Am un prieten care a renuntat la prima facultate. Acum este la a 2-a facultate si nu ii place deloc. A fost diagnostic cu tulburare anxioasa depresiva. Nu mai isi dorește sa continue cea de a 2-a facultate. Ii accentuează simptomele de depresie. Ieri m-a sunat si mi-a spus ca a plans 4 ore incontinuu. Ce pot face? Cum il pot ajuta sa si revina. El spune ca ar vrea sa inghete anul pentru a isi reveni. Dar psihiatra la care merge spune sa continue tot anul, dar simte ca nu mai poate. Spune ca e un esec, ca vrea sa moara( se gandestesa se sinucida). S-a inchis in el. Cu greu mai socializeaza. De abia pot sa mai vorbesc cu el. In acest caz ce ar fi mai important sanatatea lui psihica sau faculatea? Ar vrea sa se intoarca din toamna la prima facultate.
Ordonare:
După relevanţă
~Nu mai isi dorește sa continue cea de a 2-a facultate...Ce pot face? ~
evident, recomandă-i o a 3 a, poate e cu noroc
Răspunde
Du-te cu el la un alt psihiatru, de preferat unul care a dat rezultate deosebite.
Psihiatra la care merge cica este buna. Asa ii spun ai lui...
Răspunde Cine stie. Eu ma gandeam ca ar fi bine sa se duca putin si in paralel sau sa o schimbe.
O sa vad cum il conving. Acum sper dkar sa treaca de sesiunea asta. Ca e stresat rau. Nu poate retine mai nimic
Cred ca l-ar ajuta niste suplimente de memorie, poate asa devine si mai sigur pe el.
Sa mediteze si el, sa isi faca o prietena etc.
Nici un psihiatru nu este bun. Iti pot prescrie maxim ultimele noutati de pe piata si sa ti le combine intre ele. Vrei sa-l ajuti? Stai cu el. Suna-l, vorbeste cu el. Mergi pe firul lui si usor usor poate o sa i se ia valul de pe fata. Nu-l lasa sa faca tampeni. In momentul asta nu-si doreste sa mai ia decizii drept pentru care trebuie sa le ia cineva pentru el cu el. Daca esti oarecum pe o frecventa cu el stai acolo.
Ii e si frica sa renunte deja la a 2-a facultate. Ii e frica sa nu faca aceeași greșeală ca la prima
Sa nu renunte. orice interactiune cat de mica cu "exteriorul" este mai bine ca 100 de pastile. Ca trece clasa ca nu o trece. Sa nu renunte. Stai pe capul lui si daca mai poate sa isi mai caute o ocupatie sa il tina ocupat este si mai bine.
Eu zic sa te uiți pe net sa vezi ce psihiatrii au recenzii bune si sa vorbești cu familia lui sau cine se ocupă sa mergeți sa mai cereți o părere.In paralel ar trebui sa ii căutați si un terapeut.
Depinde de cât timp ia tratamentul prescris, ca in unele cazuri poate dura câteva săptămâni pana sa aibă efect dar ideea cu tratamentul e ca ar trebui sa ii estompeze din simptome. Daca nu se întâmplă asta e clar ca nu e eficient.
Si eu cred ca ar trebui sa își continue studiile, nu poate sta ca o legumă in casă toată viata pentru ca e anxios. Dar trebuie sa facă asta având un suport adecvat. Asta înseamnă medicatie care sa atenueze sau sa estompeze simptomele si un terapeut cu care sa lucreze pe termen lung.
Îi spune că îi face rău. Vrea să meargă la prima facultate. Avea depresie și atunci, dar nu știa. De asta a renuntat la prima facultate. A ajuns sa se taie pe maini. Nu mai stiu ce sa ii spun
Suportul medical nu e decat un mic ajutor care incearca sa compenseze pentru niste deficiente foarte mari si de multe ori esueaza pentru ca realitatea nu e ca o raceala. Nu estompeaza o pastila simptomele produse de frica de esec; adica poate merge cand ai o problema mica, dar cand deja ai niste ganduri dubioase si te afecteaza treaba asta mai bine de un an se dezvolta mult prea mult; cauza stresului nu dispare odata ce iei niste pastile.
E ca un efect de domino, normal ca nu poate sta ca o leguma in casa toata viata doar fiindca e anxios dar daca face acelasi lucru care ii produce doar stres si teama nu o sa fie altceva decat o leguma, pe termen lung. Tocmai fiindca e anxios; devenind din ce in ce mai inchis in tine ti se inchid toate usile in societate si din cauza ta nu ca nu ar vrea cineva sa te ajute, dar in fine.
Ai dreptate cu continuatul studiilor totusi, dar nu cred ca vor ajuta pastilele si o persoana pe care nu o cunosti si nu te cunoaste absolut deloc sa treci prin stres zilnic cel putin 3 ani... Daca ii dadea niste bani lunar sau un avans poate iesea ceva dar altfel consider o povara treaba asta cu psihiatru/psiholog, nu doar financiar, e un stres in plus. :\
Si cum as putea sa-l ajut pana la urma? Ce i-as putea spune? Nu vreau sa ii fac si mai mult rau...
Nu cred ca sunt in masura sa iti spun ce sa faci, asta tu decizi; sa ii faci mai mult rau nu ai cum din moment ce vrei sa il ajuti si vorbesti cu el; nu cred ca se sinucide daca o sa continue facultatea sau revine la prima dar sigur nu o sa ii fie ok daca vrea sa continue fiindca stresul se acumuleaza. Dar din nou asta e doar o parere personala, daca nu se ajungea la situatia asta si isi dadea seama la inceputul facultatii ca nu o sa faca fata si avea un ajutor de atunci (nu ma refer la psiholog/psihiatru sau pastile, ci la un prof care sa il mediteze sau ceva care sa il ajute practic sa nu ajunga la restante sau teama asta de esec si stresul psihic) probabil ajuta un psiholog doar sau nu era nevoie deloc.
O sa vad cum se descurca dupa sesiunea asta. Daca nu o sa mai poata psihic. Il sfatuiesc sa inghete anul dupa prima sesiune si sa ia o pauza. Eu consider ca asa i mai bine. Mama lui considera ca daca nu v a continua aici sa incheie anul nu o sa fie capabil sa faca ceva. Ii spune ca ii e frica de el insusi. Eu nu vad asa lucrurile, dar fiecare cu parerea lui.
Daca tratamentul e bun te lasa fara o buna parte din simptome sau le scade dramatic intensitatea. Nu ar da nimeni pastilele alea daca ar fi doar un mic ajutor avand in vedere ce efecte adverse au. Problema cu tratamentele alea e ca fiecare om reactioneaza altfel la ele deci e greu sa gasesti combinatia si dozajul optim, asa ca partea asta de calibrare poate sa dureze mult. Apoi, dupa cum ti-am zis si mai sus, nu au efect imediat, in unele cazuri pot trece saptamani pana sa functioneze.
In ciuda simptomelor trebuie sa continue sa isi traiasca viata, o sa fie anxios si drepresiv si daca sta in casa. Atat timp cat isi ia medicatia, si cauta alt psihiatru cat timp nu pare sa aiba efect + un terapeut ar trebui sa fie ok.
Nu incerc sa fiu in contradictoriu cu ce spui tu si nu am idee ca nu am incercat medicamente sa scap de starea in care eram deci nu ma pot pronunta daca intr-adevar isi fac efectul sau nu; eu sunt convins ca sunt facute cu un scop si au o anumita rata de succes, dar chiar si asa, din nou, asta nu inseamna ca problemele dispar.
Va avea in continuare aceeasi situatie, cu sau fara pastile. Trebuie sa se schimbe ceva legat de situatia lui sociala si morala, nu sa ia pastile.
O sa incerc sa iti explic pe scurt care e treaba cu pastilele.
Toata lumea fuge de ele ca de dracu, dar realitatea e ca ele sunt recomandate si administrate pentru un motiv simplu. ajuta pacientii.
Rolul medicatiei este acela de a opri sau diminua simptomele pentru ca omul sa aiba sansa sa lupte cu cauza lor, impreuna cu un terapeut sau cu cine vrea. Bolile mentale sunt de multe ori monstrii cu care nu te poti lupta fara ajutor, oricat si-ar dori, nu o sa poata sa shimbe nimic la situatia lui sociala sau morala cat timp e depresiv si anxios. Si doritul e un cuvant mare aici daca depresia e severa si i-a macinat si ultima picatura de motivatie.
Am înțeles șefu. Și atunci ce e de făcut?
Dacă pastilele pe care le ia nu își fac efectul? Dacă psihiatrii nu reușesc să îl ajute cu anxietatea/depresia?
Nu vreau să fiu gigi contra doar că experiențele personale sunt diferite de la caz la caz... și mai sunt și foarte sceptic. Cine știe totuși, poate ai dreptate.
De aia am zis sa consulte alt psihiatru. Psihiatrii, la fel ca orice alta profesie, are oameni mai buni la meseria aia..si oameni mai slabi la meseria aia. Se pot uita pe net dupa unu recomandat si sa mearga sa mai ceara 1-2 pareri.
Eu am incercat un an la Psihologie in cautarea unui raspuns. Cand am vazut ca nu e de mine facultatea am renuntat instant si fara regrete.
Se poate trai si fara facultate!
Daca nu ai starea mentala necesara nu e indicat sa continui, indiferent de cauza care creeaza presiunea, nu prea are sens nici ce zice psihiatra, nici sa se intoarca la prima facultate.
Psihiatra probabil vrea sa il incurajeze si sa continue facultatea pentru binele lui dar (ironic) psihologic, pentru el nu prea e ok. Ideea e ca o facultate pierduta e un an sau mai multi din viata care pur si simplu sunt irositi, nu prea se mai intorc dar nu e chiar o tragedie.
Sa se intoarca la prima facultate ar fi o idee mai buna avand in vedere ca deja a trecut un pic prin ea si stie profilul... dar este tot o alegere dificila.
Eu unul am trecut printr-o chestie similara dar nu prea am vorbit cu nimeni despre asta... adica practic deloc. Am intrat la o facultate mult prea grea intr-un moment foarte prost si nu am facut fata deloc, practic am picat primul an cu brio. 
Ideea este ca nu suportam (si nici acum nu prea suport) profii prosti, materiile pareau imposibile, anturajele, tipii si tipele de la camin si in general orice presupune ideea de camin si "viata de facultate". Asa ca am ales sa renunt, decat sa pic de tot psihic; mi-am facut fisa de lichidare, am achitat tot si am luat o pauza aproape un an intreg iar acum am un job stabil si sunt stabil si psihic... probabil ar fi fost benefic sa fi avut o facultate dpdv profesional dar in acelasi timp nu m-ar fi ajutat cu nimic fiindca sub atata stres nu vad cum ai putea sa te concentrezi, sa asimilezi atatea informatii inutile si sa te axezi pe o cariera pe care nu o intelegi nu suna chiar roz.
Daca as fi avut macar un lucru care sa nu ma dezguste complet la capitala noastra minunata si facultatile si mai minunate as fi continuat, dar altfel era imposibil; asa ca eu asta iti recomand sa ii... recomanzi 
prietenului tau. Nu neaparat sa renunte dar sa ia o pauza.
Daca poate prinde un moment de pauza in care sa nu aibe stresul psihic de la facultate si un suport financiar macar o perioada cat sa nu aibe nevoie sa se implice in alt stres adica un loc de munca macar cateva luni ar fi perfect; va avea mintea mult mai limpede si o sa poata sa isi formeze o idee mai clara asupra ce vrea sa faca cu viata lui, cel putin temporar.
