"Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci."

Cum adica, omul a devenit un pericol pentru creator?

Divinitatea crestina este creata din perspectiva grecilor antici, doar ca anumite caracteristic, puternic conturate in perioada respectiva,sunt mai estompate,semn al evolutiei intelecuale, al schimbarii mentalitatii.
Omul este situat la nivelul cel mai inferior al dezvoltarii spirituale, in timp ce zeii se regasesc deasupra, ei avand diferite semnificatii simbolice (Ca in basmul cul). Apoi in majoritatea legendelor, apare conflictul dintre creator si creatie.
Nu stiu daca intelegi, dar cu toate ca mentalitatea s-a modificat, iar divinitatea a devenit omnipotenta, s-au pastrat inca vechile idei, a luptei dintre bine si rau, Dumnezeu si Lucifer (Vezi lupta dintre titani si zei), creatia poate pune in pericol existenta creatorului, Dumnezeu si oamenii, Dumnezeu si Lucifer (Vezi Cronos si Zeus), etc.
Numai ca aceste idei sunt incompatibile cu o divinitate omnipotenta. Ideea de lupta devine un nonsens.
Poate exista o lupta atuncicand vorbim de zei si titani, fiinte ce nu sunt omnipotente, dar nu putem vorbi de o lupta intre o fiinta omnipotenta si una ce nu manifesta aceasta caracteristica.

Este corect ceia ce scrie, iti imaginezi cum ar arata universul bantuit de poponauti si lesbiene sau de criminali si hoti fara posibilitatea de ai elimina? Vesnic? Omul ar fi devenit un pericol pentru univers, nu pentru Dumnezeu. Asa este bine si corect, daca era un om in locul lui Dumnezeu ar fi distrus din temeli specia asta, DAR Dumnezeu a acceptat SACRIFICIUL Fiului sau pentru ca unii dintre oameni (cei ce vor) sa mai poata fi salvati din mocirla omenirii.

Păi? Doar trebuia să se găsească cumva o scuză pentru efemeritatea noastră (desigur, s-a găsit una dintre cele mai idioate, dar e firesc pentru religie).

Nu, ci a devenit un pericol pentru el insusi. Tu ai lasa un decazut moral sa aiba acces la o bomba nucleara? Acelasi lucru ar fi fost daca Dumnezeu ar fi ingaduit omului sa traiasca vesnic in starea aceasta de pacat. Sa traiesti vesnic in suferinta ar fi o cruzime venita doar de la cel rau. Si dupa cum indicatorul "accesul interzis" este pus spre binele soferilor -si nu spre raul lor-, tot asa a interzis si Dumnezeu accesul la pomul vietii. Si a facut aceasta numai dupa neascultare, si nu mai inainte.
Dar, cu toate acestea, astazi avem acces la viata vesnica! Dar o mai doreste cineva? Putini sunt aceia care o doresc. Iar daca ar fi multi, cei mai multi o cauta pe alte cai, cand este doar o singura Cale. Cei mai multi vor sa ajunga in ceruri dar pe cai mai usoare decat ca aceea pe care a trasat-o Fiul lui Dumnezeu mergand pe ea.

Nu, ca sa nu ajunga ca lucifer, direct in iad, i s-a mai dat o sansa

Nu a vrut sa-l lase pe om sa ajunga la nivelul lui de cunoastere si putere. A ales sa-l lase ignorant. Si mai vad pe aici pe net crestini care zic ca de ce gandeste d-zeu intr-un fel sau altul, si cand le spun ca d-zeu nu doreste asta de la ei, se enerveaza. : ))

S-a mai intrebat si in trecut.
"Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci." (Geneza 3:22 - versetul întreg).

„cunoscând binele şi răul"
Diavolul asta promisese. Doar că el a omis un amănunt important. Faptul că, odată cu aparenta cunostinta, omul va avea și o natură păcătoasă, care îl va face diferit de Dumnezeu. Avea cunoștința binelui și răului (prin experiență din păcate - pentru că acesta este sensul) și nu avea restricții în a face răul. Este o diferență între cuvântul tradus prin "gol" din Geneza 2:25 și cel din Geneza 3:10. Dacă primul are ca rădăcină un cuvânt ce se traduce prin "naiv", rădăcina celui de-al doilea are ca traducere "viclean". Este atât de trist! Omul a vrut să fie ca Dumnezeu și a ajuns să fie ca șarpele - ca diavolul!

"Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci."
Pomul vieții era disponibil și înainte de cădere, deși nu indispensabil supraviețuirii. Doar dacă mânca din pomul cunoștinței binelui și răului omul putea experimenta ca rezultat moartea.

