Bună! Nu știu ce să fac. Am avut tentative de suicid, din cauza procrastinatului sarcinile au început să se acumuleze și să mă doboare, sunt obosită mereu și mă automutilez încă de acum 3 ani. Îmi urăsc viața și vreau să mor. Chiar vreau să iau antidepresive pentru că efectiv simt că nu mai rezist, îmi vine să plâng din orice. Însă fără prescripție de la medic nu pot lua. Există orice altă modalitate prin care să cumpăr câteva? Accept și metode din piața neagră, sunt din București deci cred că ar exista multe posibilități de care nu știu. Sau nu știu, nu aș avea nimic împotrivă să merg la psihiatru. Dar, cum ajung acolo. Trebuie mai întâi să fac câteva ședințe cu un psiholog că să mă trimită la psihiatru, sau mă pot duce direct la psihiatru fără să îmi trebuie niciun fel de altă hârtie sau trimitere? Ideea este că sunt minoră(am 16 ani) și nu vreau ca familia mea să știe, credeți-mă, nu-i cunoașteți. O să râdă sau o să îmi plângă de milă. O să mă umilească, mai ales sor'mea. Deci înainte cred că ar trebui să semneze o hârtie părinții pentru psihiatru, nu-i așa? Aș putea să le falsific semnătura, dar va cere să se întâlnească cu ei? Sunt disperată, dacă nu reușesc cred că o să dau banii pe o sfoară groasă de bună calitate pentru diseară.
Ordonare:
După relevanţă
Sa-ti spun un secret?
Fiecare al doilea adolescent trece prin perioade cu ganduri de suicid!
Dar foarte putini isi termina viata, prosteste!
Problema este ca, la aceea perioada se lovesc de o mare deceptie. Pana atunci au crezut ca sunt deja (aproape) adulti si stiu deja tot despre lume. Si deodata se lovesc de o serie de probleme la care nugasesc rezolvare, dar le e rusine sa intrebe (mai ales de la cei cu care s-au certat inainte, pretinzand ca deja stiu tot: parintii, rudele adulti, profesorii etc. Este pura mandrie, fiindca nu vor sa recunoasca esecul.
Aceste probleme pot aparea una dupa alta si apasa foarte mult pe constiinta tanarului, care sederuteaza complet, intra in depresie, anxietate si - la un moment - isi pune si problema sinuciderii.
Rezolvarea este relativ simpla: indeparteaza-te de eul tau ingamfat si increzut si cere ajutorul apropiatilor!
Adultii au trecut deja peste probleme asemanatoare si au deja experienta proprie a rezolvarii, te vor invata cum sa tratezi si sa rezolvi problemele!
Vei vedea mai incolo ca, viata este frumoasa (cu toate ca sunt si probleme care te incearca) si merita sa fie traita!
Frumusetea ceea mai provocatoare este sa rezolvi tu problemele, cu ajutoare cat mai putine.
Fiindca esti in stare si poti!
Răspunde
Aici e altceva, daca deja se automutileaza, e serioasa problema, daca are si parinti damblagii, e mai rau.
Ca asa o luam in gluma si de multe ori se intampla nenorocirea.
Nu poate daca nu se trateaza, nu poate vedea viata frumoasa.
Automutilarea e semn de depresie serioasa.
Am inteles ca ai exp de viata, si eu am ca am o varsta, dar eu m-am dus la psiholog ani de zile la spital si stiu n cazuri, tot asa "lasa baaa ca nu face", si o faceau.
Era o fata de 27 ani care venea si ea la psiholog, era internata, azi era vineri, vorbisem si eu cu ea, luni adios, era pe lumea cealalta.
E una sa zici si atat, si e alta sa ajungi la automutilare.
Aia care zic sau au doar ganduri, la aia e altceva.
Răspunde
Crede-ma, am trecut si eu prin asemenea perioade.
Acum am deja si nepoti, care vin la mine cu problemele lor, sa le spun rezolvarile. La fel au fost si parintii lor.
Sunt problemele adolescentei.
Cauta-ti o persoana de incredere (sau chiar mai multe) si discuta-ti problemele cu ei, sa gasiti rezolvarile potrivite!
Citeste inca odata ce ti-am scris in raspunsul anterior (la care ai dat "eronat"), de mai multe ori. Merita!
