (vezi pagina 853). Prin urmare argumentul nu este valid. Noi credem ca Isus a fost Dumnezeu INTRUPAT. Prin urmare ca om el s-a limitat la lumea in care a trait, iar asta nu ii afecteaza in nici un fel natura Sa dubla.
„1 Corinteni 11:3" – este o folosit adesea de catre martori, intr-un mod total nepotrivit si iresponsabil. Vorbim de o analogie cu familia care descrie unitate in dragoste si autoritate, nicidecum diferenta de natura. Sotul si sotia au ACEEASI NATURA, prin urmare Tatal si Fiul au aceeasi natura. Mai mult, Dumnezeu este aici „Theos" numele pe care Isus l-a acceptat atunci cand a acceptat si inchinarea pe care DOAR Dumnezeu o putea primi.
1 Corinteni 15:27-28 – Din nou, contextul! Aici se reafirma centralitatea invierii in credinta crestina. Hristos a murit pentru pacatele noastre (v3), a fost ingropat si a inviat (v.4). Daca Isus nu a inviat atunci totul nu ar fi sau nu este decat o farsa (verserul 17) iar noi morti in pacatele noastre. Fara context, daca vreti sa luati doar anumite versete, putem trage concluzii caraghioase. Totusi, chiar si aici Isus este numit Domn (κύριος), ca sa nu existe dubii (v.57).
„1 Corinteni 15:27-28" – Versetele nu contrazic cu nimic doctrina trinitatii. Nu luate in context si neinterpretate dupa ureche. Da, ne invata ca exista ierarhie si ordine in Divinitate, dar nu si ca Isus este inferior Tatalui ca valoare. De altfel, versetul 28 spune da ca motiv „pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti". Aici vine lucrul cel mai interesant. Coloseni 3:11 ne spune ca „Hristos este totul in toti". Pe bune? Pai Dumnezeu sau Hristos? Fiul, chiar si separat, reprezinta Persoana lui Dumnezeu!
Legat de divinitatea lui Hristos, NU avem ce discuta. El a pretins despre Sine ca este Dumnezeu si a acceptat inchinarea. Un inger sau un om NU putea face asta. Tatal este in 1 Corinteni 8:5-6, Theos (Dumnezeu) si Isus este numit Kurios (Domn). Ambele termene sunt nume folosite pentru divinitate in greaca, desi unii vor sari sa afirme ca unul e Domn si altul e Dumnezeu. Dar, ca sa intelegeti ca Isus este Dumnezeu, El a fost numit si Theos si Kurios, in Ioan 20:28:
"Drept răspuns, Toma I-a zis „Domnul (Kurios) meu şi Dumnezeul (Theos) meu!" Tomo" i-a zis Isus, „pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n'au văzut, şi au crezut."
Prin urmare, Isus si-a insusit un nume despre care se spune ca ii apartine Tatalui - Theos, Singurul Dumnezeu! Ai de ales: ori il facem mincinos, ori acceptam ca El este Theos si Kurios, Dumnezeu adevarat, avand aceeasi natura cu Tatal.
Unul dintre versetele favorite ale martorilor (Apocalipsa 3:14) demonstreaza chiar si singur ca Hristos nu este om. Avem acolo un inceput fulminant, naucitor. Isus Hristos se prezinta ca fiind „Amin". Cuvantul, în ebraica, este Amen si este unul dintre Numele lui Dumnezeu! Deschideti va rog la Isaia 65:16, unde Dumnezeul Adevărului este in original "El-o-heem' Amen" – Dumnezeul Amin. Pentru interpretii iudei ai VT afirmația aceasta este una de maxima insemnătate, fiind cat se poate de clar ca cel care o face este sau doar afirma ca este... DUMNEZEU! Prin urmare, in textul acesta termenul este folosit ca prezentare a lui Hristos cel „adevarat" – El vorbeşte despre suveranitatea Sa şi despre certitudinea implinirii promisiunilor Sale – din perspectiva Dumnezeului Adevarat.
