Buna! Am 13 ani,iar uneori am o stare de ameteala usoara, ma doare si capul iar inima imi bate tare. Am facut multe analize si ekg-uri (nu stiu daca asa se scrie), iar totul a fost ok, nimic neregula. Dupa, am fost la psihologi unde am aflat ca am anxietate (de la 11 ani am atacuri de panica dar acum nu se mai intampla asa des). Mama este asistent medical si mi-a spus ca n-am nimic, in afara de faptul ca atunci cand am fost la un control de inima sa zic asa, doamna de acolo mi-a spus ca am tahicardie sinusala, ceea ce nu este nimic grav pentru ca practic inima bate mai tare pe post emotional.Ce poate sa fie? Sunt foarte speriata si pur si simplu simt ca inima mea uneori nu bate cu viteza care trebuie adica simt ca bate mai tare...consum destul de mult zahar si nu stiu daca asta este cauza, stie cineva ce ar trebui sa fac?

Sunt multi tineri pe aici -si deci și în lume- care spun că au anxietate.
https://www.catena.ro/......e-trateaza
Articolul de mai sus spune că anxietatea reprezintă emoția.
Eu cred că este normal să avem emoții când ne aflăm în situații în care nu suntem obișnuiți.
De aceea eu cred că trebuie să ne obișnuim cu lucrurile care ne provoacă anxietate, pentru ca aceasta să dispară.
Un exemplu de anxietate la tineri poate fi atunci când profesorul te scoate în fața clasei să spui lecția sau să o scrii pe tablă. În acest caz, ar trebui să învățăm mai bine până acolo încât să ridicăm noi mâna și să ieșim în față să spunem lecția. Nu putem -adică nu trebuie- să stăm la nesfârșit în "ultima bancă". Adică nu putem să fugim la nesfârșit de situațiile care ne provoacă anxietate. Trebuie să le confruntăm până acolo încât să ne obișnuim cu ele.

În general tinerilor nu le place realitatea, deoarece aceasta nu este pe gustul lor, pe placul lor. Și așa și este.Trebuie să recunoaștem că adulții sunt vinovați pentru faptul că realitatea nu este plăcută tuturor categoriilor de vârstă.
Adulții sunt vinovați pentru faptul că au făcut ca lumea să fie doar una a adulților. Aș putea scrie o carte despre faptul că adulții nu prea iubesc copii. Dar nu vreau să măresc anxietatea mai mult.
Tu deci trebuie să te obișnuiești cu realitatea. Adică să te obișnuiești să faci și lucrurile care nu îți plac; să fi pregătită pentru situațiile care îți provoacă anxietate. În astfel de situații nu trebuie să te comporți altfel decât ești tu.