Te consideri înțelep/înțeleaptă? Ce înseamnă înțelepciunea pentru voi?
Ordonare:
Cronologică
Mă consider un înţelept începător, fiindcă am frică de Dumnezeu (Pilde 1:7). Pentru mine, înţelepciunea este mama virtuţilor (Înţ 8:7).
Răspunde
Cel ce se faleste cu intelepciunea lui nu este intelept.Gandeste-te ca numai adevarata intelepciune se va arata in orice imprejurare ca intelepciune.Pe aceasta s-o cauti, si nu oriunde, ci la picioarele Celui mai intelept dintre toti invatatii
omnul si Mantuitorul nostru.
"Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei."
Proverbe 15:23
Nu ma consider un om intelept, cel putin inca. Intelepciunea se castiga trecand prin viata, prin suferinte, prin greutati, prin esecuri din care inveti, intelepciunea merge brat la brat cu noi si ea creste pe masura ce noi imbatranim. Totusi sunt unii oameni care nu sunt intelepti cu toate ca au ajuns la o anumita varsta si altii care sunt din prisma faptului ca viata a fost putin mai dura cu ei. Intelepciunea nu inseamna credinta, s-au vreo raportare la ea(fara suparare credinciosilor), ci mai degraba un proces psihic prin care omul are o anumita inclinare de a judeca rational si profund asupra lucrurilor chiar si cele mai simple, inseamna abordarea unei chestiuni in totalitatea ansamblului ei.
"Nu fi intelept in proprii tai ochi! " [ proverbe 3:7].
" Ai vazut un om intelept in ochii lui? Este mai multa speranta pentru cel fara minte decat pentru el " [ Proverbe 26:12] 
Salut. Înţelepciunea este capacitatea de a te folosi de cunoştinţe în mod practic. Cred că din moment ce o persoană ajunge să se considere înţeleaptă, îşi poate limita progresul spre a deveni şi mai înţelept.
Intelepciune..hm este cea ce caut neincetat in viata in citate, carti dar poti sa o cauti poti sa o gasesti dar sigur o vei uita.Si sti de ce:
Findca intelepciunea nu vine din minte nu vine doar din invataminte, VINE DIN SUFLET dar nu din or ce suflet ci dintr-unul plin de iubire, o iubire pura si sincera neconditionata pe scurt de la Domnul.
Cel ce e intelept va spune mereu ca nu e indeajuns si va cauta mereu intelepciunea si nu se va lauda cu ea oricat ar avea.
Dar daca iubirea e(dupa mine) aripa facuta la Dumnezeu sa ajunga intelepciunea ce e?
Este adevarul, sfatul corect(intelept), lumina inimi transpusa in cuvinte pamantesti prin intermediul inimi pur in sens spiritual nu fizic(organ) sau adevarul pur(spus in cuvinte simple pe intelesul tuturor caci numai cuvantul simplu este adevarul si poate arata valoarea cuvantului mai usor.
Ema,tu ori nu cunosti semnificatia si conotatiile cuvantului FRICA, ori credinta ta nu se bazeaza pe dragostea neconditionata fata de D-zeu, ci pe "frica de Domnul" asa cum afirmi.Astfel de afirmatii nu sunt dovada, in niciun caz, de intelepciune.
Valeriu
Frica de Domnul inseamna recunoasterea sfinteniei, dreptatii si neprihanirii Sale ca o intregire a iubirii si indurarii Sale, cunoscandu-L si intelegand in mod deplin cine este El (compara cu Prov. 2:5). O astfel de teama este bazata pe recunoasterea faptului ca Dumnezeu este un Dumnezeu sfant, a carui natura il face sa judece pacatul.
Cred ca felul in care realizezi tu intelepciunea este cel putin eronat.A te folosii de cunostinte "in mod practic",inseamna a aplica in practica ce cunostinte ai (multe sau putine)nu a fi intelept,care presupune inteligenta,chibzuinta,orientare, prudenta, etc.
Referitor la posibilitatea de a deveni mai intelept prin "a-ti limita progresul", sfatul tau ma oripileaza, pur si simplu.Cred ca ai glumit.
Inelepciunea,un cuvat usor de zis dar greu de explicat.Sincer vorbind nu ma pot judeca eu singura daca sunt inteleapta sau nu ci doar sa spun ca intelepciunea inseamna sa ai cu adevarat frica in Domnul si sa te rogi lui sa iti dea lucrurile necesar, numai atat caci restul vine de la sine, dar sa Ii aduci si lauda FIULUI OMULUI.Ea inseamna sa te gandesti de 100 de ori inainte de a spune ceva ca nu cumva sa iti para rau dupa, iar viata ne pune in situatii grele prin care putem trece de ele numai prin INTELEPCIUNE. Eu cel putin asta consider
Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi.
Ema,indiferent ce scrie in Proverba,sentimentul de frica nu are nicio tangenta cu recunostinta,dragoste,etc.Ce recunosti din frica nu este recunoasterea sufletului tau,este facut intrucat ai fost fortat. Daca cel care a scris in Biblie pasajul respectiv, sau cel care l-a tradus, a facut o greseala, nu trebuie ca voi sa-l preluati intocmai, fara discernamamt.Te rog uita-te intr-un DEX si vezi cum trebuie inteles cuvantul "frica".
In Biblie frica de Domnul este 
roverbe 8:13,, Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.,,
Ema,daca urasti tot ce spui, cred ca o faci nu de frica ci dn convingere fata de spuse Domnului.Intelege odata ca FRICA,chiar si cea mai mult sau mai putin constructiva, ca in cazul unor spotivi (alpinisti, inotatori, motociclisti, etc), este un sentiment de teama si nu are nicio legatura cu ce spui tu.Nu inventa sensuri unor cuvinte, pe care l.romana nu le permite.
Valeriu, acest cuvant este tradus din limba originala.Biblia foloseste cuvinte pentru a indica frica. Cele mai obisnuite dintre acestea (in forma de substantiv)sunt in ebraica yir; a,''reverenta''; ebr.pahad ''groaza'', frica' 'teroare''.Din punct de vedere teologic pot fi sugerate pentru categorii principale.
1.Frica sfanta
Aceasta deriva de la intelegerea Dumnezeului cel viu. Potrivit lui Luther, omul firesc nu se poate teme de Dumnezeu in mod desavarsit; potrivit lui Rudolf Otto, el este incapapabil chiar sa se cutremure sau sa se ingrozeasca in sensul adevarat al cuvantului.Frica sau teama sfanta, pe de alta parte, este dara de Dumnezeu si ii face pe oameni in stare sa respecte autoritatea lui Dumnezeu, sa asculte poruncile Lui si sa urasca si sa respinga orice forma de rau.In Noul Testament accentul este pus pe dragostea si iertarea lui Dumnezeu, Cel prin care Hristos le da oamenilor duhul infierii si ii invredniceste sa infrunte cu curaj viata.
2.Frica inrobitoare
Aceasta este in mod direct o consecinta naturala a pacatului.Si poate veni ca o pedeapsa.O asemenea frica a fost simtita de Felix cand l-a auzit pe Pavel predicand.Este simtita de cei care Il resping pe Hristos pentru care ramane ''numai o asteptare infricosata a judecatii''.
3.Frica de oameni
Aceasta poate fi exprimata ca o teama reventioasa si un respect fata de oameni, cum este teama de stapani si de magistrati, o groaza fata de ei si de ceea ce pot face.Acest gen de frica si frica inrobitoare mentionata mai sus pot fi izgonite De dragostea adevarata fata de Dumnezeu.
4.Frica-obiect al fricii
Frica este folosita intr-un alt sens ca si in Gen.31:42 unde Dumnezeu este numit ''Cel de care se temea Isaac.Adica Dumnezeu de care se temea Isaac si caruia I se inchina.Frica -lucru care ii ingrozeste vine asupra celor rai.
Intelepciunea vine de Sus, iar eu imi dau silinta sa fiu demn de aceasta binecuvantare
Ema,in primul rand sunt placut impresionat de cunostintele tale in domeniu, desi paradoxal, tocmai aceste cunostinte trebuia sa te faca sa nu raspunzi cu:"frica in Domnul este inceputul intelepciunii" si iata si de ce:
1.Asa cum rezulta si din expozeul tau, formularile din VT referindu-se la societati umane traitoare cu cel putin 5000 ani in urma, cand educatia si modul de a intelege a omului de rand era foarte redus in general, era si normal ca pentru a-l determina sa faca anumite lucruri care erau in vantajul sau (dar el nu era capabil sa realizeze acest lucru), sa se apeleze la singurul sentiment la care sigur ar fi raspuns cum se dorea, frica.Se spunea ca frica este inceputul intelepciunii, pentru a-l stimula sa insiste in directia in care doreau conducatorii, creindu-i totodata sentimentul ca o face din intelepciune si nu de frica.Asta era valabil atunci, dar acum nu mai putem face afirmatia respectiva. Evolutia intelepciunii umane si a inteligentei sociale, o face caduca.
2.Nu inteleg de ce, chiar si ca prima faza a reliogizitatii pentru un adult, sau inceputurile pentru un copil, trebuie sa apelezi la acest sentiment pentru a-l face sa respecte autoritatea lui D-zeu.Asta ma face sa cred ca cei care fac educatia nu sunt capabili sa atinga acele valente ale sufletului care te fac sa accepti ca pe o revelatie atasamentul si respectarea divinitatii.Este mult mai usor sa determini pe cineva sa faca de frica, decat din convingere.
3.Din ce spui tu, eu inteleg ca "frica inrobitoare"este o alta "sperietoare" care sa-l faca pe om sa nu pacatuiasca si, la origine a avut tot gradul lui precar de cultura si de intelegere a binelui.Acuma insa, in afara unui om mult mai educat si constient social, exista o multitudine de alte forme de constientizare a sa, asa ca, eu cred ca "frica inrobitoare"este total depasita.
3.Nu inteleg ce vrei sa spui cu:"Frica de oameni poate fi exprimata ca o teama reventioasa si un respect fata de oameni.". Frica fata de stapan sau de magistrat (exemplificarile tale)nu poate exprima, sub nicio forma respect, ci faptul ca te simti vinovat fata de ce reprezinta respectivii.
4.Da,frica luata ca obiect, sau mai bine ca aliat, este ca o forma de aparare fata de cel care desi nu este convins de sfintenia lui D-zeu, ii este teama de El.Acesta este insa un cu totul alt context si poate fi folosit imotriva celor nehotarati si potentiali vrasmasi.
In concluzie Ema, eu cred ca folosirea unor citate biblice fara discernamant si adaptare la momentul actual, sau macar explicarea lor in context, denota fie neintelegerea esentei lor, fie neputinta de a te face inteles in intentii.
Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Un intelept este intotdeauna intelept, dar nu se mandreste cu asta!
Poti nadajdui mai mult de la un nebun decat de la un om care se crede intelept!
Frica de Domnul este pricepere si fuga de pacat duce la sfintire!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
