"Unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa." - Ecleziast 1:18
Cum explicați voi asta?
De ce este așa?
Ce motive psihologice se aplică?
Acel text nu ne spune ca este gresit sa fii intelept sau sa cauti cunoasterea, Biblia spune in 1 Tesaloniceni 5:21-23 '' Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!''
Autorul cartii Ecleziastul este Solomon, fiul imparatului David.
El a scris in decursul vietii lui perceptia lui despre viata si cautarea lui asupra cunoasterii, la finalul cartii, autorul recunoaste ca adevarata fericire in viata este sa ne apropiem de Dumnezeu si sa-l cunoastem.
Dar de ce a scris Solomon acest text prezentat de tine mai sus?
Ei bine, cine are foarte multa stiinta si cunoaste foarte multe lucruri, are tendinta de a fi trist, de ce?
Sa facem urmatoarea ilustratie:
-Un copil de 15 ani merge in Egipt impreuna cu familia lui, se minuneaza si este plin de extaz cand priveste piramidele inalte si foarte masive.
Dar tatal lui in varsta de 45 de ani, care cunoaste istoria Egiptului, stie din anumite texte citite ca, in cea mai mare parte piramidele au fost construite de sclavi care si-au pierdut si viata din cauza infometarii sau lipsei de odihna, deoarece sefilor lor nu le pasa de ei, fiind sclavi puteau cumpara oricand altii. Iar tatal copilului de 15 ani vede ceva datorita informatiilor dobandite de-a lungul anilor, ceva ce fiul lui nu poate sa vada, de aceea vazand acelasi lucru, avem 2 persoane care vad imagini total diferite cu stari diferite de spirit.
In acest caz, uneori, foarte multa cunoastere aduce tristete, nu inseamna ca nu trebuie sa fim informati, nu inseamna ca trebuie sa ramanem la nivel de stagnare intelectuala pentru a fi fericiti, ci inseamna ca cercetam toate lucrurile si sa distingem binele de rau, si desigur sa alegem binele.
Si orice ar fi, sa nu uitam de tinta noastra, pe pamant suntem doar calatori, tinta noastra este Hristos, cerul, imparatia promisa mostenire oricarui copil al Lui Dumnezeu, unde nu va mai fi nici tristete, nici amaraciune, ci doar bucurie. Si sa spunem despre Hristos si altora, prin comportament si nu doar prin vorbe. Citeste noul testament, Hristos te iubeste.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
E clar ca zeul crestin/iudeu te vrea prost fara sa pui multe intrebari ce ar denatura aceasta religie.
18 Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.
Necaz. Cuvântul tradus astfel provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi necăjit," "a fi provocat". Studiul peste măsură de mult aduce insomnie, nervi tociţi şi uneori sănătate şubrezită. Totuşi, nu trebuie trasă concluzia că Solomon susţine ideea că neştiinţa înseamnă fericire (vezi Proverbe 4, 7).
Durere. [Întristare, KJV] Literal, "durere," atât mentală cât şi fizică. Dacă cineva doreşte înţelepciune, el trebuie să sape adânc (vezi Proverbe 2, 4); iar sondarea şi cercetarea continuă afectează sănătatea şi vitalitatea. E la fel de adevărat că ştiinţa mult nu constituie un indiciu în ce priveşte caracterul. Neprihănirea lui Isus primită prin credinţă deschide poarta împărăţiei cereşti, lucru pe care doar ştiinţa nu-l poate face.
sursa: MyBible.ro
Eu consider ca doar daca ai trecut printr-un anumit timp de suferință poți sa devii intelept. Pentru ca o data ce simti si durerea si fericirea, ai mai multe feluri de a privi o acțiune, ceea ce te duce la a gandi, a simti si a-ti conștientiza sentimentele si emoțiile, ceea ce te va face in timp, mai înțelept si asumat.
Asta ar fi sensul pentru mine, dar cu siguranță sunt persoane care percep diferit situatia.
Cineva care suferea de depresie si care se credea intelept a inventat tampenia respectiva.
Un medic suferă cu atât mai mult cu cât are mai mulți pacienți în stare gravă, cu boli incurabile.
Dar Yahve suferă și mai mult pentru că el cunoaște toate datele problemelor, atât din punct de vedere fizic cât și din pv spiritual.
Durerea se simte dacă ești simțit și este proporțională cu gradul de empatie și de compasiune.
