Nu obezitatea e problema, sunt atatia obezi si nu au nici o treaba, problema e ca ai depresie si atat, te duci la medic psihiatru, ii spui problema si vezi ce spune, nu faci asa de capul tau, ca se poate agrava.
Medicul poate recomanda psihoterapie sau tratament, ori ambele.
Doar el spune ce trebuie facut cu adevarat, nu noi.
Scapi daca faci ce spune medicul.
Nu obezitatea cit regimul alimentar te fac sa iti pierzi cheful de viata. Si lipsa de structura. Nu ai un program anume legat de lucruri care sa te faca sa te simti bine pentru ca in principiu nu mai exista astfel de lucruri. Regaseste-te! Adu-ti aminte ce iti placea sa faci in trecut si de ce nu iti place acum. Daca cumva la vreunul dintre raspunsuri apare problema "dar ce va zice lumea" atunci poate ar merge si o vizita la psiholog. Mergi pe jos, maninca sanatos, apreciaza ceea ce ai. Elimina piinea, produsele de patiserie, zaharul. Interactioneaza cu oameni! E importanta asta. Chiar de nu iti place sa interactionezi cu oameni in general, merita facut. Preferabil sa gasesti niste oameni ok cu care sa petreci timpul.
P.S. Da, viata e de **** si totul e trist. Sau nu. E cum vrei tu.
Si eu am avut niste kg in plus, nu suficiente cat sa fiu catalogat obez,
dar destule cat sa fiu intrebat daca am inghitit mingea, daca nasc peste 3 luni, etc
Nu sunt sigur, dar foarte probabil ca stomacul marit si lipsa sportului, sa fi jucat si ele un rol in declansarea unei hernii inghinale.
M-am operat in toamna, si pana sa ma operez, nu mai aveam scaun decat foarte, foarte greu, burta ma deranja si ea la hernie, nu doar la aspect, asa ca m-am pus pe slabit.
In nici 3 luni am dat jos 7kg lejer, fara sa fac nimic special.
Doar am redus drastic alimentatia, si am taiat tot ce mancam nesanatos.
Acum dupa operatie am continuat sa slabesc, am mai dat jos inca 4 si mai am vreo 2-3 de care vreau sa scap, apoi, pentru mine - ajunge.
Insa cu vointa si disciplina alimentara, si eventual putin sport, poti slabi si mai mult.
TU alegi, te poti PLANGE, sau poti INCEPE sa aschimbi ceva.
Sub nici o forma nu trebuie sa te infometezi la extrem.
Trebuie insa sa reduci zaharul cat mai aproape de 100%, sa reduci grasimi, prajeli, carne procesata, cartofi, paste, paine alba.
Trebuie sa incepi sa mananci carne slaba de pui, curcan, porc, pulpa de miel, iepure, etc Preferabil fiarta, sau trasa la tigaie, dar fara ulei (intr-o tigaie noua).
Multe LEGUME crude sau/si fierte,
salate de cruditati,
fructe (in special si mai ales MERE, kiwi).
Zilnic plimbari pe afara sau jogging.
NU se incepe cu efort mare, trebuie luat treptat.
Si referitor la intrebarea ta, aprob: de indata ce o sa vezi pe cantar cu 5Kg mai putin, vei prinde curaj, si starea de spirit ti se va imbunatati.
Din experienta proprie adaug o chestie - merita incercata o zi de post cu apa. Nu zic de cure mai lungi. O zi pe saptamana la mine (joia, ca e in mijlocul saptaminii) face minuni. Ultima masa miercuri seara pe la 6-7 ca de obicei (bine, aseara m-am prostit si am mincat pe la 9 ca am avut un oaspete si facusem clatite), apoi urmatoarea vineri pe la 8-9, nu imediat dupa trezire. Unul dintre ciclistii mei tine si cate 7 zile uneori. Da, doar apa. Nu e nimic extrem daca esti sanatos cit de cit. Totusi nu recomanda nimeni peste 3 zile de capul tau, mai ales daca nu ai mai facut asta. Insa o zi pe saptamana mi se pare un exercitiu fizic si mental excelent (am mincare in frigider, am si niste mere si banane care miros de pici jos, m-a trosnit o raceala destul de puternica, scuze ca sa maninc azi am destule).
În afară de faptul că ai niște kilograme în plus, programul tău într-o zi cum este?
Salut! Trebuie sa slabesti si doar tu poti face asta! Ca si cineva care toata adolescenta a fost gras stiu cum te simti. In primul rand trebuie sa te respecti pe tine insuti. Si in momentul in care te respecti vei incepe sa ai si grija de tine. Incepe cu pasi mici! Renunta la zahar, este foarte important! Renunta la fastfood si sucuri. Eu asa am facut. Nu este nevoie sa te duci la sala mai ales daca nu iti place. Cumpara-ti o bicicleta si efectiv plimbate in fiecare zi. Benefiiile sunt ca primesti si vitamina D si aer curat si faci si sport. Impune-ti standarde realiste. Faci azi 3 km, maine 3km jumate, peste o luna poate 10km. Important este sa nu renunti. Pe partea psihica pleaca cu prietenii in mini excursii de o zi te va ajuta foarte mult. Sinuciderea nu este o solutie mai ales ca am impresia ca esti si foarte tanara. Din pacate va trebuii sa iti spun un adevar inconfortabil : doar de tine depinde viata ta si nimanui nu-i pasa legit de tine. Asa ca trebuie sa slabesti si trebuie sa te apuci de munca. Bafta!
Pina la bicla ar trebui sa mearga zilnic pe jos macar 2-3 luni, un 3-4 km. Cu bicla esti amuzant de-a dreptul cand te aud cu 3 km... pai vrem sa se plimbe cu copiii sau chiar sa faca workout? Nu de alta, dar fara sa fiu vreun mare ciclist, la o tura relaxata scot medie orara de 20 km/h. Asta implicind si ceva dealuri destul de sanatoase.
Cred ca sa le combine pe ambele ar fi cea mai buna solutie. Pai la 95kg si femeie este enorm. Pt noi 3km este putin dar pentru ea este mult. Daca se supra solicita din prima zi va face ditamai febra si o va durea si intre picioare. Sa isi ia si o bicla cu o geometrie relaxanta, gen din aia de " dama" cu cadrul jos si ghidon lat. Daca isi ia single speed ca mine o sa o rupa la coloana, geometria fiind foarte agresiva.
Poate are 2 metri inaltime.
Enorm e de pe la 200 de kile incolo. 95 e moderat de obeza, daca nu o fi avand 1.50 inaltime. Trust me, fosta mea nevasta a avut si 65, si 120. Chit ca la 120 era *** obese, nu era enorm. Bine, asta la cam 1.72. La bicicleta tocmai de asta ziceam sa mearga pe jos mai mult inainte. Febra nu faci, dureri de fund faci oricum, iar dureri de spate si genunchi o sa ai daca nu e bicla cum trebuie fix pentru tine si stilul de mers adoptat. Eu de exemplu am luat bicla de la unul cu aceeasi inaltime ca mine, insa la inceput am avut dureri de spate, de care am scapat dupa ce mi-am luat o pipa in unghi si am inaltat practic ghidonul cu vreo 5 cm, daca nu chiar 10. La fel, durerile de genunchi s-au dus aproape de totodata ce am ridicat saua cu vreo 2 cm. Credeam ca e suficient de sus. Turns out ca nu era. Single speed tine de transmisie inainte de orice altceva. Sau tu ai vrut sa zici ca ai cursiera/gravel?
Single speed sherif! Foaie de 44 si un singur pinion de 18. Mai exact am un elops 500 speed de la dechatlon in marimea 52( s). Eu m-am simtit cofortabil din prima pe ea pentru ca aveam experienta cu bicla oricum. Nu am la nivelul tau cu ture de 25+ dar pot sta toata ziua in sa fara probleme, inainte am mai avut un riverside 920 tot de la dechatlon. I-am facut o roata praf, trebuiau schimbate schimbate si discurile de la frane si bagat lichid la frane si schimatoru... asa ca am zis ca vreau ceva simplu si practic. Si asa am ajuns la elops500 ssp cu flat bar. Ma cam tine saracia pe loc dar ar vrea sa imi iau un santafixie tot single speed.
Aha, 44 cu 18. Deci un ~2.4. Depinde pe unde pedalezi. Se preteaza si la urcari moderate, dar nici nu rupi stilul ca viteza. Eu daca ma apuc sa sprintez cu 40-11 (asta fiind combinatia cea mai de viteza din transmisia mtb-ului) in teren plat, ajung la un 40 pe ora destul de usor. De acolo e un pic mai greu... iar de urcat, am urcat panta de vreo 800 de metri cu 18% fara sa mor (22-36). Indiferent de bicla, daca ai componente macar mid-range, nu ar trebui sa ai mare bataie de cap cu mententanta. Eu am luat-o cu frinele schimbate cam cu un an inainte de a ajunge la mine. Shimano MT-200. Am schimbat placutele pe fata sau spate, nu mai stiu care, ca nu eram de fata. In rest, nimic in peste 4000 de km in care adesea cobor cu peste 50 kmh sau merg prin oras unde de multe ori nu am chef sa merg incet si cursul e pedalat in forta/frina/pedalat in forta etc. Merita sa incerci un gravel la mina a doua, cauta pe net Coco the bike mechanic. Omul vinde bijuterii, puse la punct de el, nu furaciuni. Ideea e ca in functie de configuratia terenului, nu ai nevoie de asa multe schimbari de viteza.
Da, specialistii au descoperit faptul ca obezitatea are o strânsa legatura cu depresia.Incearca sa te disciplinezi, si cu asta vor veni rezultate ca si corp frumos, cariera reusita si iti vei da seama cum te poti face fericita de una singura
Este normal ca acele kg sa ți accentueze starea de depresie. Nu te concentra sa slăbești, pentru că este cea mai proasta alegere dacă ma întrebi pe mine. Nu știu cum stai cu banii, dar poți încerca să cauți un antrenor personal care sa te ajute cu alimentația și sportul și sa te susțină în călătoria ta. Oricum, eu am aceeași problema în lupta cu kg, scârbă de propriul corp, relația cu mâncarea și chiar suspecta de ceva ce se cheamă bulimie. Îmi place să vomit când ma simt vinovată, ca mănânc prea mult și îmi provoc voma. Chiar dacă nu cunosc lupta ta cu atât de multe kg, pot sa înțeleg puțin cum este sa încerci sa umpli golul acela cu mâncare sau chiar sa nu-ti mai simți stomacul când treci prin stări. Totul este pe psihic, pentru că eu am avut săptămâni întregi în care nu simțeam nevoia sa mănânc apoi ceva se întâmpla și poc, ieșeam din starea aia. Tu ești singura care își poate găsi echilibrul, dar îți sugerez sa strângi bănuți și sa cauți sprijin pentru că sigur ai sa găsești și ai sa reușești sa dai jos aceste kg. Ai un avantaj foarte mare, pentru că oamenii cu kg multe se vor ambiționa și se ambiționează la un moment dat ajung sa arate mai bine cu mult decât media.
Încă îți zic și consider ca e o mare prostie sa-ti propui din prima sa slăbești, fiindcă creierul te va autosabota asa cum a făcut pana acum. Propune-ti doar sa mănânci poate mai puțin decât de obicei, sa fii atenta la ce mănânci în fiecare zi și ce poți face sa nu te gândești la mâncare sau care sunt momentele când te simți cel mai infometată. În rest poți sa ții cont de ce zic aici toți și sa fii mai atenta la ce produse mănânci – acestea sunt detalii care contează dar nu ele fac diferența. Diferența o face echilibrul tău, când îți vei găsi echilibrul sufletește sa nu mai cauți plăcerea doar în mâncare și sa încerci să nu te concentrezi pe golul sufletesc care te-a adus în punctul acesta. Pentru ca nu te ajuta sa te concentrezi pe acest gol sau pe kg tale, te ar ajuta sa fii conștientă de situație și de ce vrei și sa cauți soluții cumva, sa aduci câte o mica schimbare sau sa aduci schimbarea cea mare, cu pași mici sau cu un singur pas decisiv, tu știi cel mai bine cum ți se potrivește.
Referitor la sinucidere, și eu am gandit de multe ori dar este foarte greu, sa știi. Nimeni nu te poate opri și ai drept sa renunti la viata când vrei și cum dorești! Eu chiar admir curajul celor care ajung la actul de sinucidere, nu mai sa fie și unul reușit. Asta e buba. Pentru ca dacă nu reușești ajungi terminat pe toată viata, mult mai terminat, poate închis prin instituții, poate terminat din punct de vedere fizic ramai cu sechele fizice sau cu vreo problema neurologica. Mulți vrem sa terminam cu viata, pentru că viata este de rahat și asta este realitatea dar nu toți reușesc să termine curat și sa plece liniștiți. Este un risc ce ti-l vei asuma. De aceea mult mai simplu ar fi să legalizeze sinuciderea pentru orice persoana care dorește sa părăsească lumea.
Eu zic că ai șanse mari sa reușești sa slăbești și ca vei fi bine oricum. Ia-o cu pași mici sau alege schimbarea totala, cum am zis. Dacă te gândești ca slăbirea te va ajuta în relația cu bărbații sau ca motivul pentru care toate eșuează este acesta, greșești din start. În viata ori îți merg lucrurile, ori întâlnești oameni de tot ra..h..tul și te scalzi în același r...hat. e puțin și despre noroc, nu sunt kg tale de vina în totalitate pentru viata de r...at ce simți ca o ai. Îmbărbătează-te singura!
Îmi pare rău să aud prin ce treci, dar vreau să-ți spun că ceea ce simți este foarte important și trebuie tratat cu seriozitate. Da, obezitatea poate contribui la stări de anxietate sau depresie din cauza presiunii sociale și a efectelor asupra sănătății, dar depresia este mai complexă decât atât.
Dacă alegi să ții un regim și să slăbești, acest lucru poate să îți aducă mai multă energie, încredere în tine și să îți îmbunătățească sănătatea. Totuși, depresia nu dispare întotdeauna doar prin schimbări fizice, așa că este foarte important să vorbești cu un psiholog sau cu un medic specialist. Ei te pot ajuta să găsești cauza exactă a stărilor tale și să îți ofere sprijinul necesar.
Pentru început, încearcă să faci mici schimbări: plimbări scurte, mănâncă sănătos, încearcă să vorbești cu prieteni sau oameni de încredere. Nu te izola, chiar dacă simți că e greu. Ai răbdare cu tine și amintește-ți că depresia este tratabilă.
Te încurajez să ceri ajutor, fie de la un medic, fie de la cineva apropiat. Nu ești singură, iar viața ta are sens, chiar dacă acum pare dificil să vezi asta. Ai grijă de tine!