Sa presupunem,prin absurd, (oare?) ca nicaieri exista nimic, si din acest nimic ceva se intampla, nimicul se rescrie ca fiind combinatia dintre doua lucruri ce impreuna dau tot nimic. Si iata ca nimicul devin A si B,iar combinatia dintre A si B este nimic. S-a schimbat ceva? Nimicul a ramas tot nimic,dar scris intr-o alta forma. Si iata cum A si B impreuna sunt absenta lucrului ce fusese odata nimic,dar separate sunt lucruri din care nimicul este format,adica din ceva si opusul cevaului,dar nu nimic,ci tot ceva cu semnul minus. Si cum A este ceva si B este tot ceva dar cu semnul minus in fata combinatia celor doua este nimic.
Iar A se rescrie la randul sau ca fiind combinatia dintre X si Y, si de aceasta data X+Y fiind egal cu A. IAr X la randu-i se rescrie ca fiind M+N, iar M ca fiind T+S, si tot asa, pana la un sir lung de rescrieri ale nimicului in diverse forme. Si dupa ce toate aceste litere apar din nimic ele se rescriu una i nfunctie de alta, aparand ecuatii complexe de genul A=T+S+N+X+Y.
Iar una din aceste ecuatii este mai speciala, are capacitatea de a constientiza faptul ca exista, si de a-si pune intrebari. Si se intreaba cum a aparut, de ce, si cum a aparut tot acest sir lung de ecuatii. Dar chiar propria natura existentiala o impiedica sa raspunda corect la aceste intrebari, asa ca inventeaza ceva ce poate sa-i raspunda la intrebari dar si sa-i ofere sentimentul de implinire pe care-l doreste.
Iar voi cei ce ati citit aceste randuri va intalniti intr-o zi cu aceasta ecuatie, ce este in realitate tot o fiinta vie. Ii spuneti adevarul. Dar ea nu va crede. Ce faceti pentru a o convinge?
Sau poate ca nu va pasa?
Ordonare:
După relevanţă
E adevarat ca ce am scris necesita un nivel mai mare al IQ-ului pentru a putea fi inteles. Fericiti cei saraci cu duhul.
Răspunde
Cei saraci cu duhul nu se refera la oamenii ce au o cultura si un IQ mai cazut.
Prin saracia cu duhul se intelege smerenia, care este cea dintai virtute pe scara desavarsirii crestine.
Cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Aica pe cei ce sunt modesti desi mintea lor are o sclipire uimitoare.
Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, NU SE CRED NICIODATA DESAVARSITI, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.
Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme cat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.
Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinului. Fara ea, nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina; fara ea, nimeni nu poate nici macar intra in aceasta viata crestina, pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta.
Iar am scis prea mult. Nu stiu de ce ma lungesc atat. Oricum nimeni nu ma ia in serios. Noroc Inferno.
Răspunde
Degeaba o arzi aiurea facand apel la IQ. Explicatia data de ErrorFound NU reflecta intocmai teoria ta.
Ma refeream la cel de al 2-lea raspuns.
Daca nu stie, o inveti. Daca nu poate sa inteleaga, o ajuti. Daca nu vrea, o fortezi.
De ce ar trebui sa o conving? Aici nu inteleg, nu e vorba de nepasare, insa de ce ar trebui sa fac cealalta "ecuatie" sa inteleaga, de ce ar trebui sa o conving?
"Ii spuneti adevarul." - Nu inteleg la ce te referi, pentru ca mai sus spui referitor la o ecuatie mai speciala: " Dar chiar propria natura existentiala o impiedica sa raspunda corect la aceste intrebari"
Daca acea ecuatie imi aduce o carticica inventata de ea ca argument impotriva a ceea ce i-am spus, o trimit la cules de papusoi.
Teoria asta nu imi pare valida deoarece, mergand pe rationamentul prezentat, exista cel putin...o infinitate de ecuatii care se suprapun cu cele constiente si le elimina.
De exemplu: o ecuatie se transforma intr-o explozie de marimea universului nostru si se suprapune cu acesta.
Ar fi o vraiste, desi, totul ar fi in echilibru.
Ar fi o vraiste pentru ca aici sunt limitat de alfabet, dar cand vorbim de ecuatii ce reprezinta spatiu, timpul, materi si energiei atunci deja o ecuatie este separata de alta pritr-o alta ecuatie, a timpului sau a spatiului.
Am folosit matematica de clasa a 2-a pentru a ilustra matematica Universului, mai mult ca sigur exemplul meu nu este compatibil, insa ca idee este bun.
Tu ce ai incercat sa demonstrezi prin intrebare?
eu la matematica am invatat asa la metoda reducerii la absurd :
Sa presupunem, prin absurd, (oare?) ca nicaieri exista nimic ( bla bla bla bla )
dupa toate ecuatiile tale trebuia sa ajungi la concluzia ca premisa este falsa
asa se face o demonstratie prin reducere la absurd.
sa reducem mai la nivelul altora de intelegere ceea ce ai facut tu :
presupunem prin reducere la absurd ca 1+1=3
atunci 3 =2 nu?
iar voi ce ati citit aceste randuri ce veti face pentru a convinge lumea ca 3=2?
Cateva intrebari. Cine creaza nimicul acesta? Crezi ca ceva, orice necesita un creator? Crezi ca tu, fiind rezultatul nimicului, esti mai presus de nimicul din alte tari, si nu ai nevoie de un Creator? Crezi ca tu, ca un nimic, ai putea exista cu un beneficiu, cu un folos, co o speranta? Crezi ca tu, ca un nimic, poti trai sub aparenta importantei? Nu esti oare, daca esti nimic, un parazit chiar? Nu traiesti o aluzie, daca esti produsul nimicului? In cazul asta, ce este viata? Viata este un nimic, creat in nimic, care a aparut de nicaieri si care va disparea in nimicul de unde a venit. In cazul asta, viata nu are nici un scop, cel mai probabil vei ajunge in cimitir atunci cand vei muri, viata nu este un lucru special. Pai daca viata nu este un lucru special, atunci de ce omul inca mai tanjeste spre o existenta in care e prezenta suferinta? De ce pur si simplu nu moare, oricum nu va simti nimic, si nu va fi constient de nimic, atunci cand va apartine din nou, nimicului din care este facut? Daca toate astea sunt adevarate, atunci de ce inca traiesti? Daca toate astea sunt adevarate, atunci unde este logica?
Imparte nimicul in 2 lucruri. In teorie(matematica) 1+(-1)=0 (0 reprezinta nimic).
Unu este ceva pozitiv, vizibil, existent, pe cand -1 este inversul sau. Amandoua se anuleaza reciproc si produc nimic.
La randul lor, partea pozitiva si partea negativa a nimicului se impart si ele in alte 2 astfel de unitati, si tot asa la infinit.
Versiunea pozitiva a nimicului este lumea vizibila.
Acum, excluzand cazul negativ,(cele nevazute sau cum vrei tu sa-i spui) partea pozitiva ne include si pe noi.
Noi suntem ecuatii. Aici a adus vorba de religie. O ecuatie inventeaza un zeu(probabil care face parte din lumea negativa, invizibila) ca sa explice cum a aparut. (inferno: "voi cei ce ati citit aceste randuri", aici cred ca se refera la noi, ce ce am citit aceasta teorie) O ecuatie care isi cunoaste originile, adica cea care a citit ce a scris inferno mai sus sa spunem, incearca sa-i explice acest lucru omului care a inventat sau crede in acel zeu. Acum, ne intreaba, cum o convingem pe acea persoana de adevar?
Am gresit ceva Inferno?
Acum, ca sa-ti raspund la intrebare:
Consider ca e de datoria fiecaruia sa inteleaga aceste lucruri. Eu as incerca doar sa dau indicii ca fiecare dintre noi sa cunoasca si sa inteleaga adevarul. Nu as spune cuiva "crezi in asta fiindca asta e adevarat" deoarece as ajunge sa fac ceea ce a facut crestinismul in ultimii 2000 de ani(si cam toate religiile la timpul lor)-sa omor oameni ca sa-i conving pe ceilalti.
In prima parte care ai scris-o. Cam la asta se rezuma si teoria Big Bang. Doar ca sub alta forma. Suna cam asa: La inceput a fost materie si anti-materie. Cele doua forme de energie au inceput sa se anuleze reciproc. Din fericire, a existat putin mai multa materie decat antimaterie. De acolo, auto-creatie, evolutie si in cele din urma, noi.
Tu ai rezumat, sub alta forma, ce-i drept, aceasta teorie. Smart enough.
In a doua parte nu comentez. E ceea ce crezi. Respect asta. Noroc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
