Una din principalele dovezi ce atesta existenta personajului Iisus Hristos este Biblia. Biblia contine nenumarate referiri la un personaj ce poseda acest nume,martirizat pentru credinta sa.
Izvoarele Biblice univoce si nefanteziste sunt considerate de catre istorici drept dovezi istorice, asa cum orice izvor istoric este considerat asijderea.
Prin urmare consemnarile Biblice reprezinta un cumul de dovezi remarcabile ce consfintesc teza lui Iisus ca personaj istoric.

Alte dovezi admise consensual de catre istorici sunt:



Tacit:

„Dar nici efort uman, nici mărinimia împăratului, nici înduplecarea zeilor nu a pus capăt scandaloasei idei potrivit căreia incendiul ar fi fost ordonat. De aceea, ca să pună capăt zvonului, Nero a aruncat vina pe alții și i-a pedepsit în cele mai neobișnuite feluri pe cei urâți pentru faptele lor rușinoase, pe care mulțimea îi numea « creștini ». Fondatorul acestui nume, Hristos, a fost executat de procuratorul Ponțiu Pilat în timpul domniei lui Tiberiu. Ținută în frâu pentru un timp, superstiția mortală a erupt nu numai în Iudeea, originea acestui rău, ci și în orașul [Roma], unde toate lucrurile oribile și rușinoase se întâlnesc unul cu altul și câștigă adepți. De aceea, cei care au recunoscut că au aderat la creștinism au fost arestați, apoi, pe baza informațiilor date de ei, o mare mulțime a fost osândită, nu atât pentru crima de a fi pus foc, cât pentru ura față de rasa umană. Sfârșitului lor a fost adăugată derâderea: acoperiți cu piei de animale sălbatice, erau sfâșiați până la moarte de câini; sau erau crucificați, iar când ziua se termina li se dădea foc ca să servească în chip de torțe."


Puteti verifica aceasta informatie la : http://classics.mit.edu/Tacitus/annals.11.xv.html



Pliniu cel Tânăr:


„Cei care negau că ar fi sau că ar fi fost creștini atunci când invocau zeii prin cuvintele repetate după mine, făceau rugăciuni și ofereau vin și tămâie imaginii dumneavoastră, imagine care am ordonat să fie adusă în acest scop împreună cu statuile zeilor și care în plus îl blestemau pe Hristos — lucru despre care se spune că niciunul din cei cu adevărat creștini nu poate fi silit să-l facă — aceștia am gândit că pot fi eliberați. Alții din cei numiți de informator au declarat că erau creștini, dar apoi au negat, susținând că au fost astfel dar au încetat să mai fie astfel, unii în urmă cu trei ani, alții în urmă cu mulți ani, chiar și cu douăzecișicinci de ani în urmă. Toți aceștia s-au închinat la imaginea dumneavoastră, la statuile zeilor și l-au blestemat pe Hristos."



Sursa: "Pliny to Trajan, Letters 10.96–97"



Gaius Suetoniu Tranquillus:

„Deoarece evreii se țineau în mod constant de a face tulburări, instigați fiind de Chrestus, el [Claudius] i-a expulzat pe ei din Roma."

Sursa: Iudaeos, impulsore Chresto, assidue tumultuantes Roma expulit; Uchicago.edu

Josephus:

„Și acum Cezar, auzind de moartea lui Festus, l-a trimis pe Albinus în Iudeea, ca procurator. Dar regele l-a destituit pe Iosif din funcția de mare preot, și l-a investit ca succesor pe fiul lui Ananus, pe care-l chema tot Ananus. Relatarea spune că acest Ananus senior se dovedise a fi un om foarte norocos pentru că avea cinci fii, care toți au deținut funcția de mare preot, funcție pe care el însuși o deținuse mult timp, situație nemaiîntâlnită în cazul niciunui alt mare preot al nostru. Dar acest Ananus junior, care, după cum spusesem mai înainte, a primit marea preoție, era un om îndrăzneț din fire și foarte insolent; făcea parte de asemenea din tabăra Saducheilor, care sunt foarte rigizi în a-i judeca pe încălcătorii de lege, cei mai rigizi dintre toți iudeii, așa cum am văzut; de aceea, când Ananus se văzuse ajuns în această poziție, gândi că acum are ocazia [să-și exercite autoritatea]. Festus era mort, iar Albinus era pe drum; așa că a convocat sanhedrinul judecătorilor, și l-a adus în fața lor pe fratele lui Isus, care era numit Hristos, și al cărui nume era Iacob și pe alții [sau pe tovarășii lui]; și, după ce a formulat acuzații împotriva lor ca fiind călcători ai legii, i-a dat să fie pietruiți: dar în ceea ce-i privește pe cei mai cinstiți dintre cetățeni, sensibili la încălcări ale legii, nu le-a plăcut ceea ce se făcuse; ei au trimis [solie] la rege [Agrippa], dorind să-l roage să îi transmită lui Ananus ca să nu mai acționeze în acest fel, pentru că ceea ce făcuse nu se putea justifica; unii dintre ei au plecat să-l întâlnească pe Albinus, el călătorind de la Alexandria, și l-au informat că Ananus a comis o ilegalitate convocând sanhedrinul fără consimțământul lui."

Puteti verifica informatia la
http://www.gutenberg.org/files/2848/2848-8.txt


Thallus:
„Asupra întregii lumi s-a abătut un întuneric înfricoșător, iar stâncile și multe zone din Iudeea și alte regiuni s-au prăbușit. Acest întuneric este numit de Thallus, în a treia sa carte a Istoriei, drept o eclipsă de Soare (mi se pare mie că fără temei)."


Lucian din Samosata:

„Creștinii, vedeți voi, adoră un bărbat până în ziua de azi — un distins personaj care a inițiat noile lor ritualuri, fiind crucificat pe chestia asta… Vedeți voi, aceste creaturi rătăcite încep prin a crede total convinși că sunt mereu nemuritori, ceea ce explică disprețul lor pentru moarte și sacrificarea lor voluntară, lucruri des întâlnite printre ei, iar apoi sunt convinși de dătătorul lor de lege că sunt frați între ei, începând cu momentul convertirii, renegând zeii Greciei și adorându-l pe înțeleptul lor crucificat, trăind după legile sale."

Acestea ar fi cateva dintre dovezile ce fac din existenta lui Iisus Hristos un fapt,iar nicidecum o fantasmagorie.

Cand vorbim de existenta/inexistenta lui Hristos vorbim de teze respectiv teze contrare sau anti-teze.

Teza potrivit careia Iisus a existat este imbratisata de istorici si unanim acceptate drept adevar Iistoric.
Antiteza potrivit careia Iisus ar nu ar fi existat in mod real este considerata o gluma, o aberatie amuzanta,sau, ca sa citez expresia cel mai des folosita pentru asemenea aberatii, o erezie stiintifica.
O abatere de la consensul istoric.
( „Azi aproape toți istoricii, indiferent dacă sunt sau nu creștini, acceptă faptul că Isus a existat și că evangheliile conțin destule dovezi solide, care trebuiesc evaluate și apreciate în mod critic."
Sursa:Stanton, Graham. The Gospels and Jesus. Oxford University Press, 2002; publicată inițial 1989

„Asta nu înseamnă ceea ce se susține atât de adesea, cu regularitate alarmantă, și anume că Isus n-ar fi existat niciodată. El a existat cu siguranță, așa cum aproape orice cercetător competent al antichității, creștin sau necreștin, este de acord, bazându-se pe dovezi clare și sigure. Dar la fel ca majoritatea persoanelor care au trăit și murit în primul secol, nu apare în documentele poporului roman."
SUrsa: J. G. D. Dunn, The Christ and the Spirit, Volume I: Christology )

Tinand cont de toate acestea, va adresez si intrebarea:
Credetica "legendarul" iisus, fiul Lui Dumnezeu, cum spun crestinii, marele "revolutionar" cum spun anumiti alt, credeti ca acesta a existat?

Un personaj asa de important in fapte ca Isus dupa cum e prezentat in biblie nu este mentionat in scrierile contemporanilor cu el, Seneca, Perseus, Petronius, Quintillian, Theon din Smyrna, Nicolaus Din Damasc, Justus din Tiberias etc.
Era imposibil ca ispravile lui Isus sa nu fie mentionate de cronicari sau de autoritati la cata valva se zice in biblie ca a fost, insa povestea e cusuta cu ata alba pentru faptul ca a fost crezuta departe de locul faptei si culmea tocmai acolo nu. Oare cronicari Imperiului Roman nu-l chestionau pe guvernatorul provinciei romane Iudeea, Pilat din Pont?
Intotdeauna o poveste e crezuta mult mai departe de locul intamplarii ca in cazul de fata, altfel daca intamplarile erau adevarate primi care si le insuseau erau chiar evreii, insa ei nu sunt mesianici, nu-l recunosc pe Isus. In conformitate cu VT. poporul evreu este poporul ales de catre Dumnezeu, apoi cum dracu' se face ca tocmai poporul ales nu-i recunoaste fiul, pe Isus.
Poate personajul Isus sa fi existat ca un formator oarecare de opinie religioasa si atat. Povestea din biblie despre Isus si minunile lui a prins forte usor cand ai astfel de oameni si acum in secolul 21.
http://www.youtube.com/watch?v=C37-BrEY71c

Cristos: Dovezi ale existenţei lui pe pământ
CREDEŢI că Albert Einstein a existat în realitate? Nu veţi ezita, probabil, să spuneţi că da. De ce? Deşi majoritatea oamenilor nu l-au cunoscut personal, relatările demne de încredere despre realizările sale dovedesc că el a existat cu adevărat. Influenţa existenţei sale se face simţită în aplicaţiile ştiinţifice ale descoperirilor lui. De exemplu, mulţi folosesc energia electrică obţinută din energia nucleară, la baza căreia stă celebra ecuaţie a lui Einstein E=mc2 (energia este egală cu masa înmulţită cu viteza luminii la pătrat).
Acelaşi raţionament este valabil şi cu privire la Isus Cristos, considerat omul care a exercitat cea mai mare influenţă asupra istoriei omenirii. Ceea ce s-a scris despre el şi dovezile vizibile ale influenţei sale dovedesc în mod incontestabil că Isus Cristos a fost un personaj real. În realitate, putem găsi dovezi ale existenţei lui Isus în relatările istoricilor laici şi ale continuatorilor săi.
Mărturia istoricilor
Să analizăm, de exemplu, mărturia lui Josephus Flavius, istoric evreu din secolul I, care a fost fariseu. El a făcut referire la Isus Cristos în cartea Antichităţi iudaice. Deşi unii pun la îndoială autenticitatea primei referiri, unde Josephus îl numeşte pe Isus Mesia, profesorul Louis Feldman de la Universitatea Yeshiva spune că foarte puţini pun la îndoială veridicitatea celei de-a doua referiri la Isus. Aici Josephus spune: „[Marele Preot Ananus] a convocat sinedriul la judecată şi l-a adus în faţa lui pe fratele lui Isus, denumit Hristos (el se chema Iacob)" (Antichităţi iudaice, XX, 9, 1). Într-adevăr, un fariseu, membru al sectei ai cărei adepţi erau în mare număr duşmani declaraţi ai lui Isus, a recunoscut existenţa lui ‘Iacob, fratele lui Isus’.
Influenţa existenţei lui Isus s-a făcut simţită în activităţile continuatorilor săi. Când apostolul Pavel a fost întemniţat la Roma în jurul anului 59 e.n., bărbaţii proeminenţi ai iudeilor i-au spus: „În ce priveşte această sectă, ştim că pretutindeni se vorbeşte împotriva ei" (Faptele 28:17–22). Ei i-au numit pe discipolii lui Isus „această sectă". Dacă pretutindeni se vorbea împotriva lor, nu-i aşa că şi istoricii laici trebuie să-i fi menţionat în scrierile lor?
Tacit, care s-a născut în jurul anului 55 e.n. şi care este considerat unul dintre cei mai de seamă istorici ai lumii, i-a menţionat pe creştini în Analele sale. În relatarea care spune că Nero i-a acuzat pe creştini de incendierea Romei în 64 e.n., el a scris: „Nero a învinuit şi a supus la cele mai cumplite torturi o clasă de oameni urâţi de toţi din cauza nelegiuirilor lor, pe care vulgul îi numea creştini. Întemeietorul numelui lor, Christus, sub domnia lui Tiberius, fusese condamnat la supliciu de procuratorul Pontius Pilatus". Detaliile din această relatare coincid cu informaţiile despre Isus prezentat în Biblie.
Un alt scriitor care a vorbit despre continuatorii lui Isus este Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei. În jurul anului 111 e.n., el i-a scris împăratului Traian cerându-i sfatul în legătură cu felul în care să-i trateze pe creştini. Potrivit celor scrise de Pliniu cel Tânăr, cei acuzaţi în mod fals că ar fi fost creştini erau dispuşi să repete invocările adresate zeilor şi să se închine în faţa statuii lui Traian pentru a dovedi că nu erau creştini. În continuare el a declarat: „Se spune că nu există nici un mod de a-i constrânge pe cei care sunt cu adevărat creştini să facă vreunul dintre aceste lucruri". Aceasta atestă realitatea existenţei lui Cristos, ai cărui continuatori erau dispuşi să-şi dea chiar viaţa pentru credinţa în el.
După ce prezintă pe scurt referirile la Isus Cristos şi la continuatorii săi făcute de istoricii din secolele I şi II, The Encyclopædia Britannica (ediţia din 2002) conchide: „Aceste relatări independente dovedesc că, în timpurile antice, nici chiar cei ce se opuneau creştinismului nu s-au îndoit vreodată de istoricitatea lui Isus, care a început să fie pusă la îndoială, din motive neîntemeiate, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe parcursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea".
Mărturia continuatorilor lui Isus
„Noul Testament ne oferă aproape toate dovezile pentru a face o reconstituire istorică a vieţii şi a destinului lui Isus şi pentru a înţelege primele interpretări creştine ale rolului acestuia", se spune în The Encyclopedia Americana. Probabil că scepticii nu acceptă Biblia ca dovadă a existenţei lui Isus. Cu toate acestea, două serii de dovezi bazate pe relatările din Scripturi ne ajută într-un mod deosebit să demonstrăm că Isus a existat într-adevăr pe pământ.
Aşa cum am putut observa, marile teorii emise de Einstein sunt mărturii că el a existat cu adevărat. În mod asemănător, învăţăturile lui Isus dovedesc realitatea existenţei sale. Să ne gândim, de exemplu, la Predica de pe munte, un celebru discurs al lui Isus (Matei, capitolele 5–7). Apostolul Matei a arătat ce impact a avut această predică asupra oamenilor: „Mulţimile erau uluite de modul său de predare; căci el le preda ca o persoană care are autoritate" (Matei 7:28, 29). Iată ce remarcă a făcut profesorul Hans Dieter Betz referitor la efectul pe care l-a avut această predică de-a lungul secolelor: „Influenţa exercitată de Predica de pe munte depăşeşte cu mult graniţele iudaismului şi ale creştinismului sau chiar graniţele culturii occidentale". El a adăugat că această predică exercită „o atracţie unică şi universală".
Să reflectăm la următoarele cuvinte pline de înţelepciune, concise şi practice, din Predica de pe munte: „Cui îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt"; „să aveţi mare grijă să nu vă practicaţi dreptatea în faţa oamenilor"; „nu vă îngrijoraţi niciodată în legătură cu ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea propriile ei îngrijorări"; „nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor"; „continuaţi să cereţi, şi vi se va da"; „tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel"; „intraţi pe poarta cea strâmtă"; „după roadele lor îi veţi recunoaşte"; „orice pom bun produce rod excelent". — Matei 5:39; 6:1, 34; 7:6, 7, 12, 13, 16, 17.
Fără îndoială că aţi mai auzit unele dintre aceste expresii sau cel puţin ideea conţinută în ele. Probabil că ele au devenit proverbiale în limba voastră. Toate au fost preluate din Predica de pe munte. Influenţa pe care o are această predică asupra multor popoare şi culturi este o dovadă elocventă a existenţei „marelui învăţător".
Să presupunem însă că cineva ar fi inventat un personaj cu numele Isus Cristos. Să ne imaginăm că această persoană a fost suficient de inteligentă ca să născocească învăţăturile atribuite lui Isus în Biblie. Nu l-ar fi prezentat ea oare pe Isus şi învăţăturile sale într-un mod care să fie acceptat de oameni în general? Dar iată ce remarcă a făcut apostolul Pavel: „Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune; dar noi îl predicăm pe Cristos ţintuit pe stâlp, care pentru iudei este un motiv de poticnire, iar pentru naţiuni o nebunie" (1 Corinteni 1:22, 23). Vestea despre Cristos ţintuit pe stâlp nu era atrăgătoare nici pentru iudei, nici pentru naţiuni. Totuşi acesta a fost Cristosul pe care l-au proclamat creştinii din secolul I. De ce? Singura explicaţie plauzibilă ar fi aceea că scriitorii Scripturilor greceşti creştine au consemnat adevărul despre viaţa şi moartea lui Isus.
O altă serie de dovezi care sprijină istoricitatea lui Isus poate fi găsită în lucrarea neobosită a continuatorilor săi de predicare a învăţăturilor sale. La numai circa 30 de ani de la data când Isus şi-a început ministerul, Pavel a putut spune că vestea bună „a fost predicată în toată creaţia de sub cer" (Coloseni 1:23). Într-adevăr, în ciuda opoziţiilor, învăţăturile lui Isus au fost răspândite pretutindeni în lumea antică. Pavel, el însuşi persecutat pentru că era creştin, a scris: „Dacă Cristos nu a fost sculat din morţi, predicarea noastră este cu certitudine zadarnică şi credinţa noastră este zadarnică" (1 Corinteni 15:12–17). Dacă predicarea despre un Cristos care nu fusese înviat ar fi zadarnică, atunci predicarea despre un Cristos care nu a existat niciodată ar fi ceva complet lipsit de sens. Aşa cum am putut vedea din faptele prezentate de Pliniu cel Tânăr, creştinii din secolul I erau dispuşi să moară pentru credinţa lor în Cristos Isus. Ei şi-au riscat viaţa pentru Cristos deoarece el a fost o persoană reală; el a existat pe pământ, aşa cum arată relatările din evanghelii.
Dovezile sunt sub ochii noştri
Credinţa în învierea lui Isus Cristos era o condiţie necesară pentru a putea lua parte la lucrarea creştină de predicare. Şi voi îl puteţi vedea cu ochii minţii pe înviatul Isus dacă veţi observa personal influenţa puternică pe care o exercită el în prezent.
Chiar înainte de a fi ţintuit pe stâlp, Isus a rostit o profeţie importantă cu privire la prezenţa sa în viitor. De asemenea, el a arătat că avea să fie înviat şi să stea la dreapta lui Dumnezeu aşteptând timpul când urma să ia măsuri împotriva duşmanilor săi (Psalmul 110:1; Ioan 6:62; Faptele 2:34, 35; Romani 8:34). După aceea, el avea să treacă la acţiune şi să-i alunge pe Satan şi pe demonii lui din ceruri. — Revelaţia 12:7–9.
Când trebuiau să se întâmple toate acestea? Isus le-a spus discipolilor săi care avea să fie ‘semnul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri’. Semnul prezenţei sale invizibile includea mari războaie, lipsuri de alimente, cutremure de pământ, apariţia profeţilor falşi, înmulţirea nelegiuirii şi mari epidemii. Era de aşteptat ca aceste evenimente catastrofale să se întâmple, deoarece alungarea lui Satan Diavolul din ceruri avea să însemne „vai de pământ". Diavolul a coborât în vecinătatea pământului „cuprins de o furie mare, ştiind că nu are decât o perioadă scurtă de timp". Acest semn mai include predicarea veştii bune a Regatului „pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile". — Matei 24:3–14; Revelaţia 12:12; Luca 21:7–19.
Asemenea pieselor unui joc de puzzle care se îmbină perfect, lucrurile profeţite de Isus s-au împlinit întocmai. De la izbucnirea primului război mondial în 1914, avem sub ochii noştri dovada compozită a prezenţei invizibile a lui Isus Cristos. El domneşte ca rege al Regatului lui Dumnezeu şi exercită o influenţă extraordinară. Faptul că ţineţi în mâini această revistă este o dovadă că lucrarea de predicare a Regatului este în curs de desfăşurare.

Am mai intrebat si eu asta(sau cel putin o intrebare asemanatoare)
nu putem stii sigur, propaganda ce [sa presupunem ca ar fi fost adevarata] se facea la acea vreme putea manipula pe oricine sa scrie lucruri si lucruri; sau nu
eu unul ma declar sceptic in aceasta privinta; totul ar fi putut fi o inventie[tinand cont ca cei de mai sus au fost doar romani, care au scris cele scrise] sau... poate ca nu a fost
chiar si asa, raman mult prea multe intrebari cu privire la vechiul testament[care indeed, a fost scris de catre "crestini" in ebraica] si noul testament care.[why?] a fost scris in greaca veche [de catre romani, tind sa cred] si multe alte asemanari "uluitoare" si "dubioase" ale celor 2 testamente

Na existat.Ce dovada am? Simplu, toate citatele expuse de tine sint reale dar ai uitat sa pui ceva foarte important si anume Anul cind au fost scrise, cind au trait cei enumerati de tine.Cel mai aproape de anul sau anii cind spune biblia ca s-ar fi intimplat cele cu isus este Josephus si asta la o distanta de cam 60 de ani de evenimente. Daca ar fi existat un istoric din timpul evenimentelor care sa il fi consemnat atunci ar fi fost un fapt real.Nu mai incapea nici un dubiu.Asa cum Ioan Botezatorul a fost consemnat de istorici vremii, deci de istorici care probabil lau si vazut pe Ioan cum puteau ei scapa un asa personaj ca Isus? Ioan era scuze ca ma exprim asa pantaloni scurti pe linga Isus.Isus care facea si dregea,invia moerti,vindeca oameni cu boli incurabile crezi ca ar fi trecut neobservat de istorici de atunci? Vorbesc aici de cei care erau acolo greci,romani evrei. Vorbesc aici de miracol, pai sa fi auzit imparatul Romei ca este unu care vindeca morti, bolnavi de boli grave si etc l-ar fi lasat asa, hai ma tragetil in teapa? Sa fim seriosi un personaj de genul Isus ar fi fost protejat de oricine daca asa ar fi stat lucrurile, chiar si de dusmanii lui si aia l-ar fi luat pe linga ei.Deci Isus este doar un personaj ca si Dzeu ca si zeus, Ball si alti zei.Cineva probabil a incercat sa isi construiasca o biserica, o religie si atunci ai nevoie de un personaj si il scoti imediat.Repet daca exista o dovada de la un istoric din acel an atunci da putem spune ca a existat. Pina una alta stii ce cred eu? Ca si Fat frumos a existat si poate ca inca mai exista.

Mântuitorul Hristos este Dumnezeu Fiul:

Istoria prezintă foarte multe mărturii despre existenţa istorică a Mântuitorului Hristos şi a creştinismului...
Pe lângă dovezile arheologice, care sunt foarte generoase, şi în afara celor care aparţin Sfinţilor Părinţi ai Bisericii (din primele secole creştine), există şi mărturii ale mai multor autori necreştini(!) precum Tacitus şi Flavius Josephus etc., potrivit cărora, răstignirea lui Iisus a avut loc în vremea lui Tiberius Iulius Caesar Augustus (14 – 37 d.Hr.):

,, Numele li se trage de la Hristos, Care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus (Anale, 15, 44, 3 – trad. Guţu, Humanitas, 1995, 430)"

Flavius Josephus (istoric iudeu din sec. al II-lea!):,, În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni."

"Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, L-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-L iubească cei ce L-au îndrăgit de la început."

"Căci li S-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la Dânsul." (Antichităţi iudaice 18, 3, 3 – trad. I. Acsan, vol 2: Cărţile XI-XX, Bucureşti, 2001, 446)", etc...

Iisus este creatorul celei mai mari religii.O religie ce s-a nascut din nimic.Normal ca a existat.

Intrebare lunga si plictisitoare...

MINCIUNA!
Biblia este o carte furata de crestini de la religia iudaica, si apoi modificata ca sa corespunda religiei crestine, o religie care nu pleaca de la niciun Dumnezeu, asa ca Biblia nu dovedeste absolut nimic!
Cronicarul Iulius Flavius pomeneste de existenta lui Isus Nazariteanul care nu a fost niciodata Christosul!
Adebvaratul Christos si singurul Messia al evreilor este Simon Bar Kochba care a trait cca 50 de ani dupa Isus Nazariteanul, dar acest adevarat Messia si Christos nu este recunoscut de catre crestini, pentru ca acestia au lansat deja minciuna crestina cu Isus si nu o mai putea intoarce ca sa recunoasca adevarul.

Personajul Isus Christos nu a existat niciodata in realitate. Cel care a existat a fost doar Rabinul Isus din Nazareth, cel care nu era niciodata Christos, (adica UNS intr-o functie inalta) si asta vedem prin faptul ca a murit ca ultimul borfas prapadit si nu ca un rege.