Scuza-ma ca intervin, dar ti-am citit si eu raspunsul si este total nepotrivit. E clar ca fata are probleme mai serioase, nu mi se pare o persoana care are doar ganduri, avand in vedere ca se automutileaza. Citeste mai atent si o sa intelegi, poate, dar sincer nu ma astept din partea ta. Din cate am vazut pana acum, tu scuipi niste raspunsuri doar sa-ti faci punctaj, nici nu stai sa intelegi care e de fapt problema. Si mie mi-ai raspuns la fel, de 2 ori. Nu m-a deranjat ca nu era un lucru serios, dar aici, ai grija ce spui.
Spunandu-i ca "Dar foarte putini isi termina viata, prosteste!" o provoci, sa isi faca mai mult rau, dar nu esti suficient de copt sa iti dai seama de lucrul asta.
Nu stiu cu cate asemenea cazuri te-ai intalnit (pe "viu"), dar eu am avut peste 10!
TOTII si-au revenit.
Culmea este ca, daca le vorbesti drastic, atunci "se trezesc" la realitate si reusesc sa-si regandeasca si sa-si refaca viata, scapand de "problemele" care le-au deranjat.
Problema este tipica perioadei de adolescenta.
Bravo tie!
Tu nu faci diferenta intre un caz superficial si unul real, si comentezi doar aiureli.
Din cauza parintilor "ca tine" sunt unii adolescenti atat de afectati, ca nu au cu cine sa vorbeasca si nu au pe cineva care sa-i asculte cu adevarat. Te trezesti cu copilu in sicriu si te minti in continuare ca ai facut ceea ce trebuia si e vina copilului cand singura vina e a ta.
Eu m-am confruntat cu cazuri reale, in schimb, nu ca tine cu 10 cazuri imaginare.
Nu e locul potrivit pentru a descrie cum s-a intamplat, dar am avut prieteni apropiati care au dus-o la capat. Totul din cauza unor parinti ca tine care ii pune pe toti in aceeasi oala si crede ca e un moment trecator.
Pe unii chiar ii afecteaza. Cauta articole cu adolescenti care se sinucid, vezi cate astfel de cazuri sunt si nu mai abera! Gandeste-te si ca nu toate cazurile sunt mediatizate!
"Ah lasa, nu e grav, toti copii trec prin astfel de momente, stiu eu vreo 10 si toti s-au lecuit dupa ce am vorbit cu ei si le-am spus eu niste lucruri".
Nu e nici locul nici momentul pentru a discuta asa ceva cu tine pe acest thread. Trebuia sa imi fi scris in privat sa nu o afectam pe fata in continuare cu asemenea aberatii.
Si ce legatura are una cu alta, omule?
Si eu puteam avea nepoti daca as fi cautat sa ma reproduc de tanar.
Asta e argumentul tau la ce am zis eu?
Nea' Bula, cand spui asemenea aberatii, nu te poti lauda cu experienta de viata.
Problema ta, e ca ai aceeasi mentalitate ca si oamenii in varsta din zonele rurale, care isi vand tara pe o sticla de ulei si 2 kg de faina. E o mentalitate influentata de comunism (de acele vremuri in care nu prea aveai acces la informatii si oamenii erau simpli) unde cei batrani aveau dreptate, pentru ca aveau "experienta de viata". Voi credeti ca le stiti pe toate mai bine ca oricine altcineva, si aroganta asta va costa enorm, iar pretul nu il platiti voi, ci urmasii vostri.
Din cauza parintilor ca tine sufera copii aflati in situatia asta, pentru ca problemele care pentru ei sunt adanci, complicate si reale, pentru parintii ca tine sunt "o faza trecatoare". Iar cu asta l-ai inchis pe copil si l-ai distrus. Din cauza asta nu are copilul ala un parinte sincer in fata caruia sa i se poata deschide. Ca simplifici tot si dai niste sfaturi care pentru el sunt o bataie de joc, o insulta, si nu o solutie reala.
Da, nu ma indoiesc ca poate ai dat de cate-un copil dificil care se lauda cu sinuciderea dar voia atentie. Nu si in cazul unei fete care se automutileaza si cere ajutor. Trebuie sa ai suficienta minte sa le poti deosebi.
Te rog mult sa nu te mai bagi sa ajuti persoane care au probleme emotionale, pentru ca doar le faci rau. Iti voi raspunde in privat mai departe.
Statusul de membru junior nu permite trimiterea de mesaje acestui utilizator.
Ce porcarie. Ti-oi scrie cand se va putea.
