|

Buna seara, ma numesc Florina am 22 de ani. In ultimul timp sunt foarte dezamagita de viata mea este foarte urata, sunt trista fara niciun chef de viata, nu mai suport pe nimeni in jurul meu, nu am pofta de mancare. De ce viata este asa de urata cu unii oameni? Nu am pe nimeni sunt a nimanui, nu ma iubeste nimeni, ma gandesc de ceva timp sa ma omor nu mai am sperante de trait, im este frica sa merg inainte din ce in ce mai greu, toti imi vor raul. Ce sa fac, nu stiu ce sa mai fac? Eu cred ca nu mai are rost?

11 Raportează Evaluează
Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Nu ar fi bine sa se trateze singura si nici sa se consilieze cu prietenii. Să facă sau sa nu faca lucruri pentru a se simti bine ar trebui abia după ce nu se mai simte rău din cauza a ce o supăra acum. Da, sunt de acord cu tine, după ce trece peste impasul asta, își poate face o viata noua sau sa reia de unde a rămas cu distracția. Acum sigur o supăra ceva serios si nu ar ajuta o la nesfârșit ignoranță si pasivitatea.

10 răspunsuri:
| a răspuns:

Iti spun din proprie experienta cum procedez:
Caut compania unor oameni veseli sau citesc bancuri /ma uit la filme comice.
Pun "in uitare" evenimentele care ma supara, m-au dat de perete si nu ma mai framant pentru ele!
Daca ma gandesc doar la probleme, dupa un timp doar ma voi distruge singur.

Ce a trecut, nu mai vine inapoi.
Ce urmeaza, depinde de luciditatea cu care ne putem gandi la rezolvare.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Sfatul meu: suna la 112 si cere ajutor.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Incearca sa vezi un psiholog sau un psihiatru.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Te obisnuiesti cu ideea ca viata nu e mereu frumoasa.
Pe langa asta trebuie sa gasesti lucruri care sa te faca fericita, de exemplu un joc, muzica, cititul, un film, un serial, etc.
Sau poti intra pe Omegle (chat anonim) si acolo le poti spune si altora despre problemele tale, poti obtine multe sfaturi bune.
Si din aceste lucruri poti invata, poti vedea experientele altora si din nou vei realiza ca viata nu este mereu roz, dar cu toate astea sunt multi care trec peste sau care ignora acest aspect.
In plus trebuie sa devii o persoana mai buna mereu. Poti evolua la orice capitol, de exemplu poti desena si in timp, vazand ca progresezi o sa te bucure evolutia ta. Varianta mai simpla ar fi un joc online, unde iti poti face prieteni si unde este mai usor sa evoluezi. In principiu ideea e sa gasesti ceva ce iti face placere si sa faci acel lucru.
Si referitor la partea cu "nu mai are rost", eu iti spun ca are rost, doar gandeste-te la cei care se uita "urat" la tine in momentele tale grele si la dezamagirea pe care le-o vei provoca cand iti vei reveni.
Astept un raspuns si continuam conversatia daca mai ai intrebari happy sper ca am ajutat. (nu imi da funda ca asa poate mai raspund si altii)

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Buna dimineata! Din cate vad,nu ai dormit.
Ai insomnii,nu manânci,tu iti vrei raul,în primul rând,dorindu ti sa mori.
Te ai izolat pentru că esti in depresie si e normal sa nu ai chef de viață până nu te regăsești pe tine.
Oamenii din jur nu iti vor raul ci binele lor asa cum cred ca ti l vrei si tu până la urma. Oamenii fac rau încercând să si faca bine. Asa poate ai facut si tu rau fără să vrei sau sa stii si un bun exemplu e că ti greșești tie,întâi,abordând situația asta de parca tu ai fi vinovată pentru toate. Nimeni nu e vinovat pentru ce i se intampla,e responsabil,dar nu de tot si de toate. Nimeni nu ar vrea sa i fie rau. Cu alte cuvinte,vreau sa ti transmit faptul că esti prea dură cu tine,te condamni de parca tu ai vrut să ai viata asta si stiai de la bun început unde ajungi. Problema cu tine este ca iti faci rau nu pentru ca greșești sau pentru neglijență,astea sunt lucruri umane,problema ta cu tine este ca esti foarte dură! Dură cu tine! Cand tu nu ai nicio vina ca nu esti Dumnezeu pe pământul ăsta si ca viata nu se misca după legile din mintea ta. Cu timpul vei accepta si relele din viata ta si odata cu acceptarea,vine schimbarea propriu zisa,căci raul dispare.
Parerea mea este ca ar trebui să discuți cu un psiholog după ce începi terapia psihiatrica pentru că psihologul este obiectiv si specialist,nu se îndoiește de ce zice, nu ti face rau ca n aveti o relație. Psihiatrul este prescriptor, medic. Te ajuta sa scapi de insomniile care iti întăresc suferința si sa ti recapeti pofta de viata care începe cu pofta de mâncare.
Cred ca este inutil să te omori in conditiile in care un medicament te ar putea face sa renunți la idee. Moartea oricum vine. Faptul că o vrei tu mai repede este pentru că te gândești la ea dar odată cu psihoterapia si medicatia, nu vei mai simti aceleași nevoi si iti vei organiza gândurile in favoarea ta. Încearcă. De vreme ce vrei sa mori, eu zic ca nu ai de pierdut...2006 - 2172 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Floriana, te inteleg. Am trecut si eu prin asta si din cate am descoperit toti oamenii trec la un moment dat prin aceste stari. Important este sa nu te lasi prada disperarii. Ai parinti? Frati? Prieteni? Ei sugir te iubesc, numai ca starea ta de acum nu te lasa sa vezi acest lucru din pacate. Doamne...au fost cumplite momentele in care si eu ma credeam neiubita si nu mai conta daca imi pun capaf zilelor sau ba. Slava Domnului ca nu am facut-o! Rezista si tu te rog si vor veni zile mai bune, crede-ma. Te imbratisez!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru AliGab):

