Salut!

Vreau un răspuns la următoarea întrebare, doar din perspectivă biblică, adică fără a expune părerea personală.

Care este punctul de vedere al Creștinismului cu privire la animale. Acestea au suflet sau nu?

Ceea ce știu eu, conform bibliei, este că animalele când mor, lumea lor s-a terminat acolo. Practic sufletul, sau ce au ele, nu urmează aceleași etape ca sufletul unui om.
De asta sunt curios, animalele ori au un suflet diferit de al nostru sau nu au deloc suflet.

Doresc dacă se poate un răspuns documentat, doar din perspectivă biblică, creștină.

Mulțumesc.

Nu cred ca scrie nicaieri in Biblie ceva pe tema asta. E doar o intrebare retorica din Ecleziastul.

Nu, nu se poate un "raspuns documentat, doar din perspectiva biblica, crestina". Crestinismul nu are o doctrina comuna despre ceea ce inseamna suflet si duh. Daca cauti, chiar si numai putin, vei gasi de toate si contrariul la toate argumentele despre acest subiect. Asta pentru ca nici Biblia nu cunoaste si se contrazice singura, la fel ca si in multe alte subiecte. Daca chiar si marele eclesiast se intreaba in cap. 3 cu vers. 21 "Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ?"

Este în Biblie un măgar care a vorbit, comunicat cu stăpânul lui. Dacăa vorbit, eu presupun că avea ca și stăpânul lui, suflet.

Nu am găsit nicăieri în Biblie unde sa zică ca animalele au suflet sau ca vor merge undeva după moarte. Am găsit ca ele își cer hrana de la Dumnezeu sa ca Îl laudă, dar nu ca și ar continua viata cumva după moarte

La scoala la ora de religie preotul ne-a zis ca sufletul animalelor dupa moarte se duce direct in pamant numai al oamenilor se duce in rai sau iad in functie de comportament. In principiu Spiritul sau sufletul nu exista. Viata in general este doar o funtionalitate. Omul este o masinarie de carne care se bazeaza pe aceasta functionalitate ca un radio, tv, laptop (cand se strica numai funtioneaza) asa si omul - ai murit - nu mai funtionezi.

"Căci soarta omului și a animalului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe animal, căci totul este deșertăciune." (Eclesiastul 3:19)