In niciun caz antidepresievele nu se cumpara de pe piata neagra pentru ca :
1. nu stii daca tu sigur depresie ai (depresivii au ganduri suicidale insa NU SE AUTOMUTILEAZA!), deci diagnosticul tau este ceva mai complex
2. nu stii ce contin acele pastile intrucat ele nu sunt din surse sigure, nu sunt in laboratoare create si nu sunt certificate, pot contine orice chiar si otrava de sobolani, cand zic orice chiar orice pentru ca nimeni nu le-a testat sau verificat
3. nu ai de ce sa cumperi medicamente de pe net deoarece medicamentele antidepresive si anti-anxietate sunt relativ ieftine, nu au preturi mari
Revenind la ceea ce intrebi, nu am idee daca pentru a te programa la un medic psihiatru ai nevoie de acordul parintilor deoarece tu esti minora (poate da, poate nu)
Insa nu ai nevoie de niciun mers la psiholog, tu prima si prima data ai nevoie urgenta sa mergi la medicul psihiatru si sa vorbesti deschis despre cum te simti, ce ganduri si ce stari ai, in baza discutiei cu tine acesta iti pune un diagnostic si iti prescrie un tratament.
De obicei discutia cu medicul psihiatru (sedinta) dureaza circa 30 de minute si costa de la cabinet la cabinet intre 100-300 de lei, asta in functie de tariful aplicat de acel medic.
In urma punerii diagnosticului vei primi o reteta si cu acea reteta vei merge in farmacie si vei cumpara acel sau acele medicamente.
Este posibil ca sa revii dupa o perioada de timp de sa zicem 2 saptamani la un reconsult ca sa se vada rezultatele, sa vada medicul daca acele medicamente sunt ceea ce trebuie sau daca trebuiesc facute schimbari.
Oricum tratamentul depresiei cat si a altor tulburari psihice este de durata si pe parcursul sau medicul poate face schimbari in functie de simptomatologia pacientului, pentru ca ce medicamente merg foarte bine la pacientul X nu merg la fel de bine la pacientul Y.
Alege un medic psihiatru bun nu te duce la oricine pentru ca este in joc sanatatea ta psihica.
Cum asa alege eu un medic bun psihiatru? fie pe recomandari fie citind cat mai multe recenzii pe google ale medicilor psihiatri din orasul in care stau.
Deci da o sortare pe google de genul "medic psihiatru Bucuresti" si rezervati ceva timp sa citesti in recenziile google ale utilizatorilor ce spun de bine sau mai putin bine despre acel medic, pana cand ajungi la concluzia ca un anumit medic este potrivit pentru tine.
Desi nu este criteriul cel mai bun, in era tehnologiei acest sistem de recenzare ajuta totusi in luarea unei decizii.
Nu lasa depresia netratata, ai ambitie si lupta-te cu ea.
Cu tratamentul adecvat depresia dispare nu iti promit ca definitiv, insa te vei simti atat de bine incat vei uita ca ai avut ganduri suicidale candva!
Netratata nu doar ca iti face viata un calvar dar iti poate lua viata si nu ai vrea asta, nu ai 80 de ani, ai 16 ani, viata merita traita.
Multa sanatate!
Ideea este in felul urmator:
Daca te automutilezi de acu 3 ani, parintii n-au vazut?! E cam ciudat. Procrastinarea e clar de unde vine, ai probleme psihologice care si alea trebuie rezolvate la psiholog, ca tot amani sarcinile ce le ai de facut.
In ce sens te automutilezi?! Ce faci mai exact?
Trebuie neaparat sa iti dea un psihiatru tratamentul, in primul rand ca nu poti lua de capul tau, desi dozele se cam cunosc adica ce ar da doctorul.
Tratamentul se poate lua daca ai pile, dar n-ai, cu pile iei orice, si nu de pe piata neagra ci de la farmacie.
Deci nu e recomandat sa iei de capul tau, asa ca taiem asta. Cel mult pila aia farmacist sa stie el dozele si sa te coordoneze el, dar nu e ok nici asa.
Discuta cu o ruda ceva, cineva major sa-ti faca smecheria cu dusul la medic, si sa te duci.
Cineva sa fie de treaba, sa se duca la medic cand il cheama, adica sa-ti fie asa mai apropiat sa te ajute.
Nu falsifica semnatura, ca o sa vrea medicu sa vb cu parintii tai si te-ai ars, va vedea ca esti minora, are experienta.
Nu arunca banii pe prostii, ca astia nu mai fac chestii de calitate de nici o culoare, funia se va rupe, vei rata, te vei face de cacao in fata la toti, plus ca e posibil sa ramai paralizata de la lipsa temporara de oxigen, si vei misca doar capu`, si ti se va da cu lingurita sa mananci toata viata.
Deci stai cuminte, ce idee e asta (eu am zis aia mai in gluma mai in serios, aia cu calitatea desi partial e corecta si aia, ca aia cu paralizia am zis-o serios)? Lupta sa rezolvi problema!
Trebuie de urgenta sa ajungi la medic cumva, o sa-ti dea antidepresiv, vei lua o vreme, apoi o sa fi bine fara tratament.
Dacă ai avut tentative de suicid și te automutilezi de trei ani cum este posibil ca familia ta să nu știe că ai probleme? Nu trăiți în aceeași casă?
În niciun caz soluția nu este să cumperi cine știe ce pastile periculoase de pe piața neagră.
Pasul unu este să vorbești cu părinții și să le spui exact ce ai scris aici. Este imposibil să nu înțeleagă că ai probleme și că trebuie să ia măsuri.
Dacă prin absurd părinții nu te înțeleg și nu te ajută, poți să ceri îndrumare unui consilier de la școală sau la http://www.telefonulcopilului.ro, care-ți pot face recomandări despre ce trebuie să faci mai departe.
Asta m-am intrebat si eu, cum sa nu stie familia daca deja se automutileaza?!
Daca sunt parinti tampiti, nu are ce discuta cu ei precis.
Insa ceva nu e in ordine, cum de nu stiu ca se raneste, ca vorba ta, nu stau in aceiasi casa?! Nu se duce si ea la scoala? Ar vedea destui.
Buna!
Hai sa vorbim! Asociatia Telefonul Copilului poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Poti primi ajutor specializat in mod gratuit si in deplina confidentialitate.
Apelul catre 116111 este gratuit din retelele Telekom, Orange si Vodafone, de luni pana vineri, intre orele 08.00 – 20.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Daca te simti in largul tau mai degraba in mediul online, ne poti scrie la 116111@telefonulcopilului.ro sau pe http://www.116111.ro (disponibil 24/7).
Poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra disponibila pe dispozitive android Happygraff http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Noi te ascultam oricand si pentru orice problema!
Buna, ai avea de nevoie de cineva (matur) care sa te ajute si sa te indrume sa-ti rezolvi sarcinile si sa te invete cum sa le rezolvi la momentul potrivit, intr-un mod eficient. Incearca sa te apropii de o alta ruda sau de o persoana de la scoala. Daca nu gasesti trebuie sa mergi la un psihoterapeut. Vorbeste cu parintii tai, chiar daca vor face misto de tine, da-i incolo, pe unii atata ii duce capul. Tu ai nevoie de ajutor si trebuie sa il obtii.
Succes!
Parerea mea, nu fa asemenea fapte, cauta ce te face fericit si dupa incerci sa te dezvolti ca om. O sa fii si mai fericit dupa ce reusesti 
Mno, ai o viata inainte. Toti patim belele, nu doar tu
Si eu am avut o familie dificila. Ce m-a facut sa "uit" de ei au fost prietenii nebuni pe care ii aveam la varsta aia. Mergeam zilnic sa bem alcool, sa ne imbatam, radeam, faceam toate prostiile dar eram mereu acolo unu pentru altul. In acele momente familia nu mai valora nimic, si eu aveam o sursa de fericire, o familie noua care nu m-a judecat, care m-a acceptat asa cum sunt.
Nu stiu cum sunt copii in ziua de azi, dar pe vremea mea, era plin de adolescenti prin baruri, era foarte usor sa intri intr-o gasca cu care sa faci toate nebuniile.
Am realizat inca de pe-atunci ca viata parintilor mei nu e si viata pe care mi-o doresc eu. M-au urat pentru deciziile pe care le-am luat, dar deja am ajuns mai departe in viata decat ar fi ajuns ei vreodata. Unii copii se maturizeaza mai incet, altii mai rapid. Cei care sufera de depresii sunt in general copii foarte inteligenti care s-au maturizat prea repede, prin urmare sunt neintelesi pentru ca nu se comporta ca si ceilalti copii de varsta lor. Parintii incuiati mental nu isi dau seama de lucrurile astea, te judeca si te cearta probabil, pentru ca nu esti asa cum si-ar fi dorit ei sa fii. Ei fiind foarte "average" la varsta lor, se asteapta ca si tu sa fii la fel.
Nu cunosc prea multe despre cazul tau, poti sa-mi scrii mai multe si o sa incerc sa te ajut cat pot. Sunt solutii mult mai bune decat antidepresivele. Nu stiu de ce, dar majoritatea persoanelor care ajung sa isi faca rau iau acele antidepresive, deci zic mai bine sa iti rezolvi problema altfel, intr-un mod "natural". Te simti singura? Fa-ti niste prieteni. Ai prea multe ganduri? Alcoolul ti le mai potoleste. Tu trebuie sa iesi din comun, sa realizezi ca TU contezi, nu parintii tai. Ca in 2 ani vei putea fi independenta. Ca NU trebuie neaparat sa iti termini studiile si sa mai stai cu parintii tai ani de zile pana iti faci facultatea, master si altele. Ca poti lucra pe net, sunt joburi de scriitor de articole, editor foto, etc., iti gasesti o chirie comuna impreuna cu niste fete de varsta ta, care te costa super putin. Poate te intelegi bine si cu fetele cu care vei locui. De acolo lucrezi si iti faci singura o viata. Daca vei vrea, cand vezi ca ai o situatie stabila, ca iti merge totul ok, vei putea sa iti continui studiile, eventual si sa te decizi ce vei vrea sa fii. Nu te forteaza viata sa te decizi acum. Daca te forteaza parintii tai sa faci orice, le spui ce vor sa auda, dar faci ce e bine pentru tine.
Chiar nu merita sa iti arunci viata. Raiul si Iadul sunt aici pe Pamant, nu in viata de apoi. De tine depinde unde si cum vei trai.
Bună.
Este trist ceea ce descrii, văd că aici pe TPU sunt din păcate multe fete și băieți care au gânduri de genul și pe o parte îi înțeleg, nici eu n-am fost prea departe cândva și aș avea personal multe de povestit. Dar personal la mine a vindecat pe de o parte timpul, au trecut anii fără să-mi dau seama de când am schimbat locul de trai și persoanele de lângă mine.
Revenind la întrebarea ta, în primul rând îți spun să nu falsifici vreo semnătură că dai de alte belele (chiar și închisoare în cel mai rău caz, dar nu văd să fie chiar cazul). E greu într-un oraș ca Bucureștiul, tot acolo am stat și eu primii 18 ani de viață și locul ăla mi-a mâncat sănătatea din toate punctele de vedere, mai ales când aveam și eu vârsta ta. Nu încerca să-ți mai faci singură rău, riști să rămâi toată viața paralizată sau mai știu eu cum, cu toate că speri prea puțin spre deloc dar viața poate o să ia o altă cale (ca și a mea, bruscă) și răul făcut din trecut să-ți pară rău că ți l-ai făcut.
Personal, nici eu nu sunt la ora actuală în cel mai fericit mod de viață, dar față de înainte totuși e puțin mai bine, m-am obișnuit cu traiul de zi cu zi cu toate că văd că trece timpul, nu prea fac nici eu mare lucru, ce mi-am dorit nu prea s-a îndeplinit mai ales în locul ăsta, dar felul meu este să sper la o schimbare pe care sincer o merit s-o am, prea aștept niște lucruri care trebuiau să fi venit demult. Nu știu cât am putut să te ajut, cu toate că într-o situație de genul (poate nu chiar, dar nu foarte departe) am fost și eu, și schimbările au venit și din partea mea, neașteptând doar viața să facă ea primul pas. De multe ori mă gândesc că dacă aș fi stat într-un alt loc, cu oameni mai diferiți față de cei de până acum și loc mai cu "rădăcini" (nu într-un loc ca și căzut de pe lună, unde nu te ajută nimeni că nu ești de-al lor) sincer aș fi fost alt om astăzi, aș fi avut mai multă sănătate în primul rând și poate mai multe realizări dacă aș fi avut mintea de azi. Poate nu e chiar timpul târziu, să vedem ce ne mai rezervă viitorul fiecăruia, în ciudă că azi e rău, dar mâine poate să fie foarte bine (știu, greu de crezut, de regulă nu te gândești că azi va fi ultima zi când ți se va întâmpla ceva, iar de mâine va fi istorie).
NU trebuie sa faci asa ceva.
Pur si simplu n are rost sa ti cauzezi durere singura, gandeste te la familia ta cat sufera cand te vede asa, ridica ti moralul si bucura te de viata!
Iti urez sanatate si numai bine pe viitor!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