De exemplu, să reflectăm la cuvintele lui consemnate în Eclesiastul 1:15, 18. Ştiţi că de-a lungul veacurilor oamenii au probat diferite forme de guvernare, uneori încercând cu sinceritate să rezolve problemele şi să îmbunătăţească viaţa oamenilor. Dar a reuşit vreun guvern să îndrepte efectiv toate lucrurile „strâmbe" ale acestui sistem imperfect? Şi poate aţi observat că, cu cât o persoană cunoaşte mai multe lucruri, cu atât este mai conştientă de faptul că, într-o viaţă scurtă, este imposibil să corectezi pe deplin lucrurile. Înţelegerea acestui adevăr le aduce frustrare multor persoane, însă nu neapărat nouă.
1, 2. a) Ce aţi putea învăţa dacă aţi privi cerul (Romani 1:20)? b) Ce extindere reală a înregistrat creşterea în cunoştinţă a omului?
CE AŢI putea învăţa dacă v-aţi plimba afară într-o noapte senină, dar întunecoasă, şi aţi privi la luna strălucitoare şi la nenumăratele stele? Aţi putea învăţa ceva despre Cel care a creat toate acestea. — Psalmul 19:1–6; 69:34.
2 Dacă aţi dori să vă îmbogăţiţi această cunoştinţă, v-aţi urca pe acoperişul casei voastre şi aţi privi de acolo? Probabil că nu. Albert Einstein a folosit cîndva această ilustrare pentru a scoate în evidenţă faptul că, în realitate, oamenii de ştiinţă nu au crescut prea mult în ce priveşte cunoaşterea universului şi, cu certitudine, ştiu foarte puţin despre Cel care l-a creat.* Dr. Lewis Thomas a scris: „Singura şi cea mai mare realizare a ştiinţei din secolul nostru, cel mai productiv secol din punct de vedere ştiinţific, este descoperirea că sîntem de o ignoranţă crasă; cunoaştem foarte puţin natura şi o înţelegem şi mai puţin".
3. În ce sens creşterea în cunoştinţă duce la creşterea durerii?
3 Chiar dacă v-aţi petrece toţi anii care au mai rămas din durata obişnuită a unei vieţi căutînd o astfel de cunoştinţă, aţi putea deveni doar mai conştient de scurtimea vieţii şi aţi înţelege mai bine că folosirea de către om a cunoştinţei este limitată de imperfecţiune şi de ‘strîmbătatea’ acestei lumi. Solomon a subliniat aceasta scriind următoarele: „Unde este multă înţelepciune este şi mult necaz şi cine îşi înmulţeşte ştiinţa îşi măreşte durerea" (Eclesiastul 1:15, 18). Da, dobîndirea cunoştinţei şi a înţelepciunii lipsite de orice legătură cu scopurile lui Dumnezeu implică, de obicei, durere şi necaz. — Eclesiastul 1:13, 14; 12:12; 1 Timotei 6:20.
Pot face un eseu pe tema asta, dar nu intenționez aici.
Dacă scrie acolo. înseamnă că este așa? Că dta asta întrebi, de ce este așa. Este experiența lui de viață, a celui care a scris. Dacă citești, fără să meditezi la ceea ce a scris el, ajungi la concluzia. Nu are rost să știu prea multe, căci voi suferi din cauza asta.
De ce este greșit. Ca să poți trăi, trebuie să știi, să cunoști cât mai multe. Știința, ( nu mă refer la corpusul cultural al științelor) și cunoașterea nu este posibilă fără implicare emoțională, numai așa dobândim memorie și abilitâți ca să putem aplica ceea ce am aflat și știm în viața noastră. Dacă lui asta i-a cauzat amărăciune și suferință, iar dacă acest panseu de panseluță apare în Biblie, asta conferă celor credincioși impresia că este un adevăr absolut.
Nema. Pauză mare.
Cu cat stii mai multe chestii, cu atat e viata mai simpla, deci te poti axa cu usurinta pe lucrurile care te fac fericit.
Citatul ala e doar o scuza sa ramai prost.
E simplu, pentru ca daca te duce mintea prea mult, realizezi multe chestii de viata care iti fac rau, realizezi ca politicul niciodata nu are cum fi pro om de rand, pe cand omu simplu spera aiurea ca va fi bine, si deci se simte mai bine, ca el nu realizeaza ca in sistemul politic actual mondial, nu are cum sa fie bine.
Iar daca ii explici cu faptele pe masa, nu intelege ce zici, si tot in iluzia lui ramane.
Realizezi si natura umana, cunosti si cum functioneaza omu, si sti ca rautatea, invidia, parsivenia, avarismul, violenta sta de fapt in genele noastre pentru ca astea ajutau la supravietuire in trecut, si iar te simti nasol.
Realizezi poate ca religia e o vrajeala, intrucat sti de unde vine si cine a facut-o, si iar poti sa te deprimi cand sti ca nu ajuta nimeni cand ai o problema mai serioasa.
Fiind mai luminat, gasesti si mai putin oameni cu care sa socializezi, si iar poti suferi din cauza socializarii reduse.
Si tot asa din astea.
Daca esti om simplu, socializezi f bine cu 98 % din oameni, nu ai treaba.
Asa, ca om simplu nu realizezi nimic din astea, si visezi cu brio mai departe.
O duci nasol ca te vei lovi de realitate, insa speranta aia nefondata, te mai ridica putin.
Intelepciunea si cunoasterea te face mult mai constient de suferinta si de lume in general. Nu mai ai acea "ignoranta fericita"
De fapt citatul nu descurajeaza impotriva intelepciunii. Daca ai cunoaste contextul mai larg ai stii asta. Ba chiar ne spune sa fim intelepti, dar ne si avertizeaza ca aceasta intelepciune va veni cu proprile greutati
Dacă experimenteaza cineva ce zice versetul, înseamnă că nu e chiar prost. Căci doar pentru prosti și necunoscatori lucrurile sunt simple și nu dau bătăi de cap. Trăim într-o lume foarte complexa, și, dacă ne mulțumim sa știm puțin, nu ii prindem aceea complexitate. Dar, dacă chiar vrem sa știm, începem sa avem probleme. Pentru ca nu putem cuprinde pe deplin realitatea. Cineva asemăna cunoștința cu un cerc. Dacă cercul e mic, dacă ai puține informații, punctele de convergenta cu necunoscutul, acelea în care poți doar banui, intui lucrurile, și care îți aduc problemele, sunt puține, dar, cu cit cercul creste, și informația creste cu el, cresc și punctele de convergenta, și apar și problemele, durerile de cap. De aceea cu cit stim mai multe, credem ca știm mai puține, și ar trebui sa fie un avertisment pentru noi cand zicem ca cunoastem prea bine cum stau lucrurile 
Păcat ca nu vezi profunzimea a ceea ce spune citatul. Păcat ca doar te iei des "zeul creștin".
Eu cred ca ce spui tu e "oglindirea" a ce zice citatul. El spune ca înțelepciunea aduce durere. Tu spui ca durerea îți aduce înțelepciunea. Ambele sunt foarte adevărate. Dar sunt lucruri diferite.
Explicația mea exclusiv personală și neatestată științific e : unde este multa gândire este și multă pierdere de vreme și dureri de cap,iar cel care gândește mult lucruri care nu îl privesc, ajuta, nu ii folosesc personal, își amplifica durerea de cap, pierderea de vreme și denaturarea neintenționată a realității
...și păstrați ce este bun". Adică ce considerați bun, fraza asta lasă loc de multe interpretări, e un joc de cuvinte
Cu cât cunosti mai multe lucruri, cu atât descoperi ca ai multe de învățat.
În momentul în care cunosti mult, devi înțelept. Când devi înțelept, te umpli de amărăciune.
De exemplu... gândește-te ca prietenul tau e într-un impas și vine la tine să-ți ceară un sfat fiindcă "te ai cu astea". Tu care esti înțelept și ai cunoștințe îl sfătuiește bine, dar deoarece cunosti, intelegi cât de gravă poate fi situația și te doara, astfel umplandu-te de amărăciune.
Sau gândește-te ca mergi și lucrezi cu niște oameni săraci rău. Te uiti la ei, și simti amărăciune ca nu cunosc nici măcar lucruri elementare. Tu care esti înțelept și cunosti, îi inveti bine și corect... Însă după, tot ca ei fac distrugandu-se singuri, din nou... Fiindcă refuză dezolvtarea.
Cu cât cunosti mai mult, cu atât suferi mai mult, fiindcă intelegi mai profund multe lucruri.
-
anonim_4396 întreabă:
19 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
