Să vorbim un pic despre sfinți.
Cum credeți că acei oameni din Biblie și nu numai, au ajuns la gradul de sfințenie?
Au devenit, prin înfrânarea poftelor, rugăciune și credință sau așa s-au născut: fără latura negativă?
Oare au fost aleși de Dumnezeu?

Au facut efortul de a avea o viata de comunicare apropiata cu Creatorul nostru.

Unii sfinti chiar si dintre appstoli au fost criminali vamesi...
Doar ca Dumnezeu i-a schimbat si i-a ajutat sa se pocaiasca si sa doresca sa traiască o viața de sfințenie

DUHUL Domnului schimbă vieți

Au fost alesi pe naiba, de cine?
Nu exista sfinti.

Si e si ilogic, de ce ar fi trebuit sa infranezi poftele ca sa devii sfant?! Asta asa ca idee doar.
Asta e o legenda.

Biblia e scrisa de oameni. Omul nu spune numai adevărul, deci orice afirmație a unui om trebuie verificată pentru a putea spune că e adevăr sau minciună.
Personajul principal din Biblie e dotat cu așa de multe calități încât absența lui e o dovadă 100% că personajul e o ficțiune.
De ce minte omul? Ca să-i fie bine și pentru că poate. Minciuna servește în primul rând mincinosului, deci nu e de apreciat.
Zeul fiind inexistent, totul își pierde din valoare și devine un drum înfundat, o construcție efemeră clădită pe minciună.
Comportamentul omului e dat de moștenirea genetică, de învățare și de interacțiunea cu mediul.
Binele și răul nu își au originea într-o carte sau într-o religie.
Binele și răul are sens numai relativ la viețuitoare. În lipsa viețuitoarelor binele sau existența vieții nu are nici o valoare și nu înseamnă nimic și nu e nici o problemă dacă există sau nu există viață. Doar pentru viețuitoare viața pare utilă și necesară. De ce se întâmplă așa? Viețuitoarea e o formă de existență a materiei caracterizată prin supraviețuire, strângere de resurse și înmulțire. Selecția naturală determină caracteristicile unei viețuitoare. O viețuitoare care nu dorește să trăiască, să strângă resurse sau să se înmulțească moare și codul genetic purtător al acestor caracteristici dispare. Prin urmare, majoritatea viețuitoarelor care există, există pentru că au dorit să existe, au dorit să strângă resurse și să se înmulțească și au în codul genetic acest comportament și această dorință de viață. Dorința viețuitoarei de a trăi e rezultatul selecției naturale. Pentru o viețuitoare binele înseamnă tot ceea ce contribuie la supraviețuire, la strângere de resurse și la înmulțire. În felul ăsta viețuitoarea e ca un roboțel programat genetic ce să facă și nu are de ales. Execută întocmai programul de viețuitoare ce constă în supraviețuire, strângere de resurse și înmulțire. De ce viețuitoarea vrea să cunoască cât mai mult? Pentru că viețuitoarele care nu au avut curiozitate, nu au avut informații, nu s-au adaptat la mediu, nu s-au înmulțit și au dispărut cu tot cu obiceiul de a nu fi interesate de nimic. De ce are viețuitoarea simțuri? Viețuitoarele care nu au simțuri, nu au cum să se adapteze la mediu, să strângă resurse să se înmulțească și dispar. De ce au viețuitoarele inteligență, memorie, viclenie, de ce știu ce e bine și ce e rău? Cele care nu au aceste calități, nu se adaptează la mediu, nu strâng resurse, nu se înmulțesc și dispar, deci în concluzie, binele și răul, simțurile, inteligența, memoria, sentimentele și voința sunt toate specifice doar viețuitoarelor și nu au sens în absența viețuitoarelor.
O viețuitoare face tot ce poate să facă pentru a supraviețui, pentru a strânge resurse și pentru a se înmulți. Omul fiind o viețuitoare face la fel. Strângerea resurselor se face în cazul omului prin muncă dar și prin înșelăciune, furt și tâlhărie când e posibil. Drept dovadă sunt sclavagismul, inchiziția, războaiele și infracțiunile mai mărunte. Nu trebuie atunci să ne mirăm când un om îl minte pe altul. Ăsta e comportamentul de viețuitoare.
Omul fiind o viețuitoare mai avansată dispune de memorie, de inteligență, poate învăța și atunci comportamentul omului e dat de însumarea tuturor factorilor amintiți.
Ce înseamnă latură negativă și înfrânarea poftelor?
Dacă omul respectiv nu se alimentează corespunzător își pune în pericol starea de sănătate și existența. Dacă nu se înmulțește dispare omul cu tot cu acele caracteristici "bune" de înfrânare a poftelor. Omul dacă vrea să îi meargă bine trebuie să fie rațional, inteligent, realist și mai puțin naiv, credul și neștiutor. Tot ce se face cu știință oferă o garanție a succesului. Credința e legitimă atunci când omul crede în ceva logic, necontrazis de realitate. Credința în ceva absurd, cu o logică strâmbă și confirmat ca fals se numește prostie.
Un om mincinos pentru a putea înșela un om naiv are nevoie ca cel naiv să nu cunoască adevărul, deci să fie neștiutor și mai are nevoie de credința naivului pentru a-i fi crezute minciunile.
Prin credință se ajunge la minciună și înșelătorie, iar prin știință se ajunge la adevăr. Minciuna servește în general doar mincinosului, iar omul înșelat devine o resursă pentru omul mincinos.
Minciuna e un lucru fals, omul mincinos nu are dovezi și de aceea are nevoie de credința naivului și o cere în numele zeului, că altfel nu l-ar crede nimeni.
Ce e Dumnezeu? E un personaj inexistent, imaginar de tip Bau-Bau. care fiind invizibil, absent și inactiv, deci inexistent, devine un instrument performant de manipulare în mâna omului viclean. Omul mincinos poate spune despre orice că ar fi dorința lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu are nici o obiecție Același procedeu Bau-Bau îl mai folosesc și părinții atunci când vor să influențeze comportamentul copilului cu efort minim, însă e o metodă care nu dă rezultatele cele mai bune. Copilul rămâne neștiutor, fricos și lipsit de informații reale și de explicațiile de care ar avea nevoie. Așa se întâmplă și cu adulții. Omul mințit și înșelat nu cunoaște adevărul, iar minciuna e considerată drept adevăr ca urmare a credinței în minciună și omul acționează greșit. E la mâna mincinosului care îi dictează ce bine și ce nu e bine să facă.
"Religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre." - Bertrand Russel
"Nu poţi convinge un credincios de nimic; credinţele lor nu se bazează pe dovezi, ele se bazează pe nevoia adânc înrădăcinată de a crede." - Carl Sagan
"Este de departe mai bine să se înţeleagă universul aşa cum este el de fapt decât să se persiste în amăgire, oricât de satisfăcătoare şi liniştitoare ar fi." - Carl Sagan

Nu s-au născut așa. Printr-o adâncă pocăință au reușit să se asemene tot mai mult cu Hristos și asemanarea cu Hristos este sfințenie.

Părerea mea este că sfinții nu au fost decât niște personaje ale căror fapte au fost interpretate și reinterpretate, exagerate până în punctul în care o parte din omenire a simțit că aceștia trebuie neapărat să devină sfinți, chiar dacă aceștia nu au avut de a face cu doctrina religioasă. De exemplu, sf. guinefort, un câine care a fost ridicat la rangul de sfânt pentru că a salvat un copil de la o mușcătură de viperă, chiar dacă acesta habar nu avea de religie și a acționat doar din dorința de a-și proteja stăpânul. Exemple sunt destule în confesiunile religioase, trebuie doar să le cauți cu atenție.
Acei oameni nu au fost aleși de dumnezeu pentru că dumnezeu nu există ci au fost aleși de psihicul maselor, care a decis că aceștia sunt demni de a forma o nouă imagine, un nou idol al religiei pe care o propagă cu atâta dezinvoltură, fără a avea nici o dovadă în sprijinul teoriilor pe care le susțin în afară de mulțimea de credincioși care băloșesc pe niște icoane fără nici o valoare, pe niște icoane despre care chiar și zeul lor le spune că nu au voie să le venereze.

Au ajuns la gradul de sfințenie prin multă rugăciune și prin faptul că au rezistat tuturor ispitelor de orice fel.
Nu cred că sfinții s-au născut sută la sută curați
Gândește-te că Matei, unul din apostolii lui Iisus a fost un vameș lacom înainte să urmeze calea credinței.Iar Pavel a persecutat foarte mulți creștini înainte să devină un apostol a lui Iisus.
Prin urmare și sfinții au avut și bune și rele dar prin pocăințe, rugăciune și fapte bune au ajuns la gradul de sfințenie la care au aspirat.

