Heyy, trec direct la subiect,deci nu știu ce se întâmplă dar de ceva vreme parcă nu mai sunt euu, adică nu mai gândesc cum ar trebui văd că ce-i din jurul meu gândesc foarte logic și rațional pe când eu sunt total opusul, nu știu dar când vorbesc cu cineva aud ce-mi spune dar înțeleg greu, e ceva psihic sau neurologic?
Având în vedere faptul că pe la vârsta de 12 ani am primit un diagnostic de intelect liminar dacă îi pot zice diagnostic, pe atunci nu prea știam eu ce înseamnă asta.
Acum câteva luni(3sau 4 nu mai știu exact)am găsit fisa aia de la spital cu diagnosticul ăsta de intelect liminar, am căutat pe net ce înseamnă și am găsit numai lucruri rele despre diagnosticul ăsta, cum ar fi că se poziționează ca fiind un retard mintal și chestii de genul ei, eu de când am văzut ce înseamnă mi-am zis in sinea mea că sunt de nimic și că nu mă pot descurca în viață și pe lângă asta am și tulburare de personalitate borderline de când am aflat toate.
Știu că e bine să te accepți așa cum ești dar ceva din mine îmi spune că pentru ce să accept toate astea și îmi vin gânduri de suicid.
Dau funda pentru cel mai bun răspuns!
Buna.Sa stii ca nu gandeste nimeni logic si rational 24/24, ci e doar o fatada.Pe interior suntem toti majoritar emotie plus ganduri haotice, insa fiecare face fata intr-un mod diferit, si de aceea ti se pare ca ceilalti nu trec prin aceleasi trairi.
Suna ca si cum baza pe care ti-ai construit pana acum fiinta ta, cu tot ce inseamna personalitatea si trairile, a fost daramata de diagnosticul medical gasit. Eu cred ca vei putea sa iti reiei ritmul si sa iti restabilesti linistea pe care o aveai inainte, insa trebuie sa muncesti mult. Nu esti doar un diagnostic, asa ca lasa prostiile sau gandurile de suicid deoparte.
Esti o persoana valoroasa, indiferent ce se intampla. In locul tau mi-as pune intrebarea: daca de cand ai fost mica si pana acum acest diagnostic nu te-a afectat deloc, in prezent de ce il lasi sa te darame psihic?
Mai adaug sa vorbesti si cu parintii tai.Ei cred ca te vor putea lamuri cel mai bine.
RăspundeȘi eu cred că voi reveni din nou pe linia de plutire dar cu multă grijă și acceptare a ceea ce sunt, și da, cum ai spus și tu nu un diagnostic spune ce sunt sau cine sunt, probabil lipsa de activități și izolarea m_au făcut așa cel mai sigur, în legătură cu părinții, nu stau bine cu ei
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Mai bine ai merge la psiholog/ psihiatru. El va știi ce e de făcut cu problema asta. S-ar putea să fie și din alte cauze ce ai tu. Poate primești bullying la școală, râd colegii de tine etc etc.
Nu te gândi că nu o să faci nimic în viață. Sunt unii cu probleme mentale tot felul și au ajuns la un rang înalt. Dacă o să te gândești în continuu la chestia asta normal că o să ajungi la suicid. Poți să te lămurești și cu mama ta despre chestia asta.
Fii mai optimist!
Răspunde
Nu ajută cu nimic psihologu' știe să-și i-a leafa, rar găsești unul bun
La psihiatru am fost, am stat 3-4 luni pe antidepresive după nu le-am m-ai luat pentru că mă simțeam binee
Aici depinde și de fiecare cum interpretează viața, mersi oricum pentru răspuns!
Apropo de bullying nu primeam dar eram foarte timidă, adică ieșeam din bancă mergeam până la magazin să-mi iau ceva de mâncare și înapoi în băncuță?
Aici ai spus un adevăr, nu prea ies și nici nu am cu cine
Încearcă să-ți faci prieteni pe la școală/liceu. Dacă doar te miști de la baie în bancă și din bancă până la gunoi atunci nu vei învăța să ai o relație stabilă de prietenie. Iar atunci când vei avea o relație ( cu un băiat ) vei da greși din prima deoarece nu ești obișnuită cu oamenii.
Foarte adevărat, o să-mi mișc hoitul și o să mai ies mulțumesc mult pentru sfaturi îți doresc numai bine!
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