Eu nu am avut posibilitatea de a ingheta anul, asta ar fi in concluzie ideea cea mai buna. Apoi ramane de vazut daca se simte capabil sa faca o facultate pana la capat sau nu; cu stresul pe care il are de la facultate si materiile pe care probabil ii e greu sa le inteleaga si cel social ca nu termini anul, facultatea, ca zic ai tai ca esti varza, ca nu te integrezi cu restul din grupa/camin, etc... e de inteles ca nu ii vine usor sa ia o decizie clara. Nu cred ca doamna psihiatru il ajuta prea mult, ba din contra, si eu am fost sfatuit sa merg (la un psiholog totusi) dar am refuzat vehement fiindca nu are cum sa se puna in pielea ta cineva care nu a trecut prin aceeasi "trauma", indiferent cat de "invatat" ai fi. Este o parere personala totusi, poate ca exista un beneficiu din urma unui psiholog/psihiatru dar nu in cazul prietenului tau, si sigur nu cu sfatul pe care i l-a dat.
Părinții lui îl susțin financiar la facultatea asta. Merge și la psiholog. Dar îmi spune mereu că vrea o pauză. Dupa el ar fi perfect daca ar ingheta anul dupa prima sesiune. Se gandeste ca daca se duce la prima facultate vrea sa fie întreg la cap. Sa poata sa faca fata. Acum nu stiu daca poate sa inghete anul daca are restante. El incearca sa invete, dar nu prea se poate concentra. Ma suna mereu sa mi spuna.
E bine daca te suna si are initiativa sa vorbeasca cu cineva.
Eu unul uram ideea si am avut telefonul mort cateva luni, au zis ai mei ca am luat-o pe alte cai...
Daca e suficient de curajos sa vorbeasca cu cineva si are ideea de a continua prima facultate poate chiar nu e asa de rau; depinde si de cate restante are; trebuie sa aiba cel putin jumatate din creditele pentru tot anul ca sa treaca si poate face asta cu materiile la care are profi care dau note pe moca. Poate si sa vorbeasca cu profii de la curs sau asistentii lor despre toata situatia dar in particular pentru fiecare materie nu la modul general ca pica anul; daca isi arata o ingrijorare fata de situatia lui la materia x, poate are profi care sa se orienteze inspre a il ajuta; nu stiu ce sa zic, eventual cei care sunt mai amiabili totusi, unii nu inteleg deloc fineturi din astea si nu are sens din start dar poate fi un ajutor mare.
Se invinovateste foarte mult ca a renuntat la prima facultate. Ca a fost fraier. Ca s-a lasat "prada" depresiei. Chiar daca nu stie ca o are. Se face ca se confrunta cu ea de 2 ani. Ca nu gandeste clar. Imi spune mereu ce bine ar fi sa nu se fi născut. Ca daca nu facea greseala cu prima facultate acum ar fi fost mai bine.
Depresia este o boala care implica anumite dezechilibre fizice in creier. Exceptand cazurile usoare, provocate in special de stimuli externi (esec, probleme sociale etc.), se trateaza de obicei cu medicamente pentru a reface echilibrul substantelor produse de sistemul nervos.
Cunosc chiar doua cazuri ce au facut depresie, cu tendinte suicidale, de la medicamente luate pentru alte afectiuni (si probabil si cazul Robin Williams se incadreaza aici).
Ceea ce vreau sa spun este ca daca deja depresia devine grava, nu stiu daca un psiholog, care nu este medic, mai poate face fata, ci poate ar trebui vorbit cu un psihiatru.
Oricat ai fi langa prietenul tau, si oricat ai incerca sa ii schimbi aceasta stare, s-ar putea sa nu fie de ajuns.
Are nevoie sa mearga in natura. Banuiesc ca sta inchis in casa. Natura il va vindeca si iubirea
Acum spune ca uraste cam tot legat de natura. Din pricina facultatii in mare parte
-
anonim_4396 întreabă:
7 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
