Buna! Am si eu o problema cu care ma chinui de ceva vreme,si anume frica de vomitat si chiar greata.
Sa incepem cu inceputul,de mica am avut o oarecare frica fata de starile astea de rau,insa nu era ceva grav inainte.
Totusi, cred ca frica asta de care nu am scapat nici in ziua de astazi a inceput de cand am avut un moment mai traumatizant acum 5 ani (aveam 9 ani atunci) unde am avut o otita si am luat un antibiotic la care cred ca am facut alergie,nici pana acum nu stiu exact de la ce a fost, cert e ca undeva pe seara m-a apucat o greata dintr-o data si am vomitat de vreo 10 ori atunci si din pacate a trebuit sa merg la urgente si nici dupa 3 injectii nu imi trecuse,am mai vomitat de cateva ori pana a doua zi. Pot spune ca a fost un moment chiar traumatizant pentru mine,mai ales la o asa varsta si cert e ca mai aveam manifestari de astea de greata la orice moment mai stresant (tot in anul respectiv,cand am fost la mare cu familia,alor mei le-a fost rau de la ce au mancat si am fost atat de stresata, incat a doua zi mi-a fost si mie)
Si asta nu e tot.Prin 2024, la 13 ani,am inceput sa am problemele astea cu hormonii si asa mai departe pe care le au toate fetele,si tin minte si acum cum am fost cu tata pana in oras si eu de acasa avusesem o usoara senzatie de greata,dar am zis ca o sa imi treaca pentru ca mai avusesem eu asa,dar m-am inselat. Inainte sa plecam acasa,am mancat la Mec si dintr-o data m-a luat o greata destul de puternica si desi nu am vomitat,mi-a fost rau si in ziua aia, si 2 zile mai tarziu,desi cred ca a fost tot de la hormoni atunci, nu stiu.
Cert e ca toata vara lui 2024 am stat cu frica asta, pentru ca aveam si traume cu faza cu antibioticul ala in urma cu 4 ani si am si slabit vreo 3 kg de la lipsa poftei de mancare (initial aveam 44, dupa ajunsesem la 41) si ma vedeam prea slaba si complexata. Consultasem si un psiholog,insa nu m-a ajutat deloc pe problema asta.
Totusi, intrand in a 7-a si aparand ocupatia cu temele de la scoala,am trecut peste cat de cat si chiar ma miram sa vad ca acum sunt,in sfarsit,ok, insa nu a durat mult si am inceput sa ma ingras fortat din cauza ironiei oamenilor si am ajuns la 56 de kg in cateva luni si eu cred ca si fortatul asta a contribuit la ce urmeaza sa va mai povestesc.
Tin minte si acum data (9 iulie) si am iesit pe afara cu cativa prieteni,insa in ziua respectiva eram si pe stop si imi mai si placea de un baiat de acolo si eu cand sunt indragostita de cineva,fac urat,in sensul ca nu mai am pofta de mancare si greturi usoare. Totusi,nu ma gandeam nicio clipa ca seara aia urma sa devina cosmarul anului 2025, in care ma voi lupta din nou cu frica asta.
Tin minte si acum ca,desi imi era putin rau,m-am fortat sa mananc si dintr-o data m-a luat o greata foarte intensa,care ba trecea cateva secunde,ba revenea si tin sa cred ca mai mult avusesem un atac de panica, pentru ca si tremuram si la mine asa se manifesta.
Vreo 3 zile nu am reusit sa mananc nimic,iar pana la urma ai mei au spus "hasta la vista" si ne-am dus la spital,insa prima data mi-a facut doar o perfuzie care nu a avut niciun efect si pana seara am si vomitat odata pe covor,iar a doua zi am decis sa ma internez si inclusiv acolo a fost cosmar,desi primeam zilnic tratament prin perfuzii,nu puteam manca nimic,nici apa, pentru ca vomitam intruna si intr-o noapte (am stat 4 zile) am si cedat psihic si i-am spus mamei ca daca nu ma lasa senzatiile astea,ma sinucid,pentru ca in continuare ma simteam foarte rau,mai ales noaptea si simteam ca am intrat intr-un intuneric din care nu puteam scapa.
La analize mi-au gasit si ceva virus,insa nu mi-au spus ce virus era si atunci am inteles ca din cauza anxietatii nu ma lasau starile deloc si am decis sa vorbesc cu psihologul spitalului,insa pe moment nu a avut efect.
Totusi,a doua zi dupa mental breakdown-ul asta,a vorbit mama cu cei de la spital sa ma lase acasa,pentru ca nu mai puteam rezista acolo si oricum o prietena de familie imi putea face tratamentul acasa,pentru ca e asistenta.
Am trecut de pasul cu spitalul,insa evident ca starile continuau si acasa si am mai vomitat si acolo cateva zile.
Cu mancatul barem a fost cosmar, slabisem vreo 3 kg deja si din nou am avut caderi psihice,deoarece mancam doar un morcov fiert si un pahar de lapte toata ziua si atunvi am vazut-o si pe mama panicandu-se si plangand pentru ca nu stia ce sa se mai faca cu mine,asa ca a decis sa mai mergem si la medicul de familie a doua zi,iar in ziua respectiva am mers prin oras cu o vecina pentru a mai uita de starile astea si sincer m-am simtit mai bine,insa seara iar am vomitat pentru ca eram pe afara,era si frig si de la frisoane mi-a venit sa vomit.
Dupa m-am mai linistit putin,dar in noaptea aia iar mi-a fost rau si am vomitat.
La medicul de familie nu a fost nimic special,mi s-a spus ca e de la psihic si stiam si ru,dar nu ma puteam controla deloc.
Totusi,am mai luat ceva vitamine si a fost ok,nu am mai vomitat,insa deja ramansesem cu traume si inclusiv in vacanta in Italia am mai avut accese din astea de greata si panica.
Se mai linistisera apele,insa prin august iar a fost ceva perturbator,am avut si ceva beef-uri cu unii "prieteni" si inclusiv un baiat cu care nu aveam nicio treaba bagat pe gat si baiatul respectiv numai in complimente ma tinea,lucru neobisnuit pentru mine avand in vedere faptul ca am numai invidii in jurul meu.
Atunci iar am simtit putina greata,insa m-am gandit ca e ceva trecator,dar nu a fost asa.
Tin minte ca de foame imi era mai greata,dar nu puteam manca nimic si dupa ce am avut o programare la cineva,mi s-a facut rau in masina si am vomitat de cateva ori si in seara aia din nou cosmar,desi imi era somn pentru ca dormisem prost zilele alea,nu puteam adormi din cauza vomitatului si gretei,asa ca am fost prima data din nou la spital in noaptea aia, mi-au facut perfuzie cu saruri care nu a avut niciun efect si pe la 8 dimineata am revenit iar,pentru ca tot nu ma opream din voma si abia cand mi-au bagat un medicamemt mai puternic mi-am revenit, insa clacasem iar si evident ca am mai slabit 2-3 kg si atunci,lucru observat inclusiv de diriginta mea
Faza e ca de atunci am ramas cu traume si accese din astea de greata si mereu mi-e frica ca voi vomita si cred ca mai mult ma sperie ideea ca daca vomit,voi slabi si nu mai vreau.
La psiholog merg,insa destul de rar, pentru ca nu prea mai am timp acum cu clasa a 8-a si cred ca deja trebuie sa fac pasul urmator (psihiatru)
Ati mai trecut prin asa ceva? Stiu ca e foarte lung,insa vreau sfaturi, m-am saturat sa traiesc constant in frica.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook