Vreau sa_mi raspunda cineva la urmatoarele intrebarii doar cine stie fara jigniri sau prosti 1 omul este specie sau rasa? parca avem acelasi stramos comun cu al maimutelor da ce specie a fost stramosul ala? 2 specile se pot inrudi intre ele? omul conform stinteti moderne se poate inrudi doar cu cineva din acelasi rasa atunci fata aia sau baiatul ala nascut din stramosul comun cu cine sa indrudit era singura/singur? 3 se spune ca ne_am marit creierul in decusrul evolutiei da elefanti ei de ce nu sunt mai inteligenti ca noi? cine imi raspunde are fundita cine ma jigneste are raport la adminul de pe TPU sau in romania nu se poate scrie frums sau poporul roman e un popor salbatic tiganesc nevoluat

Aici ateii sa raspunda.Ei cred ca bunicii si strabunicii lor au fost maimute.

Uite un ex practic vis a vis de evolutie prin prisma Credintei Crestine te citez sa nu te deochi ptiu "poporul roman e un popor salbatic tiganesc nevoluat"
In 90 In sat la bunicul se introduce Religia in scoala, pe cine crezi ca a cazut magarul sa predea pe Parintele si era batrin dar intelept.Veneau dracusorii aia mici pe capul lui intaritati de proful de biologie cu evolutia.Ce face Parintele sa gaseasca ac de cojocul lor : ia de la un crestin 4 grinzi de lemn L=4m 20x20 cm si pune un meserias sa le inadeasca doua cu doua apoi ia o scindura de 2 m si o taie in 4 4x0, 5m=2m si face o alcatuiala de scara inalta de 8 m cu 4 trepte. Duminica cind toata tipenia este la biserica Parintele vine cu Scriptura in mina si cu o scara in spinare (scara cu care urca el in patul) Incepe el Slujba cu un ex :pune flacaii satului sa ridice scara de 8 m si o reazema de biserica. Roaga un crestin sa aduca o caldare plina cu apa.Era si profesorul de biologie acolo ca si asta era credincios se Spovedea lua Canon se Impartasea pupa Icoanele.O sa zici dar nu pricep mare lucru, pai stai sa vezi ca il ia pe proful de biologie si ii pune caldarea in mina sa urce pe scara de 8 m cu 4 trepte profu zice nu se poate, dar Parintele zice pe scara aia mica poti, proful raspunde Da.Morala trasa de sat evolutia este reprezentarea mintii omenesti vis a vis de Facere, scara mica este Credinta.De atunci tot satul spune zicem la scoala ca proful dar facem cum ne invata Dumnezeu

Ca sa nu fii jignit, invata limba romana.

Ti-am facut acest copy paste sa vezi si tu si altii ca teoria evolutiei asa cum a fost formulata de Darwin este istorie si a fost declarata nula de oamenii de stiinta cand au descifrat ADN-ul.


De unde provin instrucţiunile?
Te-ai întrebat vreodată de ce ai anumite trăsături fizice? Ce anume determină culoarea ochilor, a părului sau a pielii tale? Dar înălţimea şi conformaţia? De ce semeni cu părinţii tăi? Cine le spune degetelor tale să formeze la vârfuri perniţe moi pe o parte şi unghii tari, cu rol protector, pe cealaltă parte?
Pe vremea lui Charles Darwin, răspunsul la astfel de întrebări era învăluit în mister. Darwin era fascinat de modul în care trăsăturile sunt transmise de la o generaţie la alta, dar cunoştea puţine lucruri despre legile geneticii şi chiar mai puţine despre mecanismele celulare ce controlează ereditatea. Biologii din prezent studiază deja de zeci de ani genetica umană şi instrucţiunile detaliate din extraordinara moleculă numită ADN (acid dezoxiribonucleic). Totuşi, rămâne deschisă următoarea întrebare: De unde provin aceste instrucţiuni?
Ce susţin mulţi oameni de ştiinţă? Mulţi biologi şi cercetători consideră că ADN-ul şi instrucţiunile pe care le conţine au apărut în urma unor evenimente întâmplătoare, necontrolate, ce au avut loc pe parcursul a milioane de ani. Ei susţin că nu se găsesc dovezi ale existenţei unui proiect nici în structura acestei molecule, nici în informaţiile pe care le conţine şi le transmite, nici în modul ei de funcţionare.17
Ce spune Biblia? Când descrie formarea părţilor corpului nostru, precum şi momentul formării lor, Biblia face referire la o carte simbolică ce provine de la Dumnezeu. Iată descrierea pe care o face regele David sub inspiraţie divină: „Ochii tăi [ai lui Dumnezeu] m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui în zilele când au fost întocmite, deşi nu exista încă niciuna dintre ele" (Psalmul 139:16).
Ce arată dovezile? Dacă teoria evoluţiei este adevărată, ar trebui să existe cel puţin câteva dovezi că ADN-ul putea să apară în urma unor evenimente întâmplătoare. Iar dacă ceea ce spune Biblia este adevărat, ar trebui să existe dovezi incontestabile că ADN-ul este opera unei minţi inteligente, bine organizate.
Când sunt prezentate în termeni simpli, informaţiile despre ADN sunt uşor de înţeles şi fascinante. Aşadar, să mai facem o călătorie în interiorul unei celule. De data aceasta însă, vom explora celula umană. Ca să înţelegi cum funcţionează, imaginează-ţi că vizitezi un muzeu. Acest muzeu constituie o reprezentare a celulei umane, mărită de aproximativ 13 000 000 de ori. El este de dimensiunea unui stadion uriaş, cu o capacitate de circa 70 000 de locuri.
Când intri în muzeu, rămâi fără cuvinte observând toate formele şi structurile ciudate din acest loc magnific. Aproape de centrul celulei se află nucleul, o sferă foarte mare, cam cât o clădire cu 20 de etaje. Văzându-l, te îndrepţi spre el.
Intri în nucleu pe o uşă din învelişul lui exterior, adică din membrană, şi te uiţi în jur. Privirile ţi se opresc asupra celor 46 de cromozomi, care domină această încăpere. Ei sunt grupaţi în perechi de cromozomi identici. Perechile au înălţimi diferite. De exemplu, cea de lângă tine este înaltă cât o clădire de aproximativ 12 etaje. Fiecare cromozom (1) are spre mijloc o porţiune mai îngustă, astfel că seamănă oarecum cu doi crenvurşti legaţi, de grosimea trunchiului unui copac masiv. Cromozomii sunt înfăşuraţi într-o mulţime de fâşii. Când te apropii, observi că fiecare fâşie orizontală este brăzdată de linii verticale. Între acestea se găsesc linii orizontale, mai scurte (2). Te întrebi: Oare ce sunt acestea, teancuri de cărţi? Nu, sunt marginile exterioare ale unor bucle, dispuse sub formă de coloană. Tragi de una dintre ele şi iese uşor. Constaţi cu uimire că bucla este alcătuită din spirale mai mici (3), aranjate şi ele cu grijă. Aceste spirale conţin elementul cel mai important, ceva ce seamănă cu o funie foarte, foarte lungă. Despre ce este vorba?
STRUCTURA UNEI MOLECULE UIMITOARE
Această „funie" are aproximativ 2,6 centimetri grosime şi este înfăşurată strâns în jurul unor bobine (4), astfel încât se formează spirale în spirale. Spiralele sunt prinse de un fel de suport care le ţine fixe. Pe panoul din dreptul exponatului se arată că sistemul de împachetare a funiei este foarte eficient. Dacă ai desfăşura funiile tuturor cromozomilor din muzeu şi ai face o singură funie, lungimea ei ar fi aproximativ cât jumătate din circumferinţa Pământului!
O carte de ştiinţă numeşte acest sistem eficient de împachetare „o excepţională performanţă inginerească".18 Ţi se pare credibilă ipoteza că această performanţă s-a realizat de la sine, fără să fi fost nevoie de un inginer? Să presupunem că în muzeu ar exista un magazin uriaş cu milioane de obiecte de vânzare, care ar fi atât de bine aranjate, încât ai putea găsi cu uşurinţă orice produs. Ai crede oare că produsele s-au aranjat de la sine, fără să le pună cineva în ordine? Bineînţeles că nu! Dar un astfel de mod de organizare nici nu se poate compara cu sistemul eficient de împachetare menţionat anterior.
Un panou de afişaj din muzeu te invită să iei o bucată din această funie şi să o priveşti mai îndeaproape. Când o iei în mână, îţi dai seama că nu este o funie obişnuită (5). Ea este alcătuită din două fire răsucite unul în jurul celuilalt şi unite prin nişte beţe minuscule, care se află la distanţe egale unele de altele. Funia arată ca o scară ce a fost răsucită în formă de spirală (6). Dintr-o dată îţi dai seama că ţii în mână modelul unei molecule de ADN, unul dintre marile mistere ale vieţii!
O singură moleculă de ADN, împachetată cu grijă împreună cu bobinele şi suportul ei, alcătuieşte un cromozom. Treptele scării se numesc perechi de baze (7). Ce rol au ele? De fapt, la ce folosesc toate acestea? Legenda de pe panoul de afişaj ne oferă o explicaţie simplificată.
UN SISTEM DE STOCARE A DATELOR DE ULTIMĂ GENERAŢIE
Pe panoul de afişaj se spune că secretul înţelegerii ADN-ului stă în aceste trepte, care unesc cele două părţi ale scării. Imaginează-ţi acum că scara se împarte în două: pe fiecare parte a scării rămân porţiuni de trepte. Aceste porţiuni sunt doar de patru tipuri, iar oamenii de ştiinţă le numesc A, T, C şi G. Ei au rămas uimiţi când au descoperit că ordinea acestor litere transmite informaţii sub formă de cod!
Probabil că ai auzit despre codul Morse. Acest cod a fost inventat în secolul al XIX-lea pentru ca oamenii să poată comunica prin intermediul telegrafului. Deşi avea doar două „litere" — un punct şi o linie —, cu ajutorul lui s-au putut transmite nenumărate cuvinte şi propoziţii. ADN-ul are un cod compus din patru litere. Aceste litere — A, T, C şi G — formează „cuvinte" numite codoni. Codonii alcătuiesc „povestiri" numite gene. Fiecare genă conţine, în medie, 27 000 de litere. Aceste gene şi spaţiile mari dintre ele sunt compilate în „capitole" distincte: cromozomii individuali. 23 de cromozomi alcătuiesc o „carte": genomul, sau totalitatea informaţiilor genetice despre un organism.
Genomul poate fi considerat, aşadar, o carte uriaşă. Cât de multe informaţii cuprinde? Genomul uman este alcătuit din aproximativ trei miliarde de perechi de baze, sau trepte ale scării ADN-ului.19 Imaginează-ţi o colecţie de enciclopedii, fiecare volum având peste o mie de pagini. Genomul ar umple 428 de astfel de volume. Adăugând şi copia genomului, care se găseşte în fiecare celulă, s-ar umple 856 de volume. Dacă ai scrie singur genomul, lucrând 8 ore pe zi, fără vacanţă, ţi-ar trebui 80 de ani ca să-l termini!
Dar toată această muncă ar fi în zadar. În fond, cum ai putea să înghesui sutele de volume groase în fiecare dintre cele 100 de trilioane de celule microscopice ale corpului tău? Ar fi imposibil să comprimi atât de mult un volum aşa de mare de informaţii!
Un profesor de biologie moleculară şi de informatică a remarcat: „Un gram de ADN — care, deshidratat, ar avea un volum de aproximativ un centimetru cub — poate stoca cam tot atâtea informaţii cât un trilion de CD-uri [compact discuri]".20 Ce înseamnă aceasta? După cum am văzut, ADN-ul conţine gene, adică instrucţiunile pentru alcătuirea unui corp uman unic. Fiecare celulă deţine un set complet de instrucţiuni. Informaţiile din ADN sunt atât de concentrate, încât o linguriţă de ADN ar conţine instrucţiunile necesare pentru a se forma de aproximativ 350 de ori mai mulţi oameni decât trăiesc în prezent! ADN-ul celor şapte miliarde de locuitori ai planetei ar fi doar un strat subţire în linguriţă.21
O CARTE FĂRĂ AUTOR?
În pofida progreselor înregistrate în miniaturizare, niciun dispozitiv de stocare a informaţiei realizat de om nu are o astfel de capacitate. Totuşi, comparând ADN-ul cu un CD, înţelegem un lucru foarte important. CD-ul poate impresiona prin forma simetrică, prin suprafaţa lucioasă şi prin designul lui eficient. Este evident că a fost proiectat de persoane inteligente. Să ne gândim la un CD inscripţionat cu informaţii, dar nu cu orice fel de informaţii, ci cu instrucţiuni clare şi detaliate pentru construirea, întreţinerea şi repararea unei maşinării complexe. Aceste informaţii nu modifică semnificativ greutatea sau mărimea CD-ului. Totuşi, ele reprezintă cea mai importantă caracteristică a sa. Oare nu sunt aceste instrucţiuni dovada existenţei unei minţi inteligente? În fond, pentru scrierea oricărei informaţii este nevoie de o persoană care să le scrie.
După cum am văzut, ADN-ul poate fi comparat cu un CD sau cu o carte. Comparaţia nu este deloc forţată. Iată ce se afirmă într-o lucrare despre genom: „La drept vorbind, genomul poate fi considerat o carte, dar nu în sens metaforic, ci în sens literal. Cartea este o informaţie digitală . . . Aşa este şi genomul". Autorul adaugă: „Genomul este o carte foarte deşteaptă, pentru că în condiţii normale se poate copia şi citi singur".22 Această afirmaţie aduce în atenţie o altă caracteristică importantă a ADN-ului.
MAŞINI ÎN MIŞCARE
În această încăpere a muzeului totul pare încremenit. Te întrebi: Oare şi în nucleul celulei este la fel? Apoi observi un alt panou. Deasupra vitrinei care conţine o secvenţă a modelului de ADN scrie: „Pentru o demonstraţie, apasă butonul". Când apeşi butonul, se aude o voce care explică: „ADN-ul îndeplineşte cel puţin două funcţii importante. Prima se numeşte replicare. ADN-ul trebuie să fie copiat pentru ca fiecare celulă nou formată să conţină o copie completă a informaţiei genetice. Te invităm să priveşti următoarea simulare".
Pe uşa de la capătul vitrinei intră un mecanism sofisticat. De fapt, este un grup de roboţi interconectaţi. Mecanismul se îndreaptă către ADN, se ataşează de el şi începe să se deplaseze de-a lungul lui, ca un tren pe şine. Acest mecanism se mişcă mult prea repede şi nu reuşeşti să vezi exact ce face. Totuşi, vezi clar că în urma lui rămân două funii complete de ADN, nu una.
Naratorul explică: „Aceasta este o versiune extrem de simplificată a replicării ADN-ului. Un grup de maşini moleculare numite enzime se deplasează de-a lungul ADN-ului. Mai întâi îl desfac în două, apoi folosesc fiecare fir ca prototip pentru a face un fir nou, complementar. Nu avem cum să-ţi arătăm toate dispozitivele utilizate în acest proces, de pildă aparatul minuscul care se deplasează înaintea mecanismului de replicare şi care taie o parte a ADN-ului pentru ca acesta să se poată roti liber şi să nu se răsucească prea strâns. Nu îţi putem arăta nici modul în care este «verificat» ADN-ul. Acesta este verificat de câteva ori, iar erorile sunt detectate şi corectate cu o acurateţe uimitoare". (Vezi imaginea de la paginile 16 şi 17.)
Naratorul continuă: „Ceea ce putem totuşi să-ţi arătăm este viteza cu care se deplasează dispozitivele. Probabil că ai remarcat cât de repede se mişcă acest robot. Maşinile enzimatice din corpul uman se mişcă pe «şina» ADN-ului cu o viteză de aproximativ 100 de trepte, sau perechi de baze, pe secundă.23 Dacă «şina» ar fi de mărimea unei linii de cale ferată, atunci această «locomotivă» s-ar deplasa cu o viteză de peste 80 de kilometri pe oră. Într-o bacterie, aceste micuţe maşini de replicare se pot deplasa chiar şi de zece ori mai repede! În celula umană, sute de astfel de maşini de replicare acţionează în diferite puncte de pe «şina» ADN-ului. Ele copiază întregul genom în doar opt ore".24 (Vezi chenarul „O moleculă care poate fi citită şi copiată", de la pagina 20.)
„CITIREA" ADN-ULUI
Roboţii de replicare a ADN-ului părăsesc scena şi îşi face apariţia altă maşină. Şi aceasta se deplasează de-a lungul unei secvenţe de ADN, dar mult mai încet. Funia de ADN intră printr-un capăt al acestei maşini şi iese neschimbată prin celălalt capăt. Printr-o altă deschizătură a maşinii iese un fir nou, simplu, ca o coadă care creşte încontinuu. Oare ce se întâmplă?
Naratorul oferă din nou explicaţii: „A doua funcţie a ADN-ului se numeşte transcripţie. ADN-ul nu părăseşte niciodată adăpostul sigur al nucleului. Atunci cum pot fi citite şi folosite genele, sau reţetele pentru toate proteinele corpului uman? Maşina enzimatică depistează de-a lungul ADN-ului un punct în care o genă a fost activată prin semnale chimice venite din exteriorul nucleului celular. Apoi maşina foloseşte o moleculă numită ARN (acid ribonucleic) pentru a realiza o copie a acelei gene. ARN-ul seamănă cu un fir simplu de ADN, însă are un rol diferit, acela de a prelua informaţiile codificate din gene. ARN-ul preia aceste informaţii când se află în maşina enzimatică, apoi iese din nucleu şi se îndreaptă spre un ribozom, unde informaţiile vor fi folosite la formarea unei proteine".
Această demonstraţie este impresionantă şi te face să reflectezi la ingeniozitatea celor care au proiectat şi au construit mecanismele din muzeu. Dar dacă ai putea vedea toate exponatele puse în mişcare concomitent? Ar fi un spectacol cu adevărat uluitor!
De fapt, chiar acum, în cele 100 de trilioane de celule ale corpului tău se desfăşoară concomitent mii de procese! Acestea au loc cu ajutorul unor mecanisme minuscule, complexe. Chiar în acest moment ADN-ul este citit, iar instrucţiunile pe care le conţine sunt folosite la construirea sutelor de mii de proteine care alcătuiesc corpul tău: enzimele, ţesuturile, organele etc. Totodată, ADN-ul este copiat şi corectat, astfel încât un nou set de instrucţiuni poate fi citit în fiecare celulă nouă.
DE CE SUNT IMPORTANTE ACESTE DOVEZI?
Să revenim la întrebarea de la început: „De unde provin instrucţiunile?". Biblia arată că această „carte" cu instrucţiuni are un Autor supraomenesc. Este această idee perimată sau neştiinţifică?
Gândeşte-te: Ar putea oamenii să construiască muzeul descris mai înainte? Dacă ar încerca, le-ar fi foarte greu, întrucât nici acum nu înţeleg prea bine genomul uman şi modul lui de funcţionare. Cercetătorii încă încearcă să afle unde sunt situate toate genele şi ce rol îndeplinesc ele. Iar genele reprezintă doar o mică parte a lanţului de ADN. Ce se poate spune despre zonele care nu conţin gene? La început, oamenii de ştiinţă le-au considerat reziduuri de ADN, dar ulterior şi-au schimbat punctul de vedere. Este posibil ca aceste zone să controleze modul şi măsura în care sunt folosite genele. Şi chiar dacă cercetătorii ar reuşi să construiască un model complet al ADN-ului, cu mecanismele care îl copiază şi îl corectează, l-ar putea face ei să funcţioneze asemenea celui real?
Cu puţin timp înaintea morţii sale, renumitul om de ştiinţă Richard Feynman a lăsat scris pe o tablă: „Nu înţeleg ceea ce nu pot crea".25 Umilinţa lui sinceră este lăudabilă, iar afirmaţia sa este cât se poate de adevărată în ce priveşte ADN-ul. Cercetătorii nu pot crea ADN-ul, cu mecanismele lui de replicare şi de transcripţie, şi nici nu-l pot înţelege pe deplin. Totuşi, unii susţin că ştiu sigur că a venit în existenţă printr-o serie de accidente şi de evenimente necontrolate. Dar sprijină dovezile pe care tocmai le-ai analizat afirmaţia lor?
Anumiţi erudiţi au ajuns la concluzia că dovezile arată altceva. De exemplu, Francis Crick, unul dintre cercetătorii care au descoperit structura de dublu helix a ADN-ului, a ajuns la concluzia că această moleculă este mult prea bine organizată ca să fi apărut din întâmplare. El a vorbit despre posibilitatea ca unele fiinţe extraterestre inteligente să fi trimis ADN-ul pe pământ pentru ca viaţa să apară şi aici.26
Recent, renumitul filozof Antony Flew, care a fost un adept al ateismului timp de 50 de ani, şi-a schimbat radical punctul de vedere. La vârsta de 81 de ani, el a început să creadă că viaţa a fost creată de o fiinţă inteligentă. Ce a dus la această schimbare? Studierea ADN-ului. Se pare că, atunci când a fost întrebat dacă nu cumva avea să-şi atragă antipatia oamenilor de ştiinţă din cauza noilor sale idei, Flew a răspuns: „Asta este! Toată viaţa m-am condus după principiul . . . [de a] urma dovezile indiferent unde ar duce ele".27
Tu ce crezi? Aşadar, unde duc dovezile? Imaginează-ţi că te afli într-o fabrică şi găseşti camera calculatorului. Acesta rulează un program complex, care coordonează toată activitatea din fabrică. De asemenea, acest program transmite constant instrucţiuni pentru construirea şi întreţinerea tuturor utilajelor din fabrică. În plus, el se copiază şi corectează copiile făcute. La ce concluzie te conduc dovezile? Acel calculator şi programul lui s-au făcut singure ori au fost realizate de minţi inteligente, bine organizate? Răspunsul este evident.
[Note de subsol]
Manualul Molecular Biology of the Cell foloseşte o scară diferită. Aici se spune că, dacă ai încerca să împachetezi aceste sfori lungi în nucleul unei celule, ar fi ca şi cum ai încerca să împachetezi 40 de kilometri de fire foarte subţiri într-o minge de tenis, dar într-un mod atât de ordonat, încât fiecare porţiune a firului să fie uşor accesibilă.
Celulele conţin câte două „exemplare" ale genomului, în total 46 de cromozomi.
[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 20]
O MOLECULĂ CARE POATE FI CITITĂ ŞI COPIATĂ
Cum este copiat ADN-ul? Cele patru baze chimice folosite în scara ADN-ului — A, T, C şi G — formează treptele scării, grupându-se mereu în acelaşi fel: A cu T şi C cu G. Dacă într-o parte a treptei este A, în cealaltă va fi întotdeauna T; C formează pereche doar cu G. Prin urmare, dacă se cunoaşte o parte a scării, se cunoaşte automat şi cealaltă parte. Când pe o parte a scării se află secvenţa GTCA, pe cealaltă va fi CAGT. Porţiunile de trepte variază în lungime, dar, când se cuplează cu porţiunile lor complementare, formează trepte complete, egale.
Această descoperire i-a condus pe oamenii de ştiinţă la o altă descoperire: ADN-ul poate fi copiat la nesfârşit. Maşina enzimatică ce realizează replicarea ADN-ului ia din nucleu unităţi libere ale acestor patru elemente chimice şi le foloseşte pentru a completa fiecare porţiune de treaptă a scării ADN-ului.
Aşadar, molecula de ADN este ca o carte care poate fi citită şi copiată la nesfârşit. Într-o viaţă de om de durată medie, ADN-ul este copiat de aproximativ 10 000 000 000 000 000 de ori, cu o precizie uluitoare.28