Faptul că se menționează specific posibilitatea ca omul să-și întindă mâna și să mănânce din pom, ne duce cu gândul la faptul că a doua parte a planului șarpelui era ca omul să mănânce din acest pom, oferindu-și posibilitatea vieții chiar și după ce a ales păcatul. Doar că nu s-a așteptat ca neascultarea să fie penalizată atât de prompt, de sever, prin alungarea omului din grădină.

De ce totuși Dumnezeu nu ar fi vrut ca omul să nu trăiască pe veci? Pentru că asta ar însemna lipsa oricăror limite a capacității de distrugere. Faptul că omul a devenit muritor a pus o limită capacității lui de a face răul, FĂRĂ a-i fi răpită autonomia, liberul arbitru, oferindu-i totodată posibilitatea de răscumpărare. În plus, avem de a face nu cu o pedeapsă crudă și nedreaptă ci o consecință comunicată în prealabil.

Din (ne)fericire, omul poate alege, pe parcursul vieții, să continuie a face răul, trăind independent față de Dumnezeu sau să aleagă binele, eliberarea, răscumpărarea, prin jertfa Domnului Isus, care a plătit în locul lui, oferind perspectiva restaurării. În Apocalipsa 22:2 vedem din nou pomul vieții disponibil, iar el, din nou, nu va fi indispensabil supreviețuirii pentru că "El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apoc. 21:4).

" omul a devenit un pericol pentru creator?" – Nicidecum. A devenit un pericol pentru el insusi, atunci cand a iesit de sub autoritatea divina.

De fapt, relatarea din Geneza nu spune că pomii în sine aveau puteri speciale sau miraculoase. Dimpotrivă, erau pomi obişnuiţi cărora Iehova le acordase o valoare simbolică.
Nu fac şi oamenii la fel uneori? De exemplu, un judecător poate da un avertisment împotriva comiterii infracţiunii de sfidare a instanţei. Judecătorul nu doreşte să apere respectul faţă de mobila, pereţii sau dotările sălii de judecată, ci respectul faţă de sistemul judiciar pe care instanţa îl reprezintă. De asemenea, pentru mulţi monarhi, sceptrul şi coroana sunt simboluri ale suveranităţii.
Prin urmare, ce simbolizau cei doi pomi din grădină? Oamenii au elaborat numeroase teorii în acest sens. Deşi simplu, răspunsul corect este foarte profund. Pomul cunoaşterii binelui şi răului reprezenta un drept special care îi aparţine doar lui Dumnezeu: dreptul de a hotărî ce este bine şi ce este rău (Ieremia 10:23). Iată de ce, luând un fruct din acel pom, oamenii au comis o faptă condamnabilă! Pe de altă parte, pomul vieţii simboliza un dar pe care numai Dumnezeu îl poate oferi: viaţa veşnică (Romani 6:23

Nu pentru creator, pentru ca El putea sa-i distruga pe rebeli, dar au devenit pericol pentru ingeri, care au fost martori la cele inamplate, multil-au urmat pe Satan.Controversa din Eden nu este inca rezolvata.

Omul trebuia sa inventeze robotii mai intai, sa culeaga ei.

Nu.prin neascultare omul a obtinut ce si-a dorit.moartea.Dumnezeu nu se razgandeste.si daca a hotarat, ca din pamant esti si acolo vei merge trebuia sa ramana asa.iat din planul lui deja facea parte, restaurarea conditiei omului dar printr-un efort oarecare care sa anuleze vina neascultarii.deci prin credinta.restul il stii. avem doua cai.cale de mijloc nu exista.ma mir ca pui o astfel de intrebare.

Dacă lui Adam şi Evei li s-ar fi dat voie să mănânce din pomul vieţii, ce ar fi însemnat lucrul acesta pentru ei? Ei ar fi avut privilegiul de a trăi veşnic în Paradis! Un biblist a emis următoarea ipoteză: „Pomul vieţii trebuie să fi avut unele proprietăţi miraculoase ce preveneau îmbătrânirea corpului omenesc sau degradarea lui care se sfârşeşte cu moartea". El a susţinut chiar că „în paradis a existat o plantă ale cărei puteri miraculoase puteau contracara efectele" procesului de îmbătrânire. Biblia nu spune însă că pomul vieţii avea anumite proprietăţi dătătoare de viaţă. Mai degrabă, acel pom reprezenta pur şi simplu faptul că Dumnezeu le garanta viaţă veşnică celor ce li se dădea voie să mănânce din rodul lui. — Apocalipsa 2:7.