Unii se poticnesc in exprimarea "incepului creatiei lui Dumnezeu", afirmand că versetul "demonstreaza" că Isus a fost creat. Nici vorba de asa ceva, dacă ne uitam la textul in greacă si la context! Eu as zice ca e chiar simplu. Cuvantul in greacă pentru „inceput" („arche") nu inseamni prima dintre creaturile lui Dumnezeu, ci „cel care este înainte de creaţie" (ca și în Coloseni). Dicționarele dau ca prim sens „un inceput, o origine, o prima cauza" – prin urmare, atunci cand vorbim de o fiinta, un CREATOR. Sensul secundar implica rangul, autoritatea. Acest cuvant nu trebuie scos din context si interpretat dupa ureche, pentru ca el isi va pierde insemnătatea – acest lucru l-a făcut Arius şi urmaşii săi, care au spus ca Cristos este o „fiinta creata" si deci nu este Dumnezeu – scuze patetice pentru a justifica o teologie falsă, bazata pe rastalmacirea textelor scoase din context. Insa întreg contextul Apocalipsei (cât şi întreaga Biblie) arată că Hristos este Creatorul, totul incepand prin El si depinzand de El – „El este sursa şi izvorul principal al creaţiei" (Alford).
„Eu sunt convinsa de acest subiect, iar adevarul biblic e atat de simplu, incat oricine il poate intelege, binenteles, daca vrea." – NU va puteti permite sa spuneti asta, avand in vedere ca sunteti dependenta de textele de pe jw.org si de cateva versete scoase din context. Dovezile privind trinitatea sunt coplesitoare si ele incep din chiar primul verset al Bibliei, acolo unde se foloseste pluralul pentru Dumnezeu (atentie, in ebraica exista singular, dual si plural – adica 3+).
„Oricum vad ca cunoasteti situl jw.org,daca vreti sa vedeti mai multe argumente biblice, puteti sa le cautati." – Il cunosc bine. Atat de bine incat m-am lamurit de erorile prezentate. Eu zic sa lasati site-ul sis a mergeti la Biblie.
PS: Cine spuneti Dumneavoastra ca este Isus?
Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU!
Este o diferenţă ca de la cer la pământ între DUMNEZEU FIUL pe de parte, existent din veşnicie şi CREATOR al tuturor lucrurilor, şi "creaţia" Sa pe de altă parte!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon înseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "meşterită" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"!
Iată pe Dumnezeu Fiul ca fiind CREATOR si nu "creatie":
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL (Hristos) ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
,, Eu si Tatăl meu una suntem" a spus-o chiar Fiul lui Dumnezeu.
Si din context se pare ca toti au inteles ca s-a recunoscut a fi una cu Dumnezeu!
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia (Mica) 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Interesant ca va faceti o teologie pe un singur verset (sau pe cateva) scos din context si neinteles. Textul prezentat de dumneavoastra spune orice altceva in afara faptului ca „Isus e prima persoana creata direct de Dumnezeu". Va explic imediat si de ce, de fapt reiau un raspuns pe care vi l-am mai oferit si la care nu ati venit cu argumente biblice, ci cu pareri si observatii pur personale.
Pasajul din Coloseni nu spune ca Hristos este creat de Dumnezeu! De fapt El ne confirma faptul ca El ESTE Dumnezeu. Hai sa vedem despre ce este vorba:
Cum spuneam, citatul este unul care demonstrează foarte clar Dumnezeirea Lui. Ni se spune aici ca El este CHIPUL (imaginea) Dumnezeului nevăzut. Termenul folosit in greacă pentru "chip" este eikōn. Stii tu ce inseamna termenul (de la care, apropo, confuzia cu icoanele)? El se traduce prin "asemănător" si "Care este" sau "reprezentare". Cuvântul Dumnezeu este "Theos" aici (divinitate supremă) prin urmare Tatăl. Isus este asemănător cu Tatăl, El este una cu El. Nu ți se pare cunoscut? Isus a afirmat asta despre Sine în Ioan 10:30: "Eu și cu Tatăl una suntem". Apoi vei zice: "da, dar este ÎNTÂIUL NĂSCUT din toată CREAȚIA..." Tare nu? Sper că nu ai uitat că Isus s-a întrupat ca om, identificându-se cu creația sa. Dacă El nu ar fi fost om pe pământ, trăind o viață fără păcat, nu putea plăti pentru păcatele noastre! Dar semnificația expresiei este mult mai profundă și este importantă cunoașterea contextului și minime cunoștințe lingvistice pentru a ne feri de răstălmăciri periculoase.
De ce "Întâiul născut", totuși? Pentru cineva care are un minimum de cunoștință asupra semnificației acestui titlu la evrei, va înțelege imediat desprece este vorba.
În greacă, termenul folosit este πρωτοτόκος (întâiul NĂSCUT). În nici un caz nu vei găsi că scrie κτίζω - ktizō (creat) cum greșit interpretează unii care nu cunosc și cred ce spun alți necunoscători, la fel de naivi. Mai este un cuvânt similar in Noul Testament – proto, dar nici acesta nu apare în versetul nostru. Vorbim deci, din start, de concepte diferite!
Hai să intrăm puțin în contextul și cultura ebraice. În primul rând conceptul(de întâi născut) se putea referi la primul copil (fizic născut) al unei familii. Acesta îi era dedicat, inițial, lui Dumnezeu (Exod 13:2). Spuneam și de sensurile figurate termenului de "întâi născut" - care avea o semnificație aparte la evrei, ca urmare a unor drepturi speciale conferite de titlul acesta. Acest sens figurat, cel mai adesea folosit în relatările Scripturii duce cu gândul la superioritate (David este numit, în Psalmul 89, "întâi născut", deși, cum bine știm, el era cel mai MIC dintre frații lui).
Cel numit "întâi născut" avea anumite privilegii în cultura iudaică, primind drepturi mai multe de la tatăl său, printre care un statut special și o parte dublă de moștenire. El era succesorul tatălui și următorul cap al familiei. Întâiul născut NU era obligatoriu și primul fizic "născut", dreptul putând fi transferabil. Spre exemplu, dacă ne uităm, Efraim primește acest drept, deși Manase a fost primul copil al lui Iosif. Vezi Geneza 41:51-52 și compară cu Geneza 48 și cu Ier. 31:9.
Prin urmare "întâiul născut" este un titlu conferit aici Celui care este unicul și singurul de acest gen (monogenes) Fiu al Tatălui și el indică faptul că El este primul în ierarhie, având autoritate peste creație. Versetul 16 mai spune despre El că "prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt". Iar încă din Geneza Creatorul este identificat ca fiind Însuși Dumnezeu și nu o ființă creată de Acesta.
"La început, Dumnezeu (Elohim, plural –nu dual sau singular) a făcut cerurile şi pămîntul." (Geneza 1:1)
Ca să ne întoarcem la versetul nostru, acesta nu lasă nici un semn de întrebare dacă ne uităm la cuvântul tradus ca "din" (toată creația). Acesta este, în greacă, genitivul ktiseos, care se traduce cel mai bine prin "peste". Prin urmare vorbim de "întâiul născut PESTE întreaga creație". Mai clar de atât nu se poate. Isus are dreptul intaiului nascut FĂRĂ a fi pus pe acelasi nivel cu creatia.
Mai avem aici un sens la fel de adevărat, dacă iei în calcul faptul că Fiul era Fiu și înainte (sau mai ales înainte) de momentul nașterii pământești. Este vorba de așa așa numita doctrină a generării veșnice. Hristos ESTE primul născut nu în sensul că El a apărut în existență dintr-o condiție prealabilă de nonexistență, ci mai degrabă ca venind de la Tatăl, ca singur născut, exprimându-L întotdeauna pe Tatăl. (Eu și cu Tatăl UNA suntem). El este, în raport cu Tatăl, Fiu din eternitate în eternitate. Unii sunt fii sunt prin CREAȚI (Iov 1:6), alții au devenit fii ai lui Dumnezeu prin ADOPȚIE (Romani 8:14-15) dar El este Fiu prin RELAȚIE veșnică! De aceea se spune că este Singurul Născut dinTatăl (Ioan 1:14). Prin urmare are dreptul de moștenire al întâiului născut (Evrei 1:2) si este numit în Coloseni și cel dintâi născut dintre cei morți, pentru ca în TOATE lucrurile să aibă întâietate."El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea." (Coloseni 1:18).
Problema universală, la care o să tot fac referință, este scoaterea din context a versetelor. Ce se întâmpla în Colose? de ce scrie Pavel epistola? De ce în primele 2 capitole le pune din nou bazele doctrinei ca apoi să se ocupe de practică si, mai ales, ce spun versetele dinainte și de după acesta? De ex. Versetul 17: "El este mai ÎNAINTE de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El." E simplu să luăm doar ce ne place, nu-i așa?
La argumentele de mai sus, mi-ati raspuns astfel:
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1101989276
Cu alte cuvinte ati plagiat, fara sursa si fara sa stiti ca sarmanii autori sunt pe langa.
Ce problema am eu cu raspunsul de mai sus, cel copiat si aruncat la intamplare ca sa fie ceva peste? Pai hai sa vedem:
1. Atunci cand vorbim de „intai nascut" putem intelege (pe textul nostru) in doua moduri: ca Isus este primul nascut doar in familia lui pamanteana (fiii Mariei si ai lui Iosif) sau explicatia mea de mai sus. Prima varianta nu este valabila, pentru ca „grupul" este deja identificat in primul verset citat. Si, apropo, afirmati ca dau o alta intelegere termenului (unde, cum?) dar eu nu ofer decat ceea se intelegea la acea vreme prin sintagma aceasta si nu m-ati contrazis cu nimic spunand ca se refera la grupuri. De fapt, am uitat, nu dumneavoastra ati afirmat, ci ati luat textul cu cut and paste...
2. Explicatia colegilor dvs. martori cu privire la „toata creatia"e jenanta... Versetul 16, tradus din origina, spune cat se poate de direct ca Isus este creatorul si ca toata creatia a fost facuta pentru El! Poftim: πa͂ςκτίζω. Ca dovada extra (apropo de context) va rog sa cititi versetul 17, care spune ca El este / exista (ἐστί) inainte de toate lucrurile. Daca ar face referire la oameni... stim bine ca Isus nu a fost primul om nascut pe pamant. :)
Sa inteleg ca mai aveti si alte exemple, sau va bazati pe un singur verset care, asa cum se vede, nu spune ca Isus este creat?
Noi am mai discutat despre trinitate, nu are sens sa începem din nou. Oricum eu nu cred datorita multelor argumente biblice din toata Scriptura.De exemplu, Isus asa cum ai spus in Mica are inceput, cat despre Iehova, Biblia spune ca nu are inceput.Psalmi90:2.Deci,din nou 2 persoane distincte.
MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Nimeni nu Îl poate confunda pe Dumnezeu cu creatura, cea pe care tocmai EL a CREAT-O!
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe "Yahve" pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos): "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’...
Imi pare rau ca trebuie sa spun un lucru care poate parea dur. El este doar o observatie si nimic mai mult. Nu excelati la capitolul bun simt. Poate ca putem trece peste nestiinta, peste faptul ca sunteti, in mod evident, manipulati si aveti interzis la a gandi, dar peste lipsa bunului simt in comunicare nu pot trece la fel.
De ce spun asta?
Mai sus un pic eu am vorbit despre Apocalipsa 3:14! Habar nu aveti pentru ca nu v-ati ostenit sa cititi nimic din ceea ce am spus, cu exceptia primelor si ultimelor cuvinte! Conform acestui verset, Isus NU este prima dintre creatii, ci Autorul ei. Inteleg ca nu ati reusit sa cititi, asta indicand ignoranta dar si lipsa de respect pentru cei pe care incercati sa ii determinati sa accepte pe nemestecate propriile dogme. De aici si renumele prost pe care il aveti. Sunteti indoctrinati, manipulati si tot ceea ce faceti este sa redati texte din fitzuica sectei. Ma simt insultat de faptul ca ati tratat cu fundul aceasta conversatie, in loc sa recunoasteti simplu: nu inteleg sau nu am voie sa citesc alte argumente decat cele ale martorilor.
Va rog sa NU va mai lansati in disctutii daca va e lene sa cititi, sa intelegeti si sa rationati asupra punctelor de vedere ale interlocutorilor. Sunt multe alte lucruri utile pe care le puteti face, in afara de a ne irosi timpul.
Multumesc si o zi buna!
Aici in occidentul civilizat, este interzis sa opresti oamenii pe strada cu probleme religioase si este interzis si misionariatul din casa in casa.
Lucrurile merg pina acolo unde acesti fanatici religiosi sunt urmariti iar copii lor intrebati daca li se impune cu forta in familie educatia religioasa, iarv daca raspunsul este DA, atunci acestor fanatici religiosi li se ia dreptul de parinte si copiilor li se cauta parinti adoptivi oameni normali.
Zic ca si in Ro trebuie impus acest model de normalitate sociala!
Daca e adevarat ce spui, sunt de acord cu tine!
Si eu sunt de acord cu legile de pe aici in privinta lor!
Eu,iti spun ca ii cunosc foarte bine, ei respecta porunca data de ISUS de-a merge din casa-n casa, si de-a anunta veste buna a imparatiei lui Dumnezeu, (Matei 24:14) si doresc sa invete impreuna cu oamenii de orce fel Biblia. Matei 28:19, 20.Desigur ca facand aceasta lucrare, asculta indemnul lui ISUS. O fac ca voluntari, nu primesc salarii, nu au preoti, decat pe ISUS care este si rege. Sfintesc NUMELE LUI DUMNEZEU. Daca studiati cu ei Biblia, nu inseamna ca trebuie sa va schimbati religia. Sunt pasnici.
Nu am nimic cu Martorii sau cu oricare confesiune religioasa de altfel...dar uneori e putin enervant -mai ales atunci cand nu ai timp si trebuie sa-i primesti in casa in rest no problem.Stii gluma aceea:
Intr-o zi o femeie aude zgomote la usa.
Merge si deschide.
Pe trepte gaseste un crocodil care dadea cu coada de usa.
-Slava Domnului ca este un crocodil, credeam ca iar sunt Martorii lui Iehova!
Asta este si reactia mea cand sunt foarte grabita sau sunt intro-o pasa proasta...in rest imi place sa stau de vorba cu ei.
Apostolii tai doamne, venind la muntele, unde le-ai randuit lor, vazandu-te s-au inchinat tie, prin care i-ai si trimis la neamyri sa-i invete si sa-i boteze pre dansii.va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor, le-a spus mantuitorul.el insusi fiind mielul lui Dumnezeu, jertfa fara de cusur adusa pentru iertarea pacatelor.deci martorii, pe langa ca sant credinciosi, isi fac datoria aducand la cunostinta tuturor cuvantul Domnului.dar asa cum il innteleg ei.
Martorii urmează exemplul lui Isus de a le
predica ccelorlalți ceea ce învață din Biblie. De fapt a fost profețit în matei24:14 ca va fi predicat înainte sa vina sfârșitul oamenilor rai
Toate sectele iudeo-crestine au sediul in America. Restul ....se subințelege.
Isus le-a spus continuatorilor lui ‘să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor’ (Matei 28:19, 20). Când şi-a trimis primii discipoli să predice, el i-a îndrumat să meargă la casele oamenilor (Matei 10:7, 11–13). După moartea lui Isus, creştinii din secolul I au continuat să predice „în public şi din casă în casă" mesajul ce le-a fost încredinţat (Faptele 5:42; 20:20). Martorii lui Iehova urmeaza exemplul primilor creştini.
În prezent, Martorii lui Iehova continuă lucrarea de predare şi de facere de discipoli organizată de Isus (Matei 24:14). Ei respectă dreptul oamenilor de a-şi alege religia, dar, în privinţa faptului de a le împărtăşi altora propriile convingeri religioase, ei urmează modelul biblic.