Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sa o luam usor cu explicatiile ca aici este ceva foarte interesant de explicat si este destul de mult, si mi-ar placea daca ai citi tot pana la capat ca sa intelegi: noi suntem incadrati in adevarul pe care il numim realitate, insa Dumnezeu este superior realitatii noastre, deci este superior adevarului nostru.
Principiile sau notiunile principale de existenta ale acestei realitati sunt "ceea ce este, si, nimicul", asta este o teorie de a mea, nu o gasesti spusa de altii.
Deci "ceea ce este" inseamna senzatia de existenta, iar "nimicul" inseamna senzatia de inexistenta.
Cand spui "ceea ce este" conturezi o senzatie specifica, care simti ca iti da o anumita vointa, stapanire de sine, cand vine vorba de a simti realitatea, deci atunci tu simti acea "senzatie de existenta". Atunci cand spui senzatie de "nimic" si mai mentionezi si "inexistenta" sau senzatie de inexistenta iti dai seama ca sunt sinonime.
Deci observi ca atunci cand pornesti de la ideea de senzatie definind un cuvant ce exprima o stare de adevar, "ceea ce este" sau "nimic", deja ti se structureaza in minte imaginea adevarului, pe care chiar incepi sa o simti, dar doar la nivel de psihic, te simti pe tine ca existi mai degraba, insa recunosti asta la nivel de constient mai puternic, atata tot.
Deci am concluzionat ca realitatea noastra este dualista, de ce? avem doua notiuni opuse care se mentin una pe cealalta, existenta si inexistenta. "Notiunea una singura" pur si simplu exista, iar "notiunea una singura" de inexistenta marturisete prin sine supunerea pentru existenta si am mai putea spune si ca are rolul de "conturare" a existentei in adevarul total; ca poate aparea intrebarea cum de existe nimicul, daca nimicul este pur si simplu nimic, de aceea de fapt asa e, nimicul nu are un rol special foarte important, ci doar unul de conturare a existentei spre limita spre care se intinde.
"Adevarul total" este structurat deci pe aceste doua notiuni opuse. Un adevar este cu atat mai perfect cu doua notiuni de existenta decat cu una singura, decat daca ar exista numai notiunea de existenta, asa exista si ["notiunea una singura" de nimic], care are rolul doar de a contura ["notiunea una singura" de existenta].
Deci realitatea noastra sau adevarul total este structurat pe doua notiuni existentiale, fiindca daca sunt doua notiuni adevarul este desavarsit la perfectie, si se inteleg perfect deoarece o notiune este cea "pozitiva", am puta spune, iar cealalta notiune este nimicul sau inexistenta care se supune, si are rolul doar de a structura un pic "notiunea una singura" de existenta.
Am arat mai intai definitia adevarului total care se desavarseste prin existenta a doua notiuni existentiale singure care formeaza un complet, adica totalul care este totalul adevarului total, mda... am facut pleonasm.
Dar ce este realitatea noastra inaintea lui Dumnezeu? Este chiar pomul cunoasterii binelui si raului din mijlocul raiului, adica al Edenului, unde au fost Adam si Eva conform invatarurii Genezei, incare credeau evreii si inca cred, in care cred crestinii si chiar musulmanii; bine, desi la musulmani se povesteste ca primul om a fost creat dintr-un cheag de sange, iar in Geneza noastra a crestinilor care este si a iudeilor, omul a fost creat din pamant.
Deci cele doua notiuni, existenta ca notiune una singura este binele inaintea descrierii dumnezeiesti, iar inexistenta ca notiune una singura este raul inaintea descrierii dumnezeiesti din Geneza. Si binele si raul genereaza senzatia de adevar total la fel ca atunci cand pronunt in mintea mea existenta si inexistenta, deci simbolul inaintea judecatii sau opiniei lui Dumnezeu pentru realitatea noastra este "bine si rau".
Insa acum vine raspunsul logic la intrebarea ta: "Unde e Dumnezeu?". Dupa cum am spus Dumnezeu este superior realitatii noastre pe care tocmai am enuntat-o sus si este "pomul cunoasterii binelui si raului", insa in tot in mijlocul unde este pomul care simbolizeaza realitatea noastra este si pomul vietii, care este simbolul pentru realitatea lui Dumnezeu, adica Raiul sau Viata Vesnica sau cum adesea intalnim in biblie: Imparatia Cerurilor.
Deci uite cat de interesant este ca asta si pe mine ma intereseaza, intr-adevar asta nu scrie nicaieri in Doxologia pe internet sau altundeva pe site-urile crestine cu teoria mea si modul meu de interpretare, dar ti-am mai spus odata ca mie imi place sa judec de unul singur unele notiuni biblice si imi mai place sa scriu.
Deci in final, tu ai mai pus o data problema de ce lumea spune ba ca Dumnezeu este Lumina, ba ca este spatiu sau vid, ba ca nu este de fapt nimic din realitate. Cel mai logic ar fi sa spunem ca Dumnezeu nu este nimic din aceasta realitate, iar lumina ca Lumina este doar o notiune pentru e exprima ideea de superioritate in realitatea noastra care de fapt nu poate sa il exprime pe Dumnezeu. Realitatea noastra intr-adevar "nu il vede" pe Dumnezeu, iar el nu este nici lumina, ca altfel realitatea l-ar vedea, lumina este doar un fel de reper biblic pentru a arata strict ideea de puritate, El nu este strict lumina existentiala, ca si lumina este un element al realitatii in opinia mea.
Deci cel mai simplu ar fi sa spunem ca Dumnezeu este superior realitatii si nu se afla in ea, insa El are realitatea lui proprie, adica "pomul vietii", care este viata vesnica.
Interesant mai este faptul ca se mentioneaza in Geneza despre acesti doi pomi din Eden, unde au fost Adam si Eva ca se aflau amandoi in mijlocul raiului. Ce vrea sa reprezinte asta? Inseamna ca realitatea noastra fara sa ne dam seama este strict "fata in fata" cu "realitatea divina". De ce? Ca avem un reper foarte bun in realitatea noastra care face legatura cu realitatea divina si anume "ideea de neconceput pentru realitatea noastra", deci aici este ceva haios... haios, de ce? Deoarece este un fel de a spune ca realitatea noastra identifica realitatea lui Dumnezeu ca fiind oarecum posibil de vazut doar daca marturiseste ca ea nu este a realitatii noastre, deci vezi ca este un joc de logica ciudat...
Iti dai seama ca realitatile toate daca exista mai multe desi nu prea as spune ca exista, deoarece realitatea este una singura si ar fi un lucru foarte mare sa se reveleze o realitate, care nu este una obisnuita, ci cea divina, a lui Dumnezeu.
Iata in sfarsit concluzia finala: Daca exista mai multe realitati inseamna ca exista mai multe adevaruri totale, desi normal ar fi sa existe doar un singur adevar total, insa la Dumnezeu se considera ca "toate sunt posibile". Insa iata ca Dumnezeu ii da omului o anumita binecuvantare realitatii si anume aceea ca noi concepem realitatea divina in realitatea noastra inferioara cu notiunea "neconceput" sau "superior realitatii" evident cu sens pozitiv, ca nu orice neconceput ar putea sa duca entitatea realitica la ceva bun, deoarece in principiu neconceputul este imposibil dupa definitie.
Este un lucru foarte mare faptul ca Dumnezeu ne reveleaza singura realitate a lui.
Era replica aia celebra:Nietzsche acum e mort.Nu Dumnezeu.El trăiește.Dae Nietzsche e mort în clipa asta deci nu Dumnezeu a murit ci Nietzsche a murit.Intelegi?
Ce mai este interesant este ca daca realitatea noastra este desavarsita prin dualitatea si antiteza celor doua notiuni opuse, existenta si inexistenta, se considera ca in realitatea divina notiunea principala de existenta sau mai bine zis baza existentei, ca sa nu il numesc pe Dumnezeu "notiune", insa nu vreau sa o fac cu sens critic, ci cu sensul numirii unei realitati superioare, si anume cea divina este Sfanta Treime. Deci Dumnezeu este centrul atentiei in Imparatia Cerurilor, insa Dumnezeu este desavarsit "intru unime", fiind Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Deci am putea spune ca in realitatea divina, care este deci am putea spune complet diferita fata de a noastra, exista o notiune intreita, care nu este de fapt o notiune, ci este Dumnezeu intreit in Persoana.
Deci noi putem avea obisnuinta in realitatea noastra de a asocia existenta cu persoana noastra, iar daca inexistenta ne completeaza si structureaza viata o asociem probabil cu femeia ideala, in cazul nostru al oamenilor cel putin, ca nu la toti extraterestrii poate nu ar fi chiar 2 sexe, daca exista.
Deci daca idealul in realitatea noastra este barbatul si ceea ce il completeaza, femeia, in Imparatia lui Dumnezeu este Sfanta Treime. Insa este interesant ca in Apocalipsa lui Ioan apare descrierea unei "nevaste a Mielului", in care Mielul este Hristos, iar sotia lui este chiar crestinatatea. Deci si realitate divina se dedica pentru realitatea noastra asemanandu-se cu realitatea noastra cu doua notiuni, existenta-inexistenta sau in cazul vietii cotidiene, barbat-femeie, asa si Hristos se aseamana ca un barbat cu femeia sa pentru care "Si-a daruit sufletul, rastignindu-Se", iar femeia Sa sunt totalitatea credinciosilor care cred in Dumnezeu si in realitatea Lui, care este Imparatia Cerurilor.
Greșit.El este în ceruri, dacă El ar fi altundeva, înseamnă că și noi am fii altundeva
Ba nu. Dumnezeu este unde dorește, că doar Este cel mai puternic din Univers.
" loZio a întrebat: Cum pot face ca sa f8t si altceva in afara de capuri de pereti?"
mda, te ințeleg pe deplin
Continuă să faci ce făceai, că prestezi bine
https://douacadouri.ro/kit-antistres-p1523
Adică? Nu înțeleg ce vrei sa spui. rămâne valabila oferta cu watssap ul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