Tocmai ca nu am pe nimeni, m-am despatit de prietenu meu acum recent sa acumulat tot. nu am mama nu am tata nu mau iubit niciodata si nu m-au crescut niciodata, dar pe frati mei i-au crescut ia iubit. Si frati nu stiu cum sa im faca rau. prieteni nu am, toti vor sa profite dupa mine cand am bani, cand nu am nu mai zic cum fac... oricum toti murim intr-o buna zi, asa ca eu...

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Buna dimineata, Florina!
Dadeam un ochi pe pagina cu intrebari si ti-am vazut postul si, recunosc, ma "manca" grav sa ma bag putin in seama, mai mult datorita unor experiente personale similare cu cele ale tale. Inainte de a-ti spune cateva lucruri traite pe propria-mi piele, da-mi voie sa sugerez ca ti s-au dat sfaturi pertinente de la ceilalti colegi TPU, in special Donsavas.
Sunt asezata in fata unui birou destul de neprietenos, cu zeci de sarcini de munca pe care eu consider ca nu le voi termina astazi. Am o cafea in fata, am avut cateva nopti in care m-am confruntat cu insomnii si multe ganduri, am fost putin mai retrasa fata de oameni in ultimul timp, pofta de mancare nu am si cat iti scriu acum, dau un ochi pe geam si nu ma pot abtine de la a-mi spune ca, totusi, viata este frumoasa si nu ma pot abtine de la a nu zambi.
Nu am fost asa mereu. La varsta de 27 de ani am avut un episod de depresie destul de grav si am fost la un geam distanta de sinucidere. Au trecut 3 ani de atunci si ma simt renascuta cu fiecare zi ce trece. Consider ca orice zi care incearca sa-mi para mai trista, este o provocare personala si, cu mandrie, iti spun ca sunt fericita si impacata cu mine si cu tot ce este in jurul meu.
Depresia, pentru ca tu stii foarte bine acum ce este, nu inseamna doar dezamagire, frica, lipsa de pofta de viata, a vedea o conspiratie a vietii si oamenilor din jurul tau care incearca sa te doboare. Inseamna si sanatate precara, simptome fizice foarte intense. In timp ce-ti citeam postul, numaram "nu"-urile din el: 7 negatii si cel putin 4 constructii cat se poate de negative.
As vrea sa intelegi ca, daca vei continua sa astepti ca ceva sa se schimbe in tine si in jurul tau, cel putin in punctul acesta si daca crezi ca vei face fata tuturor gandurilor negative prin care treci, este posibil sa se intample. Doar ca vezi tu, pana la 22 de ani tu ai avut ori o predispozitie genetica mostenita de la parinti, ori ti-ai trait viata cat se poate de negativ in termenii...2006 - 2100 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
Răspuns utilizator avertizat
| a răspuns:

Asa am fost si eu acum ceva timp... insa eu personal mi-am revenit, trebuie sa-ti gasesti niste prieteni si sa iesi din casa. La 22 de ani nu cred ca iti este greu sa te duci prin cluburi sa te distrezi, sau sa te apuci de sala macar de 2 ori pe saptamana, pentru ca atunci cand lucrezi creierul iti da niste substante care te face sa te simti bine si ajuta f mult cu depresie. De asemenea ai putea sa fumezi marijuana sa te ajute cu anxietatea fata de oameni. Gandeste-te ca azi poate ai o zi proasta, sau poate ai o zi proasta de 1 saptamana sau mai mult, dar daca inveti sa te distrezi si sa-ti traiesti viata o sa-ti treaca. Cel mai rau e ca tu pana la 22 de ani nu ai invatat chestiile astea

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează