|

Buna TPU... am o mare problema. Am stat cu niste monstri in trecut, din cauza carora am ramas cu niste traume foarte mari. Am stat internat de 2 ori la psihiatrie si iau in continuare pastile pentru depresie si tulburare obsesiv compulsiva. Problema este ca nu vreau sa devin ca ei. Am tot auzit ca daca esti agresat, devii agresor si tot felul de chestii de astea. Tot ce vreau e sa nu devin ca ei. Vad in toate persoanele, prieteni, sau necunoscuti, ii vad pe ei, gen ii asociez cu ei. Nu stiu ce sa mai fac. Voi aveti aceasta tulburare?

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
6 răspunsuri:
| a răspuns:

Ceea ce cred eu ca as fi bine pentru tine este sa te accepti asa cum esti, sa lasi gandurile sa treaca pe langa tine, sa nu iti mai fie frica, sa nu iti fie teaca ca tu gandesti asa despre alte persoane, este totul in mintea ta, frica nu e buna deloc, fii curajos, incearca sa iti infrunti demonii. Gandurile iti zic ceva, dar tu nu le asculta, nu lua aminte la ele, nu te gandi prea mult la ele, incarca sa iti gasesti o ocupatie, frumoasa, iesi in natura, citeste, interactioneaza cu omanei buni, ca sa iti schimbi perceptia si alunga teama si frica din inima si mintea ta. Hai sa incerc sa iti dau un exercitiu de lupta cu gandurile. Daca un gand incearca sa iti perturbe linistea cand vezi vreun om, incearca sa zici in sinea ta cu bucurie si iubire: "si ce daca el e monstru, e un monstru bun si placut, la fel ca un ursulet de plus" si gandeste-te la un ursulet pufos si dragalas, care nu are ce sa iti faca, si ai sa vezi ca usor usor iti vei domoli monstrii mintii.

| a răspuns:

Nu vei deveni ca ei pentru că tu gândești. Tu poți să faci diferența dintre ce se este bine și ce este rău; de aceea nu vei deveni ca ei.
Ei nu au făcut această diferență, nu au vrut să o facă și astfel acei oameni au devenit monștri. Eu nu dau doi bani pe mentalitatea comunistă.
Orice bou și orice vacă poate da naștere la copii; dar puțini sunt acei oameni care știu să-și crească copii în dragoste.
Cu toate acestea nu suntem lăsați singuri. Chiar dacă am trăit (și mai trăim) cu monștrii, este dorința lui Dumnezeu și nevoia noastră ca să ne apropiem de Dumnezeu. Viața alături de El ne va oferi echilibru, pace și liniște, chiar și în mijlocul monștrilor care și-au luat pe nedrept numele de "părinți".
Înțeleg că există oameni săraci, că sunt bolnavi din diferite cauze; dar niciodată nu pot înțelege cum de există oameni care nu își iubesc copii. Animalele care nu au rațiune își iubesc mai mult puii lor decât își iubesc oamenii proprii lor copii. Acest lucru nu îl înțeleg, și niciodată nu îl voi accepta.
Dacă ar fi după mine, un părinte care nu-și iubește copiii trebuie condamnat la moarte, iar copilul lăsat să trăiască. Astfel, oamenii nu se vor mai gândi de două ori dacă să facă copii, ci se vor gândi de un milion de ori. Pentru că este mai bine să nu faci copii, decât să-i faci și să nu-i iubești. Pentru că un copil neiubit nu-și dorește altceva decât moartea.

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că nu ne-a lăsat fără speranță. Chiar dacă multi copii au fost lipsiți de dragostea părintească, ei pot să caute dragostea la Dumnezeu, la Acela care zilnic poartă de grija oricărei ființe. Căci mâna Lui ne-a creat, și nu oamenii. Dumnezeu a oferit oamenilor privilegiul, bucuria de a da naștere la copii; dar cei mai mulți oameni s-au dovedit nevrednici de aceasta. Dar va exista o judecată în care Dumnezeu va întreba pe orice părinte: "Ce ai făcut cu copiii care ți I-am dat?" Cei mai mulți părinți vor amuți, și nu vor avea un răspuns. Din pricina aceasta, mulți părinți vor pierde viața veșnică; din pricina neglijenței lor care au arătat-o zi de zi față de copii lor. Copii lor, care nu au mers pe calea rea a părinților își vor judeca atunci proprii părinți care i-au tratat ca pe niște animale, privându-i de lucrul cel mai important: dragoste.
Da, va fi o judecată. Dar tu, îndreaptă-ți privirile către Dumnezeu și te vei bucura de pace.
Cartea "Calea către Hristos" este un prim pas către cunoașterea lui Dumnezeu:
https://m.egwwritings.org/ro/book/2010.2#0

| a răspuns:

Daca nu vrei sa fii ca ei nu vei fi ca ei. Tu alegi cum vei fi si cum te vei comporta cu ceilalți.
Stai in compania oamenilor buni, oameni care sa te inspire prin comportamentul lor. Gaseste-ti prieteni pozitivi care iti transmit ganduri bune. Daca nu-i gasesti in cercul tau cauta-i prin biserici. Acolo ai mai multe sanse sa găsești astfel de oameni.
.

| a răspuns:

Eu zic sa iti faci multi prieteni si sa petreci timpul cu ei..cu timpul vei scapa de acel sentiment

| a răspuns:

Din câte văd ce ai scris ție îți este frică de tine. Ai teamă de propria persoană. Vrei să fii o persoană blândă și caldă, dar te temi că nu vei reuși din cauza acelor traume din copilăria ta? Nu te îngrijora, deja ești un om bun! Faptul că te preocupă atâta să fii bun și să nu fii agresor, dovedește că te gândești la oamenii din jurul tău și vrei ca prezența ta lângă ei să îi încălzească, nu să îi înspăimânte. Eu cred că nu vei deveni agresor. Poate că mulți oameni maltratați ajung să maltrateze și ei la rândul lor, dar asta ține și de gândirea fiecărei persoane. Fii pozitiv și totul va fi bine. Viața nu este de cele mai multe ori ușoară. Viața este crudă și înșelătoare. Viața este întunecată și dură, adevăratele sentimente de liniște sunt atât de greu de găsit și poate că simți că numai poți avea încredere în nimeni deoarece crezi că nimeni nu te vrea, nimeni nu te poate ajuta și nimeni nu vrea să te ajute... Dacă crezi asta, înseamnă că și tu ai o stimă de sine scăzută. Eu mă cred o ciudată, uneori cred că orice aș face, niciodată nu voi fi pe placul nimănui. Dar îmi place să cred că destinul ni-l facem singuri. Chiar dacă la început vedem doar întuneric, chiar dacă suntem prinși în propriile coșmaruri la nesfârșit, mie îmi place să cred că ne putem schimba destinele. Vreau să cred că pot face lumea loc mai bun cu prezența mea. Fiecare gest frumos făcut de un om, chiar dacă este vorba de un singur, contează! Binele poate învinge răul. Atâtea lucruri fanteziste există pe pământ, care totuși sunt reale. De ce nu ar exista și fericirea? Pentru că noi, oamenii, de cele mai multe ori nu o acceptăm în viață noastră. Ce vrea să însemne asta? Refuzăm să mai zâmbim. Uităm să mai visăm, numai avem pasiuni și distrugem orice urmă de speranță din inimile noastre. Ne închidem în noi și încercăm să ne întemnițăm inima într-o temniță de gheață, ca nimeni să numai ajungă la umanitatea noastră foarte bine ascunsă. Dar ăsta este un comportament total greșit. Toxic pentru noi înșine, nociv pentru persoanele din jurul nostru. Poate că ieși pe stradă în mulțime și vezi un străin înconjurat de prieteni, râzând. Chiar crezi că a fost fericit din totdeauna? Sau mai bine spus... ai vreo dovadă că el este într-adevăr fericit? Poate că vei gândi astfel "Logic că este fericit, doar tu ai spus că era înînjurat de prieteni, zâmbea! " Greșit, uneori te poți simți singur și neînțeles chiar dacă ești înconjurat de oameni. Deoarece acei oamenii poate nu îți cunosc povestea și nu te înțeleg. Dacă acel străin zâmbește, nu înseamnă că viața lui este una împlinită. Cu toții suferim, unii suferim mai mult, iar alți mai puțin. Dar ce vreau să subliniez este că toți oameni au plâns la un moment dat, fiecare om s-a simțit disperat de cel puțin 5 ori în viață. Faptul că acel străin zâmbește, dovedește că este un om puternic. Și că vede partea plină a paharului întotdeauna. Poate că trăiește un calvar acasă, dar el alege să își ocupe mintea cu lucruri benefice lui. De aceea vreau ca și tu să zâmbești, zâmbește! Bucură-te că respiri, bucură-te că trăiești, bucură-te că ai o viață pentru că chiar dacă este grea, ea este totuși viața ta și numai a ta. E specială și unică. Fiecare viață este specială și unică, doar că refuzăm să vedem de cele mai multe acest lucru. Îndrăznește să visezi, visează, dorește-ți lucruri posibile și imposibile pentru că voința învinge întotdeauna! Gândește-te că unii oameni se confruntă cu boli grele și mortale, dar tot continuă să lupte, tot au vise! Gândește-te că unii oameni nu au unde trăi, nu au ce mânca, dar continuă să lupte împotriva tuturor celor care îi necăjesc și tot își construiesc vise. În fiecare zi mor oameni care și-ar fi dorit să trăiască. Tu trăiești, fii fericit că trăiești. Uită-te în oglindă și spune-ți că ești o persoană frumoasă și inteligentă, amabilă și puternică! Pentru că chiar așa și ești! Știu că este greu să lupți contra trecutul, contra amintirilor. Crede-mă că nu ți-aș fi scris nimic dacă nu aș fi știut bine cum se simte durerea, singurătatea și disperarea, neîncrederea în oameni! Nu te aștepta la o vindeca peste noapte, dar fii optimist! Doar așa îți hrănești psihicul cu speranță. Problemele de sănătatea la nivelul corpului, organelor, au nevoie de îngrijiri medicale, restricții și multă grijă. Dar oameni care suferă de probleme psihice, pentru a putea depăși momentele negre din viețile lor, pe lângă niște medicamente esențiale, mai au nevoie și de speranță, de afecțiune și de înțelegere. Acceptă-te așa cum ești, nu ești perfect, nimeni nu este perfect pe pământ. Oamenii sunt imperfecți dar să știi că eu chiar cred că ești un om minunat în ciuda a ceea ce crezi tu despre tine. În ciuda trecutul tău, chiar cred că ești un om minunat care are tot dreptul să fie apreciat. Atât de sine, cât și de oamenii din jurul lui. Eu nu am prieteni și să știi că și eu mă urăsc, câteodată îmi zic "Mori, că nimănui nu i-ar păsa! " dar nu o fac. Și știi și de ce? În niciun caz nu o fac pentru că îmi este frică, nu, nu gândi așa! Nu o fac pentru că trăiesc. Am o viață și viața asta nu mi-a fost dată degeaba. Mi-a fost dată cu un scop. Și tu trăiești cu un scop, iar acela este de a te bucura de propria viață, dar fără să rănesti oameni. Găsește-ți o pasiune și fă ce îți place, crede-mă că se simte foarte bine să faci ceea ce îți place. Eu am o grămadă de pasiuni și de vise și cred că ele mă țin oarecum tare. Privește lumea cu alți ochi, cu niște ochi plini de iubire. Iubește-te pe tine și pe cei din jurul tău. Leagă prietenii pentru că viața este mult mai frumoasă și mai colorată atunci când ai cu cine să o împărți: cu prietenii. Înainte, când aveam prieteni, mă simțeam ideal, dar plecarea lor din viața mea mi-a frânt inima. Tu poți avea prieteni, fii mereu dispus să ajuți oamenii, le place să fie ajutați. Vorbește cu oamenii, ascultă-i și la rândul lor și ei te vor asculta și aprecia pe tine.
Sper că am avut cu ce să te ajut... Poate par prea optimistă, dar să știi că și eu am momentele mele de cumpănă. Chiar sper că te-am ajutat, chiar și 5% ar fi ideal pentru mine.

| a răspuns:

M-ai facut sa rad, felicitari tinere!