Au dat bani la biserica, vezi cazul Stefan cel Mare.

Sfintii s-au retras in exil. S-au deposedat de tot ce aveau.Au abandonat lumea goi asa cum au venit pe lume. Aici fratii se bat pe avere, pe posesiune, pe a avea, acumulare, lacomie, etc. Satan este cel care prima data a vrut sa posede. Noi care am ramas aici trebuie sa acceptam mancarea cu rugaciune, si dupa aceea sa ne despartim de ea. Satan l-a ispitit de Iisus cu mancarea, dar el nu s-a lasat ispitit de posesie ci l-a asteptat pe Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu ii place sa traim in afara, trebuie sa avem grija la interiorul nostru. Sunt oameni care se pierd pentru mancare si bautura (isi fac din pantece un idol). Poti sa ajungi sa ai toate astea, daca stii sa le controlezi si nu devi posedat, maniac, obsedat de ele. Vezi si fratii Eteocle și Polinice. Iisus a renuntat la toate imperiile pentru ca cel mai important era Dumnezeu. Trebuie sa primim imperii si puteri doar de la Dumnezeu si cu rugaciune. El ne cheama la intoarcere pentru ca am mers in alte directii gresite. El vrea sa fie pe primul loc in viata noastra.

Iesirea 16:19, 20 arata ca Dumnezeu nu vrea sa ne scurgem in exterior, ci sa ne retragem si sa umblam in legea Lui. De ceea impune post, purificare, stopuri, retragere, infranare, etc. El nu vrea sa ne pierdem sinele ci sa ne pastram identitatea. Vrea sa cautam comori spirituale.

A mai aparut un sfant cu rosu.Anul acesta.

Prin ascultare.
Degeaba s-au înfrânat uniii de la pofte, degeaba s-au rugat zi și noapte, degeaba au postit, degeaba s-au străduit, dacă nu au făcut totul cu dreaptă socoteală, făcând ascultare.

"Țărână suntem", scrie in Psalmul 102. "Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori, ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau." - Versetele 14-15
Cum crezi ca acest pamant cu flori, trecator, se poate sfinti singur, sau ca are sfintenie in sine? Dumnezeu este sursa sfinteniei, in Biserica Sa, al carei Mantuitor este.
Daca Dumnezeu se coboara peste acest "pamant cu flori", acesta se va sfinti. Dar nu stand la o tigara si la o cafea, nefacand nimic, se va sfinti el. Dai vointa, ei putere; dai sange, iei Duh. Harul lui Dumnezeu este singurul sfintitor. Virtuti au si paganii, dar nu ajung sfinti, fiindca nu au Adevarul si Harul. Alearga si ei, dar nu stiu incotro alearga, fara tinta care este Hristos Dumnezeu.
Sfintenia este impreuna lucrarea omului cu Dumnezeu. "Fiti sfinti, precum Eu sunt Sfant!", spune Domnul. "Cautati pacea si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul!", spune Apostolul.

Salve!
Sfinții nu au fost predestinați să ajungă sfinți. Fiecare poate să ajungă sfânt dacă respectă poruncile și fac voia lui Dumnezeu. S-au născut cu latura negativă, toată lumea o are, au ispite, încercări, mai păcătuiesc, etc. dar se pocăiesc și încearcă să nu le mai facă. De exemplu, Sfântul Moise Arapul a fost un tâlhar, un criminal în serie, dar s-a întâlnit cu un pustnic, care i-a schimbat viața.
Lucrurile astea se observă foarte bine la sfinții dintre noi, care îți dai seama că sunt sfinți, dar sunt oameni normali (vezi https://www.youtube.com/watch?v=ag6N_YuVJbM https://www.youtube.com/watch?v=ag6N_YuVJbM ).
Sper că te-am ajutat!

Ei sunt sfinti pentru ca au ales sa il asculte pe Dumnezeu si pentru ca au avut credinta in Dumnezeu. Aproape tot capitolul Evrei 11 este dedicat faptului ca acesti oameni sunt speciali pentru ca au avut credinta in Dumnezeu. Recomand oricui sa citeasca